DECIZIA nr. 301 din 4 mai 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 14 iulie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Mihaela Ionescu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petrishki Gancho Dimitrov în Dosarul nr. 5.734/99/2015 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.482D/2016.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că, la solicitarea Curții, este prezentă în sală doamna Valcheva Anna Martinova, traducător și interpret de limba bulgară, în vederea asigurării traducerii pentru autorul excepției și partea Ivanov Asen.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de către apărătorul său.4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, deși la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată poate avea loc, potrivit textului de lege criticat, o prezentare succintă a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecății, președintele completului îi aduce la cunoștință inculpatului în ce constă învinuirea, îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaților, persoanei vătămate, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar. Așadar, președintele completului de judecată îi aduce la cunoștință inculpatului toate drepturile procesuale pe care le are, faptul că, pe tot parcursul procesului penal, poate formula cereri și ridica excepții. Precizează că nu este posibilă citirea integrală a actului de sesizare în toate cazurile, întrucât pot exista cauze complexe, cu mulți inculpați, unde rechizitoriul poate fi amplu, astfel încât se va face o prezentare succintă a acestuia. Prezentarea succintă a actului de sesizare a instanței trebuie să fie însă de natură a stabili limitele judecății, expunerea trebuie să fie făcută cu claritate și precizie. Prin urmare, la momentul prezentării succinte a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecății, acuzația devine publică și, totodată, se stabilesc și limitele judecății.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.734/99/2015, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Petrishki Gancho Dimitrov în soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 579 din 13 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 5.734/99/2015. Motivele de apel privesc nelegalitatea sentinței sub aspectul invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile criticate îngrădesc accesul liber la justiție și aduc atingere dreptului la apărare, întrucât sintagma „prezentare succintă“ din cuprinsul acestora este lipsită de claritate și previzibilitate, interpunând propriei percepții a inculpatului despre acuzația ce-i este adusă, percepția unei persoane arbitrare ce nu are aptitudinea de a sfătui sau consilia persoana pusă sub acuzare. Susține că actul de sesizare al instanței trebuie să fie prezentat de așa natură încât orice observator să poată înțelege fapta de care este acuzat. Așa încât a elimina detaliile, care, în integralitatea lor, au menirea de a descrie faptele reținute în sarcina unei persoane și de a stabili elementele pe care se sprijină acuzarea, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, autorul excepției fiind cetățean străin.7. Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că normele procesual penale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, acestea având rolul de a puncta începerea cercetării judecătorești și cadrul procesual în care se desfășoară. Reține că dreptul la apărare al inculpatului, care presupune luarea la cunoștință a acuzațiilor aduse prin actul de sesizare în integralitatea lor, este respectat și garantat de dispozițiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, care reglementează cu privire la comunicarea copiei certificate a rechizitoriului, inclusiv traducerea autorizată a acestuia.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate vizează modul în care dispozițiile criticate sunt aplicate de către instanța de judecată, respectiv ce se înțelege prin „prezentare succintă“ a cauzei de către grefierul de ședință. Arată că art. 329 alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală obligă procurorul să trimită instanței rechizitoriul însoțit de un număr necesar de copii certificate ale acestuia, pentru a fi comunicate inculpaților, iar, în cazul în care inculpatul nu cunoaște limba română, și de o traducere autorizată a rechizitoriului. Or, aceste dispoziții legale permit inculpatului ca, din timp, încă înainte de începerea procedurii de cameră preliminară, să cunoască integral conținutul acuzației ce i se aduce.10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale și, în acest sens, face referire la dispozițiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului. Reține că prevederile criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, consideră că dispozițiile criticate nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală care au următorul conținut: „La primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată, președintele dispune ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecății sau să facă o prezentare succintă a acestuia.“14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (2) potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului de acces la justiție și art. 24 relativ la dreptul la apărare.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală, la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată, președintele dispune ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată (rechizitoriul) ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecății [încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală ori decizia de începere a judecății pronunțate conform art. 341 alin. (10) lit. b) din Codul de procedură penală] sau să facă o prezentare succintă a acestuia, limitându-se în acest fel la faptă, încadrarea sa juridică și identitatea inculpatului. Curtea reține că citirea actului de sesizare reprezintă punctul inițial al etapei preliminare cercetării judecătorești, aceea a aducerii la cunoștință a învinuirii, lămuririlor și formulării cererilor prealabile. Prin citirea actului de sesizare, acuzarea devine publică, fiind stabilite totodată și limitele judecății. În același timp, la acest moment se poate aprecia că dosarul se află în stare de judecată și, de asemenea, la acest moment, președintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaților, persoanei vătămate, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar, această obligație a președintelui fiind, în fapt, o garanție a dreptului la apărare al inculpatului.16. Așadar, Curtea reține că citirea actului de sesizare ori prezentarea succintă a acestuia nu marchează începutul cercetării judecătorești - spre deosebire de legea procesual penală anterioară (art. 322 din Codul de procedură penală din 1968), ci se situează anterior acestui moment, rolul său fiind de a asigura încă de la debutul fazei de judecată cunoașterea și expunerea în public a acuzațiilor formulate de procuror. Astfel cum s-a arătat, separat de citirea actului de sesizare, președintele procedează conform art. 374 alin. (2) din Codul de procedură penală. Curtea constată astfel că, prin parcurgerea acestor formalități, instanța se asigură că inculpatul cunoaște învinuirea și principalele drepturi procesuale în faza de judecată. Potrivit doctrinei dezvoltate cu referire la dispozițiile art. 322 din Codul de procedură penală din 1968, efectuarea acestui act procesual nu poate fi omisă sub cuvânt că necitirea actului ar fi compensată prin explicațiile date de președintele completului de judecată inculpatului. Aceste explicații trebuie, potrivit legii, să fie precedate de citirea actului de sesizare și au rolul de a lămuri inculpatul în ce constă învinuirea ce i se aduce, iar nu să se substituie citirii acestui act. Este, de asemenea, adevărat că, de regulă, inculpatul nu ia cunoștință pentru prima dată de învinuirea ce i se aduce, fiindcă chiar în cazurile de neprezentare a materialului de urmărire penală (art. 254 din Codul de procedură penală din 1968), inculpatul aflat în stare de libertate a putut cunoaște dosarul cauzei, iar celui aflat în stare de detenție, pe lângă prezentarea materialului de urmărire penală, i s-a transmis în mod obligatoriu, odată cu citația o copie a actului de sesizare. Nici această sursă de informare nu scutește însă președintele completului de judecată de obligația de a da explicații lămuritoare inculpatului, după citirea actului de sesizare. Obligația aceasta funcționează ca o garanție a dreptului la apărare al inculpatului și constituie totodată o expresie a rolului activ al instanței.17. Curtea reține că, potrivit legii procesual penale în vigoare, actul prin care se dispune trimiterea în judecată este rechizitoriul, iar cel prin care se dispune începerea judecății poate fi încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală ori decizia de începere a judecății pronunțate conform art. 341 alin. (10) lit. b) din Codul de procedură penală.18. În aceste condiții, Curtea constată că, potrivit art. 329 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală, rechizitoriul însoțit de dosarul cauzei și de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului se trimit instanței competente să judece cauza în fond pentru a fi comunicate inculpaților. De asemenea, în situația în care inculpatul nu cunoaște limba română, se vor lua măsuri pentru traducerea autorizată a rechizitoriului, care va fi atașată actelor menționate la alin. (2) al art. 329, iar când nu există traducători autorizați, traducerea rechizitoriului se face de o persoană care poate comunica cu inculpatul. Totodată, inculpatul, cetățean român aparținând unei minorități naționale, poate solicita să îi fie comunicată o traducere a rechizitoriului în limba maternă. În același fel, Curtea constată că, în faza camerei preliminare, în temeiul art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.19. De asemenea, Curtea constată că soluționarea de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată are loc cu citarea petentului și a intimaților (așadar, a inculpatului), iar, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Totodată, Curtea constată că petentului și intimaților li se comunică încheierea pronunțată în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, în vederea exercitării dreptului de a formula contestație, în termen de 3 zile de la comunicare, cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Așadar, în această procedură, atât în fond, cât și în etapa de control judiciar, petentul și intimații (inculpatul) sunt prezenți, au dreptul să fie asistați de avocat, în condițiile art. 88-96 din Codul de procedură penală, astfel încât Curtea nu poate reține că inculpatul nu are posibilitatea de a cunoaște acuzația formulată cu privire la persoana sa.20. În concluzie, având în vedere cele reținute în paragrafele anterioare, Curtea constată că inculpatul nu ia cunoștință pentru prima dată despre învinuirea ce i se aduce la momentul citirii actului de sesizare, în aceste condiții prezentarea succintă a actului de sesizare nefiind de natură a aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la apărare. Totodată, având în vedere că normele legale criticate nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței lor, Curtea constată că susținerea pretinsului caracter discriminatoriu este lipsită de temei.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petrishki Gancho Dimitrov în Dosarul nr. 5.734/99/2015 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Mihaela Ionescu
    ----