CONSTITUŢIA din 21 noiembrie 1991
EMITENT
  • ADUNAREA CONSTITUANTĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 233 din 21 noiembrie 1991



    ADUNAREA CONSTITUANTĂ ADOPTA CONSTITUŢIA ROMÂNIEI  +  Titlul 1 Principii generale  +  Articolul 1Statul român (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernămînt a statului este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.  +  Articolul 2Suveranitatea (1) Suveranitatea naţionala aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.  +  Articolul 3Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil. (2) Frontierele tarii sînt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sînt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.  +  Articolul 4Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român. (2) România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.  +  Articolul 5Cetăţenia (1) Cetăţenia română se dobîndeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. (2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobîndit-o prin naştere.  +  Articolul 6Dreptul la identitate (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.  +  Articolul 7Românii din străinătateStatul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afară frontierelor tarii şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sînt.  +  Articolul 8Pluralismul şi partidele politice (1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectînd suveranitatea naţionala, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.  +  Articolul 9SindicateleSindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.  +  Articolul 10Relaţii internaţionaleRomânia întreţine şi dezvolta relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.  +  Articolul 11Dreptul internaţional şi dreptul intern (1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.  +  Articolul 12Simboluri naţionale (1) Drapelul României este tricolor; culorile sînt aşezate vertical, în ordinea următoare începînd de la lance: albastru, galben, roşu. (2) Ziua naţionala a României este 1 Decembrie. (3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române". (4) Stema tarii şi sigiliul statului sînt stabilite prin legi organice.  +  Articolul 13Limba oficialăÎn România, limba oficială este limba română.  +  Articolul 14CapitalaCapitala României este municipiul Bucureşti.  +  Titlul 2 Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale  +  Capitolul 1 Dispoziţii comune  +  Articolul 15Universalitatea (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.  +  Articolul 16Egalitatea în drepturi (1) Cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara.  +  Articolul 17Cetăţenii români în străinătateCetăţenii români se bucura în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelor ce nu sînt compatibile cu absenta lor din ţara.  +  Articolul 18Cetăţenii străini şi apatrizii (1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi. (2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.  +  Articolul 19Extrădarea şi expulzarea (1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România. (2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. (3) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.  +  Articolul 20Tratatele internaţionale privind drepturile omului (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.  +  Articolul 21Accesul liber la justiţie (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.  +  Capitolul 2 Drepturile şi libertăţile fundamentale  +  Articolul 22Dreptul la viaţa şi la integritatea fizica şi psihică (1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sînt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.  +  Articolul 23Libertatea individuală (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plînge judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărîre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecată. (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut. (7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. (8) Pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decît în condiţiile şi în temeiul legii.  +  Articolul 24Dreptul la apărare (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.  +  Articolul 25Libera circulaţie (1) Dreptul la libera circulaţie, în ţara şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţara, de a emigra, precum şi de a reveni în ţara.  +  Articolul 26Viaţa intima, familială şi privată (1) Autorităţile publice respecta şi ocrotesc viaţa intima, familială şi privată. (2) Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.  +  Articolul 27Inviolabilitatea domiciliului (1) Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii: a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizica sau bunurile unei persoane; c) pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice; d) pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii. (3) Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege. (4) Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, afară de cazul delictului flagrant.  +  Articolul 28Secretul corespondenteiSecretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.  +  Articolul 29Libertatea conştiinţei (1) Libertatea gîndirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrîns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc. (3) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. (4) În relaţiile dintre culte sînt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă. (5) Cultele religioase sînt autonome faţă de stat şi se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azil şi în orfelinate. (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.  +  Articolul 30Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gîndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sînt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sînt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.  +  Articolul 31Dreptul la informaţie (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.(3 Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţionala. (4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sînt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sînt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.  +  Articolul 32Dreptul la învăţătura (1) Dreptul la învăţătura este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu, prin învăţămîntul liceal şi prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. (2) Învăţămîntul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţămîntul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internationala. (3) Dreptul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a învaţă limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sînt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. (4) Învăţămîntul de stat este gratuit, potrivit legii. (5) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. (6) Autonomia universala este garantată. (7) Statul asigură libertatea învăţămîntului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţămîntul religios este organizat şi garantat prin lege.  +  Articolul 33Dreptul la ocrotirea sănătăţii (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat sa ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.  +  Articolul 34Dreptul de vot (1) Cetăţenii au drept de vot de la vîrsta de 18 ani, împliniţi pînă în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărîre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.  +  Articolul 35Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3). (2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, pînă în ziua alegerilor inclusiv, vîrsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale, şi vîrsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţia de Preşedinte al României.  +  Articolul 36Libertatea întrunirilorMitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sînt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.  +  Articolul 37Dreptul de asociere (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independentei României sînt neconstituţionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. (4) Asociaţiile cu caracter secret sînt interzise.  +  Articolul 38Munca şi protecţia socială a muncii (1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sînt libere. (2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bărbaţii. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.  +  Articolul 39Interzicerea muncii forţate (1) Munca forţată este interzisă. (2) Nu constituie munca forţată: a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia creata de calamitati ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.  +  Articolul 40Dreptul la greva (1) Salariaţii au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. (2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.  +  Articolul 41Protecţia proprietăţii private (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sînt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie. (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (7) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezuma. (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.  +  Articolul 42Dreptul la moştenireDreptul la moştenire este garantat.  +  Articolul 43Nivelul de trai (1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege.  +  Articolul 44Familia (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. (3) Copiii din afară căsătoriei sînt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.  +  Articolul 45Protecţia copiilor şi a tinerilor (1) Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acorda alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sînt interzise. (4) Minorii sub vîrsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi. (5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politica, socială, economică, culturală şi sportiva a tarii.  +  Articolul 46Protecţia persoanelor handicapatePersoanele handicapate se bucura de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire şi de integrare socială a handicapaţilor, respectînd drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.  +  Articolul 47Dreptul de petiţionare (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxa. (4) Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.  +  Articolul 48Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvîrşite în procesele penale.  +  Articolul 49Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.  +  Capitolul 3 Îndatoririle fundamentale  +  Articolul 50Fidelitatea faţă de ţara (1) Fidelitatea faţă de ţara este sacră. (2) Cetăţenii cărora le sînt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurămîntul cerut de lege.  +  Articolul 51Respectarea Constituţiei şi a legilorRespectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.  +  Articolul 52Apărarea tarii (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia sa apere România. (2) Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vîrsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (3) Pentru pregătirea în cadrul serviciului militar activ, cetăţenii pot fi încorporaţi pînă la vîrsta de 35 de ani.  +  Articolul 53Contribuţii financiare (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sînt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.  +  Articolul 54Exercitarea drepturilor şi a libertăţilorCetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.  +  Capitolul 4 Avocatul Poporului  +  Articolul 55Numirea şi rolul (1) Avocatul Poporului este numit de Senat, pe o durată de 4 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică. (2) Avocatul Poporului nu poate îndeplini nici o funcţie publică sau privată.  +  Articolul 56Exercitarea atribuţiilor (1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege. (2) Autorităţile publice sînt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.  +  Articolul 57Raportul în faţa ParlamentuluiAvocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.  +  Titlul 3 Autorităţile publice  +  Capitolul 1 Parlamentul  +  Secţiunea 1 Organizarea şi funcţionarea  +  Articolul 58Rolul şi structura (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.  +  Articolul 59Alegerea Camerelor (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sînt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale. (2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la cîte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singura organizaţie. (3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia tarii.  +  Articolul 60Durata mandatului (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sînt alese pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofa. (2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte pînă la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continua procedura în noul Parlament.  +  Articolul 61Organizarea interna (1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sînt prevăzute în bugetele aprobate de acestea. (2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sînt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului. (3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. (4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.  +  Articolul 62Şedinţe comune (1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate şi în şedinţe comune. În şedinţele comune, lucrările se desfăşoară potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. (2) Camerele se întrunesc în şedinţa comuna pentru: a) primirea mesajului Preşedintelui României; b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; c) declararea mobilizării generale sau parţiale; d) declararea stării de război; e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare; f) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Tarii şi ale Curţii de Conturi; g) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorului Serviciului Roman de Informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestui serviciu; h) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţa comuna.  +  Articolul 63Sesiuni (1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie. (2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor. (3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.  +  Articolul 64Actele juridice şi cvorumul legalCamera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărîri şi moţiuni, în prezenta majorităţii membrilor.  +  Articolul 65Caracterul public al şedinţelor (1) Şedinţele celor două Camere sînt publice. (2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.  +  Secţiunea a 2-a Statutul deputaţilor şi al senatorilor  +  Articolul 66Mandatul reprezentativ (1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sînt în serviciul poporului. (2) Orice mandat imperativ este nul.  +  Articolul 67Mandatul deputaţilor şi al senatorilor (1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării. (2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.  +  Articolul 68Incompatibilităţi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator. (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. (3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.  +  Articolul 69Imunitatea parlamentară (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata, penală ori contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie. (2) În caz de infracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministrul justiţiei va informa neîntîrziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constata că nu exista temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.  +  Articolul 70Independenta opiniilorDeputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.  +  Articolul 71Indemnizaţia şi celelalte drepturiDeputaţii şi senatorii primesc o indemnizaţie lunară. Cuantumul indemnizaţiei şi celelalte drepturi se stabilesc prin lege.  +  Secţiunea a 3-a Legiferarea  +  Articolul 72Categorii de legi (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. (2) Legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei. (3) Prin lege organică se reglementează: a) sistemul electoral; b) organizarea şi funcţionarea partidelor politice; c) organizarea şi desfăşurarea referendumului; d) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii; e) regimul stării de asediu şi al celei de urgenta; f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; g) acordarea amnistiei sau a graţierii colective; h) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; i) statutul funcţionarilor publici; j) contenciosul administrativ; k) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială; m) organizarea generală a învăţămîntului; n) regimul general al cultelor; o) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; p) modul de stabilire a zonei economice exclusive; r) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice.  +  Articolul 73Iniţiativa legislativă (1) Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr de cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifesta dreptul la iniţiativa legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele tarii, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 10.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. (2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. (3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către una dintre Camere. (4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativa legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi. (5) Propunerile legislative se supun întîi adoptării în Camera în care au fost prezentate.  +  Articolul 74Adoptarea legilor şi a hotărîrilor (1) Legile organice şi hotărîrile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. (2) Legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. (3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.  +  Articolul 75Trimiterea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative de la o Camera la cealaltăProiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta din urma respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o noua dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O noua respingere este definitivă.  +  Articolul 76Mediere (1) Dacă una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere. (2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţa comuna, care vor adopta textul definitiv cu votul majorităţii prevăzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2).  +  Articolul 77Promulgarea legii (1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. (3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.  +  Articolul 78Intrarea în vigoare a legiiLegea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.  +  Articolul 79Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. El tine evidenta oficială a legislaţiei României. (2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.  +  Capitolul 2 Preşedintele României  +  Articolul 80Rolul Preşedintelui (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independentei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a tarii. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.  +  Articolul 81Alegerea Preşedintelui (1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. (2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. (3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit aceasta majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. (4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decît pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.  +  Articolul 82Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului (1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională. (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comuna, următorul jurămînt:"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, sa respect Constituţia şi legile tarii, sa apar democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenta, unitatea şi integritatea teritorială a României. Asa să-mi ajute Dumnezeu!".  +  Articolul 83Durata mandatului (1) Mandatul Preşedintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului. (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de Preşedintele nou ales. (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofa.  +  Articolul 84Incompatibilităţi şi imunităţi (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o alta funcţie publică sau privată. (2) Preşedintele României se bucura de imunitate. Prevederile articolului 70 se aplică în mod corespunzător. (3) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţa comuna, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept de la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare.  +  Articolul 85Numirea Guvernului (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. (2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanta a postului, Preşedintele revoca şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.  +  Articolul 86Consultarea GuvernuluiPreşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţa deosebită.  +  Articolul 87Participarea la şedinţele Guvernului (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externa, apărarea tarii, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii. (2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participa.  +  Articolul 88MesajePreşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.  +  Articolul 89Dizolvarea Parlamentului (1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitura. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de asediu sau al stării de urgenta.  +  Articolul 90ReferendumulPreşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.  +  Articolul 91Atribuţii în domeniul politicii externe (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, în termen de 60 de zile. (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aproba înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. (3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sînt acreditaţi pe lîngă Preşedintele României.  +  Articolul 92Atribuţii în domeniul apărării (1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Tarii. (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărîrea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare. (3) În caz de agresiune armata îndreptată împotriva tarii, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntîrziat la cunoştinţa Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.  +  Articolul 93Măsuri excepţionale (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă, în întreaga ţara ori în unele localităţi, şi solicita Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenta şi funcţionează pe toată durata acestora.  +  Articolul 94Alte atribuţiiPreşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii: a) conferă decoraţii şi titluri de onoare; b) acorda gradele de mareşal, de general şi de amiral; c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; d) acorda graţierea individuală.  +  Articolul 95Suspendarea din funcţie (1) În cazul săvîrşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comuna, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se imputa. (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi initiata de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.  +  Articolul 96Vacanta funcţiei (1) Vacanta funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.  +  Articolul 97Interimatul funcţiei (1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se afla în imposibilitate temporară de a-şi exercită atribuţiile, interimatul se asigura, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. (2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.  +  Articolul 98Răspunderea preşedintelui interimarDacă persoana care asigura interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvîrşeşte fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 97.  +  Articolul 99Actele Preşedintelui (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului. (2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.  +  Articolul 100Indemnizaţia şi celelalte drepturiIndemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.  +  Capitolul 3 Guvernul  +  Articolul 101Rolul şi structura (1) Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a tarii şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. (2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.  +  Articolul 102Investitura (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. (2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. (3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comuna. Parlamentul acorda încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.  +  Articolul 103Jurămîntul de credinţa (1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurămîntul de la articolul 82. (2) Guvernul în întregul său şi fiecare în parte îşi exercită mandatul, începînd de la data depunerii jurămîntului.  +  Articolul 104Incompatibilităţi (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial. (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.  +  Articolul 105Încetarea funcţiei de membru al GuvernuluiFuncţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.  +  Articolul 106Primul-ministru (1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. (2) Dacă primul-ministru se afla într-una din situaţiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-şi exercită atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, pînă la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern. (3) Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.  +  Articolul 107Actele Guvernului (1) Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. (2) Hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. (3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. (4) Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărîrii sau a ordonanţei. Hotărîrile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.  +  Articolul 108Răspunderea membrilor Guvernului (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. (2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul sa ceara urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie. (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sînt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.  +  Articolul 109Încetarea mandatului (1) Guvernul îşi exercită mandatul pînă la data validării alegerilor parlamentare generale. (2) Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se afla într-una din situaţiile prevăzute în articolul 105 ori este în imposibilitatea de a-şi exercită atribuţiile mai mult de 45 de zile. (3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sînt aplicabile prevederile articolului 102. (4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de membrii noului Guvern.  +  Capitolul 4 Raporturile Parlamentului cu Guvernul  +  Articolul 110Informarea Parlamentului (1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sînt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie. (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.  +  Articolul 111Întrebări şi interpelări (1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi sa răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori. (2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.  +  Articolul 112Moţiunea de cenzură (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţa comuna, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. (2) Moţiunea de cenzură poate fi initiata de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. (3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cînd a fost prezentată în şedinţa comuna a celor două Camere. (4) Dacă moţiunea de cenzura a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o noua moţiune de cenzura, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 113.  +  Articolul 113Angajarea răspunderii Guvernului (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comuna, asupra unui program, a unei declaraţii de politica generală sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzura, depusa în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politica generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 112. (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern. (4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comuna a celor două Camere.  +  Articolul 114Delegarea legislativă (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite ordonanţe. (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pînă la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).  +  Capitolul 5 Administraţia publică  +  Secţiunea 1 Administraţia publică centrala de specialitate  +  Articolul 115Structura (1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.  +  Articolul 116Înfiinţarea (1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii. (2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă. (3) Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.  +  Articolul 117Forţele armate (1) Armata este subordonata exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independentei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a tarii şi a democraţiei constituţionale. (2) Structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (3) Prevederile alineatului (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, poliţiei şi serviciilor de informaţii ale statului, precum şi celorlalte componente ale forţelor armate. (4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afară unei autorităţi statale este interzisă. (5) Pe teritoriul României nu pot intra sau trece trupe străine decît în condiţiile stabilite de lege.  +  Articolul 118Consiliul Suprem de Apărare a TariiConsiliul Suprem de Apărare a Tarii organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea tarii şi siguranţa naţionala.  +  Secţiunea a 2-a Administraţia publică locală  +  Articolul 119Principii de bazăAdministraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.  +  Articolul 120Autorităţi comunale şi orăşeneşti (1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sînt consiliile locale alese şi primării aleşi, în condiţiile legii. (2) Consiliile locale şi primării funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe. (3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.  +  Articolul 121Consiliul judeţean (1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. (2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.  +  Articolul 122Prefectul (1) Guvernul numeşte cîte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, din unităţile administrativ-teritoriale. (3) Atribuţiile prefectului se stabilesc potrivit legii. (4) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul este suspendat de drept.  +  Capitolul 6 Autoritatea judecătorească  +  Secţiunea 1 Instanţele judecătoreşti  +  Articolul 123Înfăptuirea justiţiei (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. (2) Judecătorii sînt independenţi şi se supun numai legii.  +  Articolul 124Statutul judecătorilor (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sînt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. (2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţămîntul superior.  +  Articolul 125Instanţele judecătoreşti (1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. (2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. (3) Competenţa şi procedura de judecată sînt stabilite de lege.  +  Articolul 126Caracterul public al dezbaterilorŞedinţele de judecată sînt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. ART. 127 Dreptul la interpret (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. (2) Cetăţenii aparţinînd minorităţilor naţionale, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţa de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţa şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.  +  Articolul 128Folosirea căilor de atacÎmpotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.  +  Articolul 129Poliţia instanţelorInstanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.  +  Secţiunea a 2-a Ministerul Public  +  Articolul 130Rolul Ministerului Public (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. (2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.  +  Articolul 131Statutul procurorilor (1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. (2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţămîntul superior.  +  Secţiunea a 3-a Consiliul Superior al Magistraturii  +  Articolul 132ComponentaConsiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durată de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comuna.  +  Articolul 133Atribuţii (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În acest caz, lucrările sînt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiţiei. (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de consiliu de disciplina al judecătorilor. În acest caz, lucrările sînt prezidate de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.  +  Titlul 4 Economia şi finanţele publice  +  Articolul 134Economia (1) Economia României este economie de piaţa. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.  +  Articolul 135Proprietatea (1) Statul ocroteşte proprietatea. (2) Proprietatea este publică sau privată. (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. (4) Bogăţiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. (5) Bunurile proprietate publică sînt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă.  +  Articolul 136Sistemul financiar (1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege. (2) Moneda naţionala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.  +  Articolul 137Bugetul public naţional (1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. (3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete. (4) Bugetele locale se elaborează, se aproba şi se executa în condiţiile legii. (5) Nici o cheltuiala bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.  +  Articolul 138Impozite, taxe (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.  +  Articolul 139Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii, Curtea exercita şi atribuţii jurisdicţionale. (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzînd şi neregulile constatate. (3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate. (4) Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sînt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sînt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.  +  Titlul 5 Curtea Constituţională  +  Articolul 140Structura (1) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. (2) Trei judecători sînt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. (3) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani. (4) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.  +  Articolul 141Condiţii pentru numireJudecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţa profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior.  +  Articolul 142IncompatibilităţiFuncţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţămîntul superior.  +  Articolul 143Independenta şi inamovibilitateaJudecătorii Curţii Constituţionale sînt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.  +  Articolul 144AtribuţiiCurtea Constituţională are următoarele atribuţii: a) se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; b) se pronunţa asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori; c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor; d) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirma rezultatele sufragiului; e) constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului; f) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României; g) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirma rezultatele acestuia; h) verifica îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni; i) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.  +  Articolul 145Deciziile Curţii Constituţionale (1) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) şi b), legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată în aceeaşi forma, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia de neconstituţionalitate este înlăturată, iar promulgarea devine obligatorie. (2) Deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al României.  +  Titlul 6 Revizuirea Constituţiei  +  Articolul 146Iniţiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituţiei poate fi initiata de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot. (2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele tarii, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.  +  Articolul 147Procedura de revizuire (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţa comuna, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.  +  Articolul 148Limitele revizuirii (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernămînt, integritatea teritoriului, independenta justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii. (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. (3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenta şi nici în timp de război.  +  Titlul 7 Dispoziţii finale şi tranzitorii  +  Articolul 149Intrarea în vigoarePrezenta Constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămîne în întregime abrogată.  +  Articolul 150Conflictul temporal de legi (1) Legile şi toate celelalte acte normative rămîn în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii. (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.  +  Articolul 151Instituţiile existente (1) Instituţiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, rămîn în funcţiune pînă la constituirea celor noi. (2) Noua Curte Suprema de Justiţie va fi numita, în condiţiile legii, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comuna, la propunerea Preşedintelui României, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei Constituţii.  +  Articolul 152Instituţiile viitoare (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională şi Curtea de Conturi. (2) Judecătorii primei Curţi Constituţionale sînt numiţi pentru o perioadă de 3, de 6 şi, respectiv, de 9 ani. Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnează cîte un judecător pentru fiecare perioada. Constituţia României a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, prin vot nominal, cu 414 voturi "pentru" şi 95 voturi "contra". PREŞEDINŢIIADUNĂRII CONSTITUANTEacademician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU MARŢIAN DAN  +  Anexă------------------------- ADUNAREA CONSTITUANTĂ PROCES-VERBALprivind rezultatul votului exprimat de deputaţi şi senatori asupra proiectului de Constituţie a României, încheiat astăzi 21 noiembrie 1991 Comitetul Adunării Constituante a procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin apel nominal, asupra proiectului de Constituţie a României şi a constatat următoarele:1. Din numărul total de 510 deputaţi şi senatori, ce compun Adunarea Constituantă, au răspuns la apelul nominal 476 parlamentari, din care:- 371 deputaţi- 105 senatori.Un număr de 20 deputaţi şi 13 senatori şi-au exprimat votul nominal prin corespondenta, potrivit prevederilor art. 1 din Hotărîrea Adunării Constituante nr. 3 din 13 noiembrie 1991 privind unele măsuri în vederea adoptării Constituţiei României.Senatorul Karoly Kiraly nu a răspuns la apelul nominal şi nici nu şi-a exprimat votul prin corespondenta, intrînd, astfel, sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 din Hotărîrea Adunării Constituante nr. 3 din 13 noiembrie 1991 privind unele măsuri în vederea adoptării Constituţiei României.2. Din numărul voturilor exprimate rezultă ca 414 membri ai Adunării Constituante au votat pentru adoptarea Constituţiei, iar 95 membri ai Adunării Constituante au votat contra adoptării Constituţiei.3. Cei 414 deputaţi şi senatori, care au votat pentru adoptarea Constituţiei, reprezintă mai mult de două treimi din numărul total al membrilor Adunării Constituante.4. Ca urmare, Comitetul Adunării Constituante constata ca sînt întrunite cerinţele art. 12 din Hotărîrea Adunării Constituante nr. 1/1990 şi, ca atare, declara adoptată Constituţia României de către Adunarea Constituantă, în şedinţa sa din ziua de 21 noiembrie 1991. COMITETUL ADUNĂRII CONSTITUANTEDEPUTAŢI SENATORIMarţian Dan Alexandru BîrlădeanuMarian Enache Radu CâmpeanuIonel Roman Oliviu Gherman Mircea Ionescu-Quintus Vasile MoişVictor Cevdarie Karoly KiralyNeculae Radu Iosif DanCazimir Ionescu Paul JerbasBogdan Pătraşcu Petre JurcanLazar Madaras Attila VerestoyPrezentul proces-verbal a fost semnat de toţi membrii Comitetului Adunării Constituante, cu excepţia domnului Karoly Kiraly