DECIZIA nr. 267 din 27 aprilie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, și, în special, a celor ale art. 39 din acest act normativ
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 14 iulie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ingrid Alina Tudora- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, și, în special, a celor ale art. 39 din acest act normativ, excepție ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 1.374/111/2015/A2⃰ al Tribunalului Bihor - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.080D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia și reiterează, în esență, cele reținute în cuprinsul notelor scrise prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. În acest sens, depune la dosar concluzii scrise.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblu său, cât și prevederile art. 39 ale acestui act normativ au mai fost supuse controlului de constituționalitate. În acest sens, menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 și Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea din 17 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.374/111/2015/A2*, Tribunalul Bihor - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, și, în special, a celor ale art. 39 din acest act normativ. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Gheorghe Tabora, cu ocazia soluționării unei contestații în anulare formulate împotriva Încheierii civile din 3 decembrie 2015, prin care s-a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale, din punct de vedere extrinsec, deoarece instituie norme de natura legilor organice prin care, excedând scopului urmărit de stabilirea și colectarea taxelor de timbru judiciar la bugetul public, au fost aduse modificări substanțiale ce țin de procedura de judecată, respectiv, norme ce țin de organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. Totodată, apreciază că prevederile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 instituie norme de natura legii organice în judecarea cererilor de reexaminare a modului de stabilire a taxelor judiciare, care derogă de la Codul de procedură civilă și care, nefiind adoptate cu procedura prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituție, adică cu votul majorității fiecărei camere, contravin art. 115 alin. (6) din Constituție.7. Referitor la criticile de natură intrinsecă formulate, autorul excepției susține că prevederile art. 39 sunt neconstituționale în măsura în care reglementează judecarea unor cereri prealabile accesului la justiție, fără citarea legală a părții interesate și fără garantarea dreptului justițiabilului la un recurs efectiv, fiind îngrădit, astfel, atât accesul liber la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil. Apreciază că art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituțional și prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, coroborat cu prevederile Legii nr. 24/2000, întrucât nu se arată clar, precis și fără echivoc modul de finalizare a soluționării cererii de reexaminare, prevăzută de art. 39 alin. (1) din ordonanța de urgență.8. În fine, apreciază că art. 39 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 contravine dispozițiilor art. 44 din Legea fundamentală, întrucât, în cuprinsul acestui text nu se menționează faptul că la restituirea totală ori proporțională cu reducerea sumei contestate, justițiabilul nu este despăgubit pentru această taxă, nedatorată de fapt, cu dobânda legală corespunzătoare timpului cât suma respectivă a fost gestionată de către Trezoreria Statului, în mod nejustificat.9. Tribunalul Bihor - Secția I civilă apreciază că reglementarea unei cereri de reexaminare împotriva măsurii de stabilire a taxei de timbru, în condițiile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, nu contravine Constituției României. În opinia instanței de judecată, însă, instanța de contencios constituțional trebuie să verifice în ce măsură imposibilitatea atacării încheierii de reexaminare a taxei de timbru, pe calea unei contestații în anulare, nu reprezintă o încălcare a accesului la justiție, în condițiile în care această soluție a instanței de fond, pronunțată de un alt complet, nu mai poate fi atacată în căile de atac.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2005, Decizia nr. 164 din 22 martie 2005 sau Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, și, în special, cele ale art. 39 din acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 39, (1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.(2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluționarea cererii de reexaminare. (3) În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, instanța va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.(4) În cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționarea cererii de reexaminare este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București.“ 15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în integralitatea sa, precum și cele ale art. 39 din acest act normativ sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) coroborat cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 73 alin. (3) lit. l) și t) referitor la categoriile de legi, art. 74 alin. (3) și (5) cu privire la inițiativa legislativă, art. 75 referitor la sesizarea Camerelor, art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 115 alin. (5) și (6) privind delegarea legislativă, precum și celor ale art. 126 alin. (2) referitor la instanțele judecătorești. 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, atât în integralitatea sa, cât și pe articole. În acest sens, referitor la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, Decizia nr. 523 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 402 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, iar în ceea ce privește art. 39 alin. (2) din acest act normativ, Curtea s-a pronunțat, de asemenea, prin Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015 și Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, decizii prin care a statuat în sensul constituționalității prevederilor criticate ale acestui act normativ.17. Referitor la criticile de natură extrinsecă formulate, în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată drept condiție necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligație ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat. 18. De asemenea, referitor la criticile potrivit cărora prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au fost aduse modificări substanțiale ce țin de procedura de judecată, respectiv, de organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, spre exemplu, Curtea a reținut că, în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. Sa arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ. În aceeași ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuție, legiuitorul delegat a susținut că ar fi fost menținute și aspectele care impietează asupra transparenței aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile. Întrucât aspectele mai sus menționate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea a apreciat că sa impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență,cu respectarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României, astfel încât critica de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată.19. Totodată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 139 din Constituție privind stabilirea impozitelor, taxelor și a oricăror altor venituri ale bugetelor centrale, respective a celor locale, din formularea constituțională „se stabilesc numai prin lege“ se deduce că nu este de conceput să se stabilească impozite, taxe sau alte contribuții la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale de stat prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale miniștrilor, ci numai prin acte normative cu putere de lege. Prin urmare, stabilirea taxelor judiciare de timbru prin ordonanță de urgență a Guvernului nu contravine Legii fundamentale.20. În ceea ce privește criticile de natură intrinsecă formulate, referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea a arătat că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru (Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012). Curtea a reținut, de asemenea, că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, regula fiind cea a timbrării acțiunilor în justiție, iar excepțiile sunt posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.21. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte. Totodată, condițiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, precum și căile de atac sunt prevăzute de norme juridice procedurale. Astfel, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar art. 129 din Legea fundamentală prevede că, „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căite de atac, în condițiile legii“. 22. Referitor la art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acesta reprezintă o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată. Întrucât în discuție este o chestiune prealabilă, soluționarea acesteia este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, ca și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare. Curtea a mai observat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate. Totodată, Curtea a statuat că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.23. În acest context, Curtea apreciază că nu pot fi reținute nici criticile privind neconstituționalitatea art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 față de art. 1 alin. (5) din Constituție, coroborat cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.24. Curtea observă, de asemenea, că, astfel cum prevede art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului. Așadar, judecătorul urmează să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reținută, corespunzător, în funcție de specificitatea cauzei și a activităților desfășurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parțială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru. Cât privește susținerile autorului potrivit cărora, în cuprinsul art. 39 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu se prevede faptul că, odată cu „restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate“, justițiabilul - privat în prealabil de dreptul de proprietate asupra banilor săi prin plata unei sume nedatorate - nu este despăgubit pentru aceasta cu dobânda legală corespunzătoare, Curtea apreciază că o atare critică vizează o omisiune legislativă, care nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional. De altfel, taxele judiciare de timbru constituie o contraprestație raportat la actul de justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.25. De altfel, cu privire la instituirea taxelor judiciare de timbru, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este, de fapt, un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 1.374/111/2015/A2* al Tribunalului Bihor - Secția I civilă și constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, și, în special, cele ale art. 39 din acest act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora
    ----