LEGE nr. 1 din 5 ianuarie 2011 (*actualizată*)educaţiei naţionale(actualizată până la data de 31 mai 2012*)
-----------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 31 mai 2012 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către LEGEA nr. 166 din 5 octombrie 2011; LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilorParlamentul României adoptă prezenta lege. + Titlul I Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional. + Articolul 2 (1) Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate. (2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare. (3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. (4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare. (5) Aceleaşi drepturi se asigură şi cetăţenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene. (6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecţie în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror şedere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii. (7) În România învăţământul constituie prioritate naţională. + Articolul 3Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare; b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale; c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice; d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente; e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces; f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor; g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural; h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român; i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase; j) principiul asigurării egalităţii de şanse; k) principiul autonomiei universitare; l) principiul libertăţii academice; m) principiul transparenţei - concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora; n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice; o) principiul incluziunii sociale; p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia; q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor; r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive; s) principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut; t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare; u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. + Articolul 4Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru: a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii; b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate; c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile; d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural; e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural. + Articolul 5 (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi. (2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului şcolar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), dispoziţiile prezentei legi care vizează evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a completării. + Articolul 6 (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislaţiei în vigoare. (2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 7 (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios. (2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă. + Articolul 8Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv. + Articolul 9 (1) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele: a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor; b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate; c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite; d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile; e) eficienţa utilizării resurselor. (2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Învăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi programe de studii se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin organismul specializat, stabileşte anual costul standard per preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar de stat, precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul general obligatoriu, profesional şi liceal, particular şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare. (5) Finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar se face după principiul "resursa financiară urmează elevul", în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă, cu respectarea prevederilor alin. (2)-(4). (6) Învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatori economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. (7) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale. + Articolul 10 (1) În România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi de circulaţie internaţională. (2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea fiecărui elev în limba sa maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil. (3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar şi suficient învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice asigură condiţiile materiale şi resursele umane care să permită însuşirea limbii române. (4) În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare. (5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii, cu respectarea prevederilor legale. + Articolul 11 (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească. + Articolul 12 (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale. (2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii. (3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte asemenea stimulente elevilor şi studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi cu rezultate remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive. (4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studii pot primi şi burse pentru performanţe şcolare şi universitare. (5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor. (6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţional de învăţământ preuniversitar. (7) Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară diferenţiată, adaptată, precum şi o formă de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. (8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul postliceal. + Articolul 13 (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege. (2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială şi/sau ocupaţională. + Articolul 14 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ, asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale. (2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat. + Articolul 15 (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific în cadrul învăţământului de stat în universităţile de stat existente, ca facultăţi cu dublă subordonare, destinat pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru absolvenţii învăţământului liceal, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestui învăţământ se realizează potrivit legii. (2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învăţământ confesional prin înfiinţarea şi administrarea propriilor unităţi şi instituţii de învăţământ particular, conform prevederilor prezentei legi. + Titlul II Învăţământul preuniversitar + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 16 (1) Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020. (2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani. (3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit. + Articolul 17Pe durata şcolarizării în învăţământul preuniversitar, cu excepţia învăţământului postliceal, copiii beneficiază de alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii. + Articolul 18 (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii. (2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat. + Articolul 19 (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ de stat au personalitate juridică dacă se organizează şi funcţionează, după caz, astfel: a) cu minimum 300 de elevi; b) cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari; c) cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari; d) cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul unităţilor de învăţământ special. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile administrativ-teritoriale în care numărul total al elevilor, preşcolarilor şi antepreşcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1), se organizează o singură unitate de învăţământ cu personalitate juridică. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în limba română. (4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare profesională, autorităţile administraţiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă organizarea, funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de învăţământ, fără personalitate juridică - ca părţi ale unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică - şi subordonate aceluiaşi ordonator principal de credite, în condiţiile legii. (5) În cazul unităţilor de învăţământ confesional preuniversitar de stat existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi să elaboreze o metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului, care stabileşte relaţia juridică, patrimonială, financiară şi administrativă. + Articolul 20 (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii, buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită autoritatea. (2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor ce le revin în organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar se sancţionează conform legii. + Articolul 21 (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis. În învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare. (3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale. (4) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar la decizia unităţii de învăţământ, pe baza unei metodologii naţionale aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Capitolul II Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 22 (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate. (2) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi pentru profesionalizarea progresivă. + Articolul 23 (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri: a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare; b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV; c) învăţământul secundar, care cuprinde:(i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;(îi) învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică; d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani; e) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal. (2) Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul naţional al calificărilor. + Articolul 24 (1) Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi învăţământul secundar inferior. (2) Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal, filiera tehnologică. (3) Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional, învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal. + Articolul 25 (1) Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă. (2) Învăţământul obligatoriu este învăţământ cu frecvenţă. În mod excepţional, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate organiza şi în forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, în conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală. + Articolul 26Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie. + Secţiunea a 2-a Educaţia antepreşcolară + Articolul 27 (1) Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe şi în centre de zi. (2) Organizarea unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară, conţinutul educativ, standardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se face de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele şcolare, cu respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în vigoare. (4) Tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie timpurie antepreşcolară se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Finanţarea din resurse publice se poate acorda numai furnizorilor de servicii de educaţie timpurie acreditaţi, de stat sau privaţi. (5) Acreditarea furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară se realizează în conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii. (6) Statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul vieţii, prin acordarea unor cupoane sociale. Acestea vor fi acordate în scop educaţional, conform legislaţiei în domeniul asistenţei sociale, în funcţie de veniturile familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale*).--------------*) NOTĂ C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform alin. (1) art. 17 al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 80 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 14 decembrie 2011, până la data de 31 decembrie 2012 nu se acordă cupoanele sociale prevăzute la art. 27 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. (7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevăzute la alin. (6) se stabileşte prin norme metodologice adoptate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. + Secţiunea a 3-a Învăţământul preşcolar + Articolul 28 (1) Învăţământul preşcolar se organizează în grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică. (2) Autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele şcolare asigură condiţiile pentru generalizarea treptată a învăţământului preşcolar. + Secţiunea a 4-a Învăţământul primar + Articolul 29 (1) Învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă. (2) În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare. (3) În clasa pregătitoare din învăţământul special sunt înscrişi copii cu cerinţe educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copii cu cerinţe educaţionale speciale cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data începerii anului şcolar. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aproba organizarea de programe educaţionale de tip "A doua şansă", în vederea promovării învăţământului primar pentru persoanele care depăşesc cu 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învăţământ până la vârsta de 14 ani. + Secţiunea a 5-a Învăţământul gimnazial + Articolul 30 (1) Învăţământul gimnazial se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, poate organiza programe educaţionale de tip "A doua şansă", în vederea promovării învăţământului gimnazial pentru persoane care depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit învăţământul secundar, gimnazial. (3) Absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă studiile în învăţământul liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor. + Secţiunea a 6-a Învăţământul liceal + Articolul 31 (1) Învăţământul liceal cuprinde următoarele filiere şi profiluri: a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real; b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului; c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este abilitat să stabilească prin planurile-cadru de învăţământ, în funcţie de dinamica socială, economică şi educaţională, specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1). (3) Durata studiilor în învăţământul liceal - forma de învăţământ cu frecvenţă - este de 3 ani pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională şi de 4 ani pentru filiera tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă, durata studiilor se prelungeşte cu un an. (4) Învăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. Acesta se poate organiza şi poate funcţiona şi ca învăţământ cu frecvenţă redusă, în unităţile de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale. (5) Unităţile de învăţământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere şi unul sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări profesionale sau specializări, conform legii. (6) Absolvenţii învăţământului liceal care au dobândit formal, nonformal sau informal competenţe profesionale pot susţine examen de certificare a calificării, în condiţiile legii. Absolvenţii care promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass. (7) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera tehnologică sau vocaţională a liceului sunt stabilite de inspectoratele şcolare, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială şi economică precizate în documentele strategice regionale, judeţene şi locale. + Secţiunea a 7-a Învăţământul tehnologic şi vocaţional + Articolul 32 (1) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza în cadrul liceelor din filiera tehnologică sau vocaţională, pentru calificări din Registrul naţional al calificărilor, actualizat periodic, în funcţie de nevoile pieţei muncii, identificate prin documente strategice de planificare a ofertei de formare regionale, judeţene şi locale. (2) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza şi pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privaţi sau ai Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza unor contracte de şcolarizare. (3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării corespunzător nivelului de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor. (4) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau vocaţionale se pot organiza la nivelul unităţii de învăţământ şi/sau la operatorii economici ori instituţiile publice cu care unitatea de învăţământ are încheiate contracte pentru pregătire practică sau la organizaţii-gazdă din străinătate, în cadrul unor programe ale Uniunii Europene - componenta de formare profesională iniţială. Durata stagiului de pregătire practică este stabilită prin planul-cadru de învăţământ, aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (5) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ, burse de şcolarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spaţiilor de pregătire practică sau locuri de muncă pentru absolvenţi pot beneficia de facilităţi fiscale, potrivit prevederilor legale. + Secţiunea a 8-a Învăţământul profesional + Articolul 33 (1) Învăţământul profesional se poate organiza în şcoli profesionale care pot fi unităţi independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare. (2) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe baza standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în urma consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza standardelor ocupaţionale validate de comitetele sectoriale. (3) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass. (4) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de certificare a calificării profesionale este reglementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin metodologie, care se dă publicităţii la începutul ciclului. (5) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, pot urma cursurile învăţământului liceal cu frecvenţă redusă. (6) Absolvenţii învăţământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor. (7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la alin. (6), sunt organizate prin unităţile de învăţământ de stat şi sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la vârsta de 18 ani. (8) Durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de unitatea de învăţământ, pe baza standardelor ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii. (9) Programele de pregătire profesională se finalizează cu examen de certificare a calificării. Organizarea şi desfăşurarea examenului de certificare a calificării sunt reglementate de Autoritatea Naţională pentru Calificări. (10) Statul susţine învăţământul profesional şi învăţământul liceal - filiera tehnologică sau vocaţională, prin: a) recunoaşterea în învăţământul terţiar nonuniversitar a studiilor obţinute în cadrul învăţământului liceal - filiera tehnologică sau vocaţională, în baza unui regulament propriu; b) finanţarea parţială la şcolarizarea în cadrul şcolilor postliceale de stat; c) burse speciale şi alte forme de sprijin material. + Secţiunea a 9-a Învăţământul militar preuniversitar + Articolul 34 (1) Învăţământul preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ liceal militar şi învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari, a subofiţerilor, agenţilor de poliţie şi agenţilor de penitenciare. (2) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările profesionale, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul preuniversitar militar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se propun Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de ministerele interesate şi de alte instituţii cu responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale potrivit fiecărei arme, specializări şi forme de organizare a învăţământului şi se aprobă conform prevederilor prezentei legi valabile pentru instituţiile de învăţământ civil. (3) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul liceal militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul postliceal din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, în conformitate cu standardele naţionale elaborate de instituţiile responsabile cu asigurarea calităţii, şi se avizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate militară se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale şi se aprobă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 35Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale coordonează şi controlează unităţile de învăţământ militar preuniversitar, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti. + Articolul 36Conducerea operativă a unităţilor de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se asigură de comandantul/directorul numit prin ordin al conducătorilor ministerelor şi instituţiilor de ordine publică şi siguranţă naţională, care este şi preşedintele consiliului de administraţie/consiliului de conducere. În activitatea de conducere, comandantul/directorul este ajutat de locţiitorul comandantului pentru învăţământ/directorul adjunct. Directorul adjunct/Locţiitorul comandantului pentru învăţământ este şi preşedintele consiliului profesoral. + Articolul 37 (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se constituie din personalul didactic prevăzut în prezenta lege şi din corpul instructorilor militari, de ordine şi securitate publică. (2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul militar de apărare, ordine publică şi securitate naţională are drepturile şi îndatoririle care decurg din prezenta lege şi din calitatea de cadru militar în activitate, respectiv de funcţionar public cu statut special. (3) Funcţiile didactice pentru corpul instructorilor militari din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, condiţiile care se cer pentru ocuparea acestora, normele didactice, competenţele şi responsabilităţile se stabilesc prin instrucţiuni proprii. + Articolul 38Finanţarea învăţământului preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională este asigurată de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale din fondurile alocate din bugetul de stat. + Articolul 39Certificatele de absolvire şi competenţe profesionale dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil apropiat şi de acelaşi nivel. + Articolul 40Instituţiile de învăţământ preuniversitar din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi specializările/calificările profesionale din cadrul acestora se supun mecanismelor de asigurare a calităţii, ca şi instituţiile de învăţământ civil. + Articolul 41Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică şi securitate naţională se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii. + Secţiunea a 10-a Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv + Articolul 42 (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii. (2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv de stat se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale cu avizul conform al inspectoratelor şcolare, potrivit legii. (3) În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv: a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu învăţământul gimnazial; b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice; c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate specificului acestui învăţământ; d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase, pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; e) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi pentru învăţământul liceal sportiv respectă obiectivele educaţionale stabilite pentru profilul respectiv. (4) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale, a inspectoratelor şcolare, a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi/sau a instituţiilor publice de cultură împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se pot organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar de stat cu program sportiv sau de artă, integrat ori suplimentar. (5) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv integrat se organizează în şcolile şi liceele cu program de artă, respectiv sportiv, precum şi în clase cu program de artă sau sportiv, organizate în celelalte unităţi de învăţământ primar, gimnazial şi liceal. (6) Organizarea învăţământului de artă şi a învăţământului sportiv se face prin regulamente aprobate de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (7) Unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi sportive şcolare, se constituie ca unităţi de învăţământ de nivel liceal, independente sau afiliate pe lângă alte unităţi de învăţământ de acelaşi nivel. (8) Pentru buna desfăşurare a activităţii, cluburile sportive şcolare beneficiază de baze sportive proprii şi de acces în bazele sportive care aparţin celorlalte unităţi de învăţământ, cu acordul conducerilor acestor unităţi de învăţământ. (9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele şi cluburile copiilor. (10) Pentru buna desfăşurare a activităţilor artistice, unităţile de învăţământ gimnazial şi liceal beneficiază de săli de repetiţie şi spectacol proprii sau de acces la sălile unităţilor de învăţământ de acelaşi nivel, cu acordul conducerii acestora. (11) Cluburile sportive şcolare pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice locale. (12) Toţi elevii cuprinşi în grupele de performanţă sunt înscrişi într-un Registru naţional al performanţelor sportive, în baza reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 43 (1) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează tabere sportive sau de creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, precum şi festivaluri şi acordă burse şi alte forme de sprijin material. (2) Pentru activităţile sportive, în structura Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului funcţionează Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar. (3) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi celelalte ministere interesate, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, autorităţile locale, precum şi instituţiile de cultură pot sprijini financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul artelor, respectiv al sportului. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu instituţii, cu organizaţii şi cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea resurselor financiare şi materiale necesare desfăşurării, în bune condiţii, a învăţământului de artă şi învăţământului sportiv integrat şi suplimentar, precum şi a competiţiilor artistice şi sportive de nivel regional şi naţional. + Secţiunea a 11-a Învăţământul postliceal + Articolul 44 (1) Învăţământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale înscrise în Registrul naţional al calificărilor, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. (2) Învăţământul postliceal face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este parţial subvenţionat de stat. (3) Învăţământul postliceal special face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este integral subvenţionat de stat. (4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale. (5) Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea calificării şi de numărul de credite pentru educaţie şi formare profesională. (6) Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizat în conformitate cu prevederile prezentei legi, se finanţează prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat şi din venituri ale bugetelor locale. Şcolarizarea poate să fie finanţată şi de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. Statul susţine şi stimulează, inclusiv financiar, programe de studiu pentru învăţământul postliceal, în parteneriat public-privat. (7) Cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin excepţie, cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat integral de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învăţământ, prin consultarea factorilor interesaţi. (9) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (8), absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat. (10) Creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în baza deciziilor senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul licenţă. + Secţiunea a 12-a Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale + Articolul 45 (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile legii. (2) În funcţie de necesităţile locale se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale. (3) La toate formele de învăţământ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român sau cetăţean din ţările Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a studiat anterior. (4) În cadrul unităţilor sau secţiilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale, singulare în localitate, se pot organiza clase liceale şi profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri, în condiţiile legii. (5) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, cu mai multe unităţi de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale, funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi. (6) În cazul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, singulare în municipiu, oraş sau comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi. (7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor maternă sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare în limba maternă. (8) Minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare proporţională cu numărul de clase în organele de conducere ale unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională, potrivit legii. (9) În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională. (10) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar din judeţele în care funcţionează forme de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale se asigură încadrarea cu specialişti şi din rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională. (11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba minorităţilor naţionale trebuie să facă dovada competenţei profesionale în limba minorităţii naţionale respective şi au dreptul la pregătire şi perfecţionare în limba de predare, în ţară sau în străinătate. Fac excepţie de la necesitatea de a face dovada competenţei profesionale în limba minorităţii naţionale respective cadrele didactice care predau limba şi literatura română. (12) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură materiale didactice specifice disciplinelor predate în limba maternă. (13) Pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură manualele şcolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de predare a minorităţilor naţionale şi manuale traduse din limba română sau manuale de import, avizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru titlurile needitate din cauza tirajului redus. (14) În învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în comunicarea internă şi în comunicarea cu părinţii elevilor şi ai preşcolarilor se poate folosi şi limba de predare. (15) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, calificativele se comunică în scris şi oral şi în limba de predare. (16) În cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va funcţiona şi o secţie de cercetare şi inovare pentru învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale. (17) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea în limba minorităţii naţionale sau a limbii minorităţii naţionale. În cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi preşcolari, precum şi elevii prevăzuţi la alin. (7). Acelaşi coeficient se aplică şi în cazul unităţilor şcolare cu predare în limba română, în condiţii similare. + Articolul 46 (1) În cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română. (2) Disciplina Limba şi literatura română se predă pe tot parcursul învăţământului preuniversitar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. (3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu predare în limba unei minorităţi naţionale, ca urmare a cererii părinţilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii naţionale reprezentate în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, predarea disciplinei Limba şi literatura română se face după manualele utilizate în unităţile de învăţământ cu predare în limba română. (4) Testele la disciplina Limba şi literatura română se elaborează pe baza programei speciale. (5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învăţământul preuniversitar şi lucrările semestriale pentru elevii din învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale se elaborează pe baza cerinţelor didactico-metodologice stabilite de Curriculumul naţional. (6) În învăţământul preuniversitar, activitatea de predare şi de educare la Limba şi literatura maternă, la istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective şi la Educaţia muzicală se realizează pe baza programelor şi a metodologiilor specifice elaborate de colective de experţi cunoscători ai limbii şi ai culturii minorităţii naţionale respective şi aprobate, potrivit legii. (7) Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la cerere, şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele şi manualele disciplinei Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română. (9) În învăţământul gimnazial cu predare în limbile minorităţilor naţionale se introduce, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective, cu predare în limba maternă. Programele şcolare şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (10) În programele şi manualele de istorie se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România. (11) În învăţământul liceal şi postliceal, în care predarea se face în limba maternă pentru disciplinele, respectiv modulele de pregătire de specialitate, se realizează însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba română. (12) În învăţământul preuniversitar, probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii. + Articolul 47 (1) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale - comună, oraş, municipiu - unde funcţionează mai multe unităţi şcolare cu predare în limba română cel puţin una dintre acestea are personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi. (2) Unităţile cu predare în limba română, de nivel gimnazial sau liceal, unice în municipiu, în oraş sau în comună au personalitate juridică indiferent de efectivul de elevi. + Secţiunea a 13-a Învăţământul special şi special integrat + Articolul 48 (1) Învăţământul special şi special integrat, organizat pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale sau alte tipuri de cerinţe educaţionale, stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se realizează pentru toate nivelurile de învăţământ, diferenţiat, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă. (2) Învăţământul special şi special integrat este gratuit şi este organizat, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. În funcţie de necesităţile locale, acesta se poate organiza şi sub alte forme, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educaţionale şi de asistenţă, oferite copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. + Articolul 49 (1) Învăţământul special se organizează, după caz, în unităţi de învăţământ special şi în unităţi de învăţământ de masă. (2) Învăţământul special integrat se poate organiza în clase speciale şi individual sau în grupe integrate în clase de masă. Efectivele formaţiunilor de studiu din învăţământul special şi special integrat sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în funcţie de tipul şi gradul deficienţei. (3) Conţinuturile învăţământului special şi special integrat, demersurile didactice, precum şi pregătirea şi formarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul educaţiei copiilor cu cerinţe educaţionale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Durata şcolarizării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale poate fi mai mare decât cea precizată prin prezenta lege şi se stabileşte, în funcţie de gradul şi tipul dizabilităţii, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 50 (1) Evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de către centrele judeţene de resurse şi de asistenţă educaţională, denumite în continuare CJRAE, respectiv de Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare şi de orientare şcolară şi profesională, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acordându-se prioritate integrării în învăţământul de masă. CJRAE cuprind şi centrele logopedice interşcolare. (2) Stabilirea gradului de deficienţă al elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de către comisiile din cadrul CJRAE/CMBRAE, în colaborare cu comisiile pentru protecţia copilului din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului. (3) Diagnosticarea abuzivă a copiilor pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi de orice alt criteriu, fapt ce determină includerea lor în clase cu cerinţe educaţionale speciale, se sancţionează. (4) Obţinerea unei calificări de către elevii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale se face în unităţi de învăţământ special şi de masă, cu consultarea factorilor locali interesaţi. (5) Elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale pot dobândi calificări profesionale corespunzătoare tipului şi gradului de deficienţă. + Articolul 51 (1) Copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în învăţământul de masă, beneficiază de suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educaţional se face de către CJRAE/CMBRAE şi se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Copiii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă, inclusiv cei şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului, precum şi de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului. + Articolul 52 (1) Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită perioade de spitalizare mai mari de 4 săptămâni se organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi. (2) Pentru copiii, elevii şi tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată. (3) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase sau de grupe în spitale se fac de către inspectoratul şcolar, la propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru stimulare, compensare şi pentru reducerea gradului de dizabilitate. + Articolul 53Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, de programe şcolare, de programe de asistenţă psihopedagogică, de manuale şi de metodologii didactice alternative, adaptate tipului şi gradului de dizabilitate şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 54 (1) În funcţie de evoluţia copilului se pot face propuneri de reorientare dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers. (2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză sau de către părinţii copilului/tutorele legal instituit şi de către psihologul şcolar. Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză din cadrul CJRAE/CMBRAE, cu acordul familiei sau al susţinătorului legal. + Articolul 55 (1) Şcolarizarea minorilor şi a adulţilor din centrele de reeducare, din penitenciarele pentru minori şi tineri şi din penitenciarele pentru adulţi se realizează cu respectarea Curriculumului naţional. Resursa umană necesară pentru şcolarizarea acestora este asigurată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare. (2) În vederea obţinerii unei calificări şi a integrării în viaţa activă a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, organizează ateliere protejate. + Articolul 56La absolvirea învăţământului special, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi cu alte organisme guvernamentale sau nonguvernamentale în vederea integrării în viaţa activă, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. + Secţiunea a 14-a Învăţământul pentru copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte + Articolul 57 (1) Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin. (1) este asigurată de Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, înfiinţat prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi financiare pentru susţinerea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte se asigură de unităţile de învăţământ şi de inspectoratele şcolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Pentru sprijinirea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează olimpiade şi concursuri, tabere de profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material. (5) Copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de programe educative care le respectă particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei. Aceste programe sunt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi, de îmbogăţire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi transfer de competenţă, de accelerare a promovării conform ritmului individual de învăţare. + Secţiunea a 15-a Programul "Şcoala după şcoală" + Articolul 58 (1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie, pot să îşi extindă activităţile cu elevii după orele de curs, prin programe "Şcoala după şcoală". (2) În parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, prin programul "Şcoala după şcoală", se oferă activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de învăţare remedială. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu organizaţii nonguvernamentale cu competenţe în domeniu. (3) Programele "Şcoala după şcoală" se organizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (4) Statul poate finanţa programul "Şcoala după şcoală" pentru copiii şi elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii. + Secţiunea a 16-a Alternativele educaţionale + Articolul 59 (1) În sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educaţionale se fac potrivit legii. (3) Unităţile de învăţământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, în conformitate cu specificul alternativei. (4) La toate formele de învăţământ alternativ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român. (5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educaţionale au dreptul la recunoaşterea de către inspectoratele şcolare judeţene şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a pregătirii şi a perfecţionărilor realizate de organizaţiile, asociaţiile, federaţiile care gestionează dezvoltarea alternativei respective la nivel naţional. + Secţiunea a 17-a Învăţământul particular şi confesional + Articolul 60 (1) Învăţământul particular şi confesional se organizează conform principiului nonprofit în unităţi de învăţământ preuniversitar, la toate nivelurile şi formele, conform legislaţiei în vigoare. (2) Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt identice cu cele pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ de stat. (3) Unităţile particulare de învăţământ sunt unităţi libere, deschise, autonome atât din punct de vedere organizatoric, cât şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie. (4) Autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi evaluarea periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt realizate de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, conform legislaţiei în vigoare. (5) Unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional acreditate sunt sprijinite de stat, condiţiile fiind stabilite prin hotărâre a Guvernului. (6) Statul sprijină şi coordonează învăţământul particular şi confesional, în condiţiile legii, respectând în întregime drepturile acestuia. (7) Directorii unităţilor de învăţământ particular sunt numiţi de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenţă. Actul de numire se aduce la cunoştinţa inspectoratului şcolar pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea unitatea respectivă. + Capitolul III Reţeaua şcolară + Articolul 61 (1) Reţeaua şcolară este formată din totalitatea unităţilor de învăţământ acreditate, respectiv autorizate provizoriu. (2) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi particular preuniversitar se organizează de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare. Pentru învăţământul special liceal şi special postliceal, reţeaua şcolară se organizează de către consiliul judeţean, respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu consultarea partenerilor sociali şi cu avizul conform al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) În cadrul reţelei şcolare se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, grupe/clase în alternative educaţionale integrate în unităţi şcolare de stat sau particulare. (4) Persoanele juridice şi fizice pot înfiinţa, conform legii, unităţi de educaţie timpurie şi de învăţământ primar, gimnazial, liceal şi postliceal. (5) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ se dă publicităţii la începutul fiecărui an, pentru anul şcolar următor. Cifra de şcolarizare pentru învăţământul de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului şcolar. (6) În cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar de stat se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, unităţi de învăţământ cu clase constituite pe bază de contracte de parteneriat între unităţi de învăţământ de stat şi particulare acreditate, între acestea şi operatori economici, precum şi între instituţii din ţară şi străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale. (7) Unităţile de învăţământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră şi profil sunt supuse acreditării şi evaluării periodice, conform legii. (8) Pentru a asigura calitatea învăţământului, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale sau din proprie iniţiativă, inspectoratele şcolare pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ridicarea acreditării/autorizării unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică sau a unei structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. În situaţia în care Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP, retrage acreditarea/autorizaţia de funcţionare, pentru neîndeplinirea condiţiilor legale, unei unităţi de învăţământ, aceasta îşi încetează activitatea. Autorităţile administraţiei publice locale realizează alocarea elevilor altor unităţi şcolare, cu respectarea interesului copiilor şi asigurarea logisticii necesare. + Articolul 62 (1) În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare. (2) Consorţiile şcolare sunt parteneriate contractuale între unităţile de învăţământ, care asigură: a) mobilitatea personalului între unităţile membre ale consorţiului; b) utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ din consorţiu; c) lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a rezultatelor învăţării şi evaluării acestora. (3) Cadrul general pentru înfiinţarea, desfiinţarea şi funcţionarea consorţiilor şcolare se va reglementa prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 63 (1) În învăţământul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează: a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 9; b) învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20; c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25; d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30; e) învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30; f) învăţământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30; g) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe uşoare şi/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puţin de 8 şi nu mai mult de 12; h) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe grave: grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai puţin de 4 şi nu mai mult de 6. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective. (3) În situaţii excepţionale, formaţiunile de preşcolari din grupa mare sau de elevi pot funcţiona sub efectivul minim sau peste efectivul maxim, cu aprobarea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, pe baza unei justificări corespunzătoare, ţinând seama de încadrarea în costul standard per elev şi în numărul maxim de posturi aprobat pentru învăţământul preuniversitar la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti.-----------Alin. (3) al art. 63 a fost introdus de pct. 1 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. + Capitolul IV Curriculumul învăţământului preuniversitar + Articolul 64 (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi cu nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii. (2) Curriculumul naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. + Articolul 65 (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. (3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de studiu/modulul de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. (4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. (7) În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele şcolare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanţi ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) În învăţământul particular şi confesional se utilizează planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru Curriculumul naţional aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau planurile şi programele de învăţământ similare ori alternative învăţământului de stat, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (9) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul teologic şi confesional se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu fiecare cult în parte, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (10) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 66 (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate, conform prezentei legi. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv. (3) În cadrul Curriculumului naţional, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. (4) În cadrul Curriculumului naţional, disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. + Articolul 67 (1) Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficienţe de dezvoltare. (2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea şi asistenţa precoce corespunzătoare a celor cu cerinţe educaţionale speciale sau cu risc în dezvoltarea competenţelor personale. + Articolul 68 (1) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului: a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale; b) competenţe de comunicare în limbi străine; c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie; d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere; e) competenţe sociale şi civice; f) competenţe antreprenoriale; g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală; h) competenţa de a învăţa să înveţi. (2) Educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învăţământ. (3) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională pentru elevii din clasele I-IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal. (4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică, socioemoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând totodată punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie. (5) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare sau calificare. + Articolul 69 (1) În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Manualele şcolare se elaborează şi se evaluează pe baza programelor şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reglementează elaborarea de manuale şcolare alternative. (3) Cadrele didactice selectează şi le recomandă elevilor, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, acele manuale şcolare din lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic. (4) Elevii şi profesorii din învăţământul de stat şi din învăţământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale şcolare gratuite, atât pentru învăţământul în limba română, cât şi pentru cel în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii. (5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional. + Articolul 70 (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare şi informare se organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma şcolară de e-learning, care includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor. (3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa şcoala. (4) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a Platformei şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Capitolul V Evaluarea rezultatelor învăţării + Secţiunea 1 Dispoziţii generale privind evaluarea + Articolul 71 (1) Scopul evaluării este acela de a orienta şi de a optimiza învăţarea. (2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu, respectiv modul de pregătire. (3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învăţământul primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale. (4) Controlul utilizării şi al respectării standardelor naţionale de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin inspecţia şcolară. (5) Notarea elevilor fără utilizarea şi respectarea standardelor naţionale şi a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform prevederilor prezentei legi. + Articolul 72 (1) Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi stă la baza planurilor individuale de învăţare. În acest scop se va crea o bancă de instrumente de evaluare unică, având funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă. (2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie remedială. + Articolul 73 (1) Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale. (2) Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării învăţării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a elevului. + Secţiunea a 2-a Structura şi caracteristicile evaluărilor + Articolul 74 (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, un raport de evaluare a dezvoltării fizice, socioemoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare. (2) La finalul clasei a II-a, fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea competenţelor fundamentale: scris-citit şi matematică. Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate se comunică părinţilor elevilor şi constituie documente din portofoliul educaţional al elevului. (3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului realizează, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ la nivel primar. (4) La finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe. Proba de limbă şi comunicare va cuprinde limba română şi limba modernă I, iar pentru elevii din clasele cu predare în limbile minorităţilor naţionale, şi limba maternă. Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor şi pentru preorientarea şcolară către un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate de învăţare se comunică părinţilor elevilor şi sunt trecute în portofoliul educaţional al elevului. (5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se realizează o evaluare naţională obligatorie a tuturor elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale. Evaluarea se realizează prin următoarele probe: a) o probă scrisă la limba şi literatura română; b) o probă scrisă la limba maternă; c) o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe; d) o probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională; e) o probă practică de utilizare a calculatorului, susţinută în timpul anului; f) o probă orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută în timpul anului. (6) Rezultatele evaluării naţionale se înscriu în portofoliul educaţional al elevului. + Articolul 75 (1) Absolvenţii învăţământului gimnazial dobândesc diploma de absolvire, parte a portofoliului educaţional, şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional. (2) Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal este asigurată pe baza unui proces de consiliere şi de orientare şcolară şi profesională. Numărul de locuri alocate clasei a X-a este cel puţin egal cu cel al absolvenţilor clasei a IX-a. + Articolul 76 (1) După absolvirea gimnaziului, elevii urmează liceul sau şcoala profesională. (2) Admiterea la liceu sau la şcoală profesională se realizează după următoarea procedură: a) în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educaţional al elevului; b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se face luând în calcul în proporţie de 70% portofoliul educaţional al elevului, media de absolvire a învăţământului obligatoriu, precum şi media la probele de la evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a IX-a şi în proporţie de 30% nota obţinută la proba de admitere stabilită de unitatea de învăţământ. (3) În cazul mediilor egale, diferenţierea se face pe baza portofoliului educaţional al elevului. (4) Metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a admiterii în clasa a X-a este elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este dată publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unităţile de învăţământ au obligaţia de a anunţa public disciplina sau disciplinele la care se susţine proba de admitere, programele, procedurile de organizare a acesteia, precum şi modul de utilizare a portofoliului educaţional, până, cel mai târziu, la începutul clasei a VIII-a. Proba suplimentară de admitere se va susţine la cel mult două discipline. + Articolul 77 (1) Absolvenţii învăţământului liceal primesc diploma de absolvire şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care conferă dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, precum şi dreptul de susţinere a examenului de bacalaureat. (2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susţine examenul naţional de bacalaureat. (3) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii. (4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:- proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română;- proba B de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;- proba C de evaluare a competenţei lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă corespunzător Cadrului european comun de referinţă pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;- proba D de evaluare a competenţelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competenţelor digitale au dreptul la recunoaşterea şi la echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;- proba E scrisă de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal, după cum urmează: a) probă scrisă la Limba şi literatura română - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările; b) probă scrisă la Limba şi literatura maternă - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale; c) două probe scrise, diferenţiate după cum urmează:1. pentru profilul real din filiera teoretică:(i) matematică;(îi) probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie, biologie;2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:(i) o limbă de circulaţie internaţională;(îi) probă transdisciplinară din geografie, istorie, ştiinţe socioumane;3. pentru filiera tehnologică:(i) probă scrisă disciplinară specifică profilului;(îi) probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire;4. pentru filiera vocaţională:(i) probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului ori specializării;(îi) probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării. (5) Conţinuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii elevilor la începutul primei clase de liceu, în condiţiile legii. Calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, la începutul ultimei clase de liceu. (6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, absolvenţii învăţământului liceal pot susţine un examen de certificare a calificării, separat de examenul de bacalaureat. Conţinutul, calendarul şi modul de organizare ale examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul ultimei clase de liceu. (7) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul de certificare a calificării primesc certificat de calificare corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor şi suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass. (8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat. + Articolul 78 (1) Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat de către absolvenţii învăţământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au susţinut probele A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4); b) au susţinut probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) şi au obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre acestea; c) au obţinut media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obţinute la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) cel puţin egală cu 6. (2) În urma promovării examenului naţional de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat. (3) Absolvenţilor de liceu care au susţinut evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) li se eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică, respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de promovarea probelor scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4). (4) În cazul nepromovării examenului naţional de bacalaureat, pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările A, B, C şi D susţinute conform prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu cel puţin nota 5. (5) În decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni ale examenului naţional de bacalaureat. (6) Candidaţii proveniţi din învăţământul preuniversitar pot susţine examenul naţional de bacalaureat şi examenul de certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (7) Evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) se organizează şi se desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ, în timpul anului şcolar, pe parcursul semestrului al II-lea, în faţa unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi numite prin decizie a inspectorului şcolar general, în condiţiile stabilite prin metodologie specifică. (8) Probele scrise E la examenul naţional de bacalaureat, prevăzute la art. 77 alin. (4), se susţin după încheierea cursurilor, în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. (9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un preşedinte, numit prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor, sau de un cadru didactic din învăţământul liceal, având gradul didactic I şi performanţe profesionale deosebite, dintr-o unitate de învăţământ situată în alt judeţ decât cel în care se află unitatea de învăţământ din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat. (10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din profesori de la alte unităţi de învăţământ decât cele din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat. (11) Rezultatele examenului naţional de bacalaureat se fac publice prin afişare. + Capitolul VI Resursa umană + Secţiunea 1 Beneficiarii educaţiei + Articolul 79 (1) Beneficiarii primari ai învăţământului preuniversitar sunt antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii. (2) Beneficiarii secundari ai învăţământului preuniversitar sunt familiile antepreşcolarilor, ale preşcolarilor şi ale elevilor. (3) Comunitatea locală şi societatea, în general, sunt beneficiari terţiari ai învăţământului preuniversitar. + Articolul 80 (1) Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentanţilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului Naţional al Elevilor sau a altor asociaţii reprezentative ale elevilor, şi prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor beneficiarilor secundari şi terţiari, respectiv a structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, a reprezentanţilor mediului de afaceri, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a societăţii civile. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Consiliul Naţional al Elevilor şi organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale reprezentative, elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În baza acestui statut, fiecare unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu. + Articolul 81 (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar au drepturi egale la educaţie, prin activităţi extraşcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Activităţile extraşcolare sunt realizate în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere şcolare, în baze sportive, turistice şi de agrement sau în alte unităţi acreditate în acest sens. (3) Organizarea, acreditarea, controlul şi competenţele unităţilor care oferă educaţie extraşcolară se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 82 (1) Elevii de la cursurile cu frecvenţă din învăţământul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de performanţă, de burse de merit, de burse de studiu şi de burse de ajutor social. (2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi numărul acestora se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. (3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de merit, a burselor de studiu şi a celor de ajutor social se stabilesc anual în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuării de către elevi a activităţilor şcolare. (4) Elevii pot beneficia şi de burse pe bază de contract încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bănci, în condiţiile legii. (5) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale. (6) Elevii etnici români cu domiciliul stabil în străinătate beneficiază de burse, potrivit prevederilor prezentei legi. + Articolul 83 (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din unităţile şcolare de stat şi particulare autorizate/acreditate beneficiază de asistenţă medicală, psihologică şi logopedică gratuită, în cabinete medicale, psihologice şi logopedice şcolare ori în unităţi medicale de stat. (2) La începutul fiecărui an şcolar se realizează examinarea stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Ministerul Sănătăţii. (3) Autorizarea sanitară necesară funcţionării unităţilor de învăţământ de stat se obţine fără taxe. + Articolul 84 (1) Elevii din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic. (2) Ca măsură de protecţie specială, elevii orfani, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei instituţionalizaţi pot beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport menţionate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic. (3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. (4) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice. (5) Elevii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (4). + Articolul 85 (1) În situaţii justificate, elevilor din învăţământul obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de transport, de masă şi de internat, de către autorităţile administraţiei publice locale din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităţilor locale, al societăţilor de binefacere, precum şi al altor persoane juridice sau fizice. (2) Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice dezavantajate, precum şi pentru cei care frecventează şcolile profesionale. Modalitatea de subvenţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 86 (1) Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, în momentul înscrierii antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educaţional, în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. Contractul educaţional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi este particularizat, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie. (2) Nerespectarea prevederilor contractului educaţional-tip de către unitatea de învăţământ este sancţionată de inspectoratul şcolar, în conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (3) Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu. (4) Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul şcolii, cauzate de elev. + Articolul 87Unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, potrivit reglementarilor legale, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi dacă nu sunt contrare intereselor statului român şi legislaţiei în vigoare. + Secţiunea a 2-a Personalul din învăţământul preuniversitar + Articolul 88 (1) Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic. (2) În învăţământul preuniversitar poate funcţiona personal didactic asociat. (3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi. (4) Personalul administrativ îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 89În învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice vacante şi rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 90 (1) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. (2) Angajarea personalului didactic în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie. + Articolul 91 (1) Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor didactice auxiliare şi administrative dintr-o unitate de învăţământ sunt coordonate de director. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatele concursului. (2) Angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului didactic auxiliar şi administrativ în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie. + Articolul 92 (1) La nivelul fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar se realizează anual evaluarea activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de administraţie privind acordarea calificativului anual şi a gradaţiei de merit. (3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dezvoltă programul naţional de stimulare a excelenţei didactice, finanţat din propriul buget, din care se premiază excelenţa didactică. (4) Metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a implementării programului naţional de stimulare a excelenţei didactice se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (5) Salarizarea personalului didactic şi a celui didactic auxiliar din unităţile de învăţământ de stat se face şi în funcţie de performanţele profesionale, conform legii. (6) Veniturile salariale şi extrasalariale ale directorilor şi directorilor adjuncţi, precum şi salarizarea personalului didactic din unităţile de învăţământ particular se stabilesc prin negociere între conducerea persoanei juridice finanţatoare şi persoana în cauză, cu avizul consiliului de administraţie al unităţii şcolare. (7) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar. Rezultatele auditului se aduc la cunoştinţa celor în cauză, consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 93Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară şi disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unităţii de învăţământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angajatorul este unitatea de învăţământ. + Capitolul VII Conducerea sistemului şi a unităţilor de învăţământ + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 94 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din sfera educaţiei. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită, în domeniul învăţământului preuniversitar, următoarele atribuţii: a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale; b) monitorizează activitatea de evaluare externă; c) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ; d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti; e) coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora; f) evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii; g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe; h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului; i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ; j) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite; k) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale; l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare; m) coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional; n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane; o) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale; p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi al cercetării ştiinţifice; q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii; r) stabileşte structura anului şcolar; s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale; t) construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei şcolare de e-learning, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale; u) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora; v) dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România; w) coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia. (3) În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează, organizează şi finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului propune Guvernului înfiinţarea de agenţii. + Articolul 95 (1) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu personalitate juridică, având în principal următoarele atribuţii: a) aplică politicile şi strategiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti; b) controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de predare-învăţare şi respectarea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă, prin inspecţia şcolară; c) controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ; d) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor şi monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu; e) coordonează admiterea în licee, evaluările naţionale şi concursurile şcolare la nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ şi, respectiv, din municipiul Bucureşti; f) monitorizează implementarea programelor naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe aria judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a proiectelor derulate de unităţile şcolare şi cele conexe în cadrul programelor Uniunii Europene în domeniul educaţiei şi tineretului; g) mediază conflictele şi litigiile survenite între autoritatea administraţiei publice locale şi unităţile de învăţământ; h) coordonează şi controlează activităţile unităţilor conexe ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din aria judeţului/municipiului Bucureşti; i) prezintă un raport anual privind starea învăţământului pe teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Acest raport se face public; j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judeţene, înfiinţarea unităţilor pentru educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial; k) aplică politicile educaţionale naţionale la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti; l) acordă consiliere şi asistenţă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în gestionarea resurselor umane şi a posturilor didactice la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti; m) monitorizează activităţile de constituire, de vacantare şi de ocupare a posturilor didactice din unităţile de învăţământ; n) gestionează baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unităţile de învăţământ, precum şi întreaga bază de date a educaţiei; o) înaintează spre avizare Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reţeaua şcolară din raza lor teritorială propusă de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu politica educaţională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică şi socială la nivel regional, judeţean şi local, după consultarea unităţilor de învăţământ, a operatorilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi; p) realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar; q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia. (2) Structura inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (3) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu consultativ. Funcţionarea acestora se realizează în baza unui regulament propriu, elaborat şi aprobat de consiliul de administraţie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (4) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile minorităţilor naţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ. Aceşti inspectori şcolari sunt numiţi respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. (5) În structura inspectoratelor şcolare sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru problemele copiilor şi tinerilor proveniţi din medii socioeconomice dezavantajate. + Secţiunea a 2-a Conducerea unităţilor de învăţământ + Articolul 96 (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administraţie, de directori şi de directori adjuncţi, după caz. În exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinţi şi cu autorităţile administraţiei publice locale. (2) În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar; b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă. (3) Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie participă, de regulă, şi un reprezentant al elevilor, cu statut de observator. (4) După constituirea consiliului de administraţie, membrii acestuia aleg un preşedinte de şedinţă din rândul cadrelor didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al majorităţii. Preşedintele de şedinţă este ales pentru o perioadă de cel mult un an, conduce şedinţele consiliului de administraţie şi semnează hotărârile adoptate în această perioadă. (5) În învăţământul particular şi confesional, în componenţa consiliului de administraţie sunt incluşi reprezentanţi ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administraţie este asigurată de persoana desemnată de fondatori. În unităţile pentru învăţământul general obligatoriu, consiliul de administraţie cuprinde şi un reprezentant al consiliului local. (6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la solicitarea directorului sau a două treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare şi de funcţionare a consiliului de administraţie este stabilită prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (7) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii principale: a) adoptă proiectul de buget şi avizează execuţia bugetară la nivelul unităţii de învăţământ; b) aprobă planul de dezvoltare instituţională elaborat de directorul unităţii de învăţământ; c) aprobă curriculumul la decizia şcolii, la propunerea consiliului profesoral; d) stabileşte poziţia şcolii în relaţiile cu terţi; e) organizează concursul de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct; f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic şi didactic auxiliar, precum şi schema de personal nedidactic; g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, la propunerea consiliului profesoral; h) sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice, conform legii; i) aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul concursurilor; j) aprobă orarul unităţii de învăţământ; k) îşi asumă răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ, alături de director; l) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin ordine şi metodologii ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, respectiv ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi, mai puţin cele prevăzute la art. 93. Hotărârile consiliului de administraţie care vizează personalul din unitate, cum ar fi procedurile pentru ocuparea posturilor, a funcţiilor de conducere, acordarea gradaţiei de merit, restrângerea de activitate, acordarea calificativelor, aplicarea de sancţiuni şi altele asemenea, se iau prin vot secret. Membrii consiliului de administraţie care se află în conflict de interese nu participă la vot. (9) Deciziile privind bugetul şi patrimoniul unităţii de învăţământ se iau cu majoritatea din totalul membrilor consiliului de administraţie. + Articolul 97 (1) Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ. În cazul unităţilor de învăţământ cu predare integrală în limbile minorităţilor naţionale, directorul are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În cazul unităţilor de învăţământ cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizaţiei care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare parlamentară, cu consultarea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. (2) Directorul unităţii de învăţământ de stat are următoarele atribuţii: a) este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea executivă a acesteia; b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ; c) îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce; d) propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ; e) propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de execuţie bugetară; f) răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ; g) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de administraţie, conform legii; h) prezintă anual un raport asupra calităţii educaţiei în unitatea sau în instituţia pe care o conduce. Raportul este prezentat în faţa comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti; i) coordonează colectarea şi transmite inspectoratului şcolar datele statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia. (3) Structurile şi funcţiile de conducere ale unităţilor de învăţământ particular şi confesional, atribuţiile, modul de constituire, precum şi durata mandatelor sunt stabilite prin regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în concordanţă cu prevederile legale. (4) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional exercită conducerea executivă, în strictă conformitate cu responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia. + Articolul 98 (1) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea şcolară cu personalitate juridică, este prezidat de către director şi se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii personalului didactic. (2) Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele: a) gestionează şi asigură calitatea actului didactic; b) stabileşte Codul de etică profesională şi monitorizează aplicarea acestuia; c) validează fişele de autoevaluare ale personalului angajat al unităţii de învăţământ, în baza cărora se stabileşte calificativul anual; d) propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic; e) propune consiliului de administraţie curriculumul la dispoziţia şcolii; f) propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea titlului de "profesorul anului" personalului cu rezultate deosebite la catedră; g) aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor; h) propune consiliului de administraţie iniţierea procedurii legale în cazul cadrelor didactice cu performanţe slabe sau pentru încălcări ale eticii profesionale; i) propune consiliului de administraţie programele de formare şi dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice; j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administraţie; k) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie. + Secţiunea a 3-a Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar + Articolul 99 (1) Unităţile conexe ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sunt: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, palatele şi cluburile copiilor. (2) Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt: centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională. (3) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează casa corpului didactic, denumită în continuare CCD, cu personalitate juridică, coordonată metodologic de inspectoratul şcolar. Structura şi atribuţiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (4) Centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională sunt unităţi specializate ale învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, coordonate metodologic de inspectoratul şcolar. (5) Finanţarea centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională se asigură de la bugetul consiliului judeţean. (6) Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională organizează, coordonează metodologic, monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, următoarele activităţi şi servicii educaţionale: a) servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin centrele judeţene şi prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică/psihologică; b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin cabinetele logopedice interşcolare; c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională; d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari; e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de centrele şcolare de educaţie incluzivă. (7) Structura, organizarea şi funcţionarea centrului judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (8) Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată se organizează şi funcţionează conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (9) Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se organizează în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Atribuţiile, structura, organizarea şi funcţionarea Unităţii pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 100 (1) Palatele şi cluburile copiilor sunt unităţi de învăţământ pentru activităţi extraşcolare. Palatele copiilor au şi rol metodologic. (2) Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti este subordonat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Palatele şi cluburile copiilor sunt în subordinea inspectoratelor şcolare. (4) Organizarea şi competenţele palatelor şi cluburilor copiilor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Capitolul VIII Finanţarea şi baza materială a învăţământului preuniversitar + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 101 (1) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară. (2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat. Finanţarea de bază se face în limitele costului standard per elev/preşcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului*).--------------*) NOTĂ C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform alin. (2) al art. 17 al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 80 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 14 decembrie 2011, până la începutul anului scolar 2012-2013 nu se acordă finanţarea de bază pentru elevii din învăţământul primar particular acreditat, gimnazial particular acreditat, profesional particular acreditat, liceal particular acreditat, prevăzută la art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Începând cu anul şcolar 2012-2013, finanţarea de bază se asigura pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat, conform prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În învăţământul preuniversitar particular, taxele de şcolarizare se stabilesc de consiliul de administraţie al fiecărei instituţii sau unităţi de învăţământ, în condiţiile legii. + Articolul 102 (1) Finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, particular şi confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii. (2) Finanţarea învăţământului preuniversitar particular şi confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial obligatoriu, precum şi din alte surse, potrivit legii. + Articolul 103 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă în domeniile politicii financiare şi resurselor umane din domeniul educaţiei şi colaborează cu alte ministere, cu autorităţi locale, structuri asociative reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu asociaţii reprezentative ale părinţilor, asociaţii reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum şi cu sindicatele reprezentative. (2) Consiliile locale şi consiliul judeţean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot contribui din bugetele proprii la finanţarea de bază şi complementară a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. + Articolul 104 (1) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. (2) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora; b) cheltuielile cu formarea continuă şi evaluarea personalului; c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor; d) cheltuielile materiale şi pentru servicii; e) cheltuielile cu întreţinerea curentă. (3) Finanţarea de bază a unei unităţi şcolare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preşcolar cu coeficienţi specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului. (4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităţilor de învăţământ prin şi din bugetele locale, pentru finanţarea de bază, o constituie costul standard per elev/preşcolar. Costul standard per elev/preşcolar se determină pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preşcolar se face de către Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, în condiţiile prezentei legi şi conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar cuprinde reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ai partenerilor sociali şi ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanţarea de bază a unităţii de învăţământ se face pe baza unei formule de finanţare aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului care ia în considerare costul standard per elev/preşcolar, numărul de elevi/preşcolari din unitatea de învăţământ, precum şi factorii de corecţie dependenţi de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare şi alţi factori. (5) Finanţarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. (6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat ca finanţare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 105 (1) Finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ preuniversitar de stat. (2) Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) investiţii, reparaţii capitale, consolidări; b) subvenţii pentru internate şi cantine; c) cheltuieli pentru evaluarea periodică naţională a elevilor; d) cheltuieli cu bursele elevilor; e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1); f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii; g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din învăţământul preuniversitar, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit; h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative extraşcolare organizate în cadrul sistemului de învăţământ; i) cheltuieli pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru personalul angajat, preşcolari şi elevi; j) gestionarea situaţiilor de urgenţă; k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale. (3) Finanţarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi cu asistenţa tehnică a inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti. + Articolul 106Finanţarea de bază şi finanţarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul localităţii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv cu preşedintele consiliului judeţean/primarul de sector, în cazul şcolilor speciale. + Articolul 107 (1) Finanţarea suplimentară se acordă ca sumă globală fixă din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru premierea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performanţelor şcolare. (2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, contribuie la finanţarea suplimentară, acordând granturi unităţilor de învăţământ, în baza unei metodologii proprii. (3) Finanţarea suplimentară se realizează pe bază de contract încheiat între unitatea şcolară şi finanţator. + Articolul 108 (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pot obţine venituri proprii din activităţi specifice, conform legii, din donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal constituite. (2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază, complementară sau suplimentară şi sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie. La sfârşitul anului bugetar, sumele necheltuite rămân în contul unităţii de învăţământ care le-a realizat şi se reportează pentru bugetul anual următor. (3) Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în condiţiile legii. + Articolul 109 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului finanţează anual, în cadrul programelor naţionale aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele competiţii: a) competiţii între şcoli care se bazează pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi de învăţământ după două axe majore: incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor după fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor pe 5 niveluri: "Excelent", "Foarte bun",, Bun", "Satisfăcător" şi "Nesatisfăcător". Sunt premiate atât şcolile cu excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă, de stat, particulare sau confesionale. Şcolile care obţin calificativul "Satisfăcător" sau "Nesatisfăcător" se supun monitorizării în vederea creşterii performanţelor; b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şcolile vor desemna "Profesorul anului", ca semn al excelenţei în predare. La nivel judeţean şi naţional va fi desemnat "Profesorul anului" pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ. Excelenţa în predare va fi recompensată financiar, prin programul naţional de stimulare a excelenţei didactice; c) performanţa elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi la olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) În lansarea competiţiilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se consultă cu asociaţiile reprezentative ale părinţilor, asociaţiile reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi cu sindicatele reprezentative. + Articolul 110 (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de către fiecare unitate de învăţământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanţare a învăţământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se aprobă şi se execută conform legii. (2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se utilizează pentru finanţarea altor cheltuieli ale unităţii de învăţământ. (3) Finanţarea unităţilor de învăţământ special, a claselor de învăţământ special, a elevilor din învăţământul special, a liceelor speciale şi a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial. + Articolul 111 (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special: a) finanţarea programelor naţionale ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului; b) componenţa locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanţate de Guvernul României şi de organismele financiare internaţionale, precum şi rambursările de credite externe aferente proiectelor respective; c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica Moldova, etnicii români din afara graniţelor ţării, precum şi bursele pentru elevii străini; d) organizarea evaluărilor, a simulărilor şi a examenelor naţionale; e) perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor şi strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; f) finanţarea, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investiţii, de modernizare şi de dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări; g) finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială, stabilite prin reglementări specifice; h) finanţarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învăţământ şi pe meserii, tehnico-aplicative, ştiinţifice, de creaţie, concursuri şi festivaluri cultural-artistice, campionate şi concursuri sportive şcolare, cu participare naţională şi internaţională, precum şi olimpiade internaţionale pe obiecte de învăţământ. (2) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Cluburile sportive şcolare, precum şi palatele şi cluburile copiilor pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice locale. (4) Consiliul judeţean/consiliile locale ale sectoarelor şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti alocă, prin hotărâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora, în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, prin finanţarea complementară. (5) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură fonduri pentru organizarea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a concursurilor şcolare judeţene/ale municipiului Bucureşti. (6) Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi din alte surse, potrivit legii. + Secţiunea a 2-a Baza materială a învăţământului preuniversitar de stat + Articolul 112 (1) Unităţile de învăţământ de stat pot deţine în administrare bunuri proprietate publică, cele de învăţământ particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de învăţământ confesional aparţin, în funcţie de entitatea care le-a înfiinţat, uneia dintre cele două forme de proprietate. (2) Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie, conform legislaţiei în vigoare. (3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat şi centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională fac parte din domeniul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţământ special de stat, ale cluburilor sportive şcolare, ale palatelor şi cluburilor copiilor şi elevilor, precum şi ale centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie ale acestora. (4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea inspectoratele şcolare judeţene, casele corpului didactic, centrul naţional de excelenţă, centrele recreative şi de divertisment, Palatul Naţional al Copiilor, palatele şi cluburile elevilor, cluburile sportive şcolare, precum şi alte unităţi din subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor respective şi sunt administrate de acestea. (5) Nu fac parte din domeniul public local, judeţean, respectiv al statului terenurile şi clădirile prevăzute la alin. (2)-(4), deţinute în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice. (6) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale, numai cu avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În caz contrar, actele de schimbare a destinaţiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale. + Articolul 113Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat, precum şi asupra bunurilor aparţinând consiliilor locale, judeţene şi, respectiv, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de publicitate funciară, cu scutire de plată taxelor prevăzute de lege. + Titlul III Învăţământul superior + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 114 (1) Prezentul titlu reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea învăţământului superior din România. (2) Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli de studii superioare şi altele asemenea, numite în continuare instituţii de învăţământ superior sau universităţi. (3) Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste instituţii au personalitate juridică, au caracter nonprofit, sunt de interes public şi sunt apolitice. + Articolul 115 (1) Învăţământul superior se poate organiza doar în instituţii de învăţământ superior care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea, potrivit legii. (2) Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt recunoscute de către stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituţii de învăţământ superior acreditate. + Articolul 116 (1) Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile de învăţământ superior acreditate. O instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte a sistemului naţional de învăţământ superior numai după acreditare. (2) Instituţiile de învăţământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare, în statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai cu respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea şi asigurarea calităţii programelor de studii. (3) Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza, în România sau în alte state, programe de studii comune cu instituţii de învăţământ superior din străinătate, recunoscute ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât şi în statele respective. + Articolul 117Misiunea învăţământului superior este de a genera şi de a transfera cunoaştere către societate prin: a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, al inserţiei profesionale a individului şi a satisfacerii nevoii de competenţă a mediului socio-economic; b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţie individuală şi colectivă, în domeniul ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum şi valorificarea şi diseminarea rezultatelor acestora. + Articolul 118 (1) Sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe următoarele principii: a) principiul autonomiei universitare; b) principiul libertăţii academice; c) principiul răspunderii publice; d) principiul asigurării calităţii; e) principiul echităţii; f) principiul eficienţei manageriale şi financiare; g) principiul transparenţei; h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personalului academic; i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice; j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, a cadrelor didactice şi a cercetătorilor; k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor; l) principiul centrării educaţiei pe student. (2) În învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege. (3) Studenţii cu dizabilităţi fizice au dreptul să aibă căi de acces adaptate acestora în totalitatea spaţiilor universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de învăţământ superior. (4) În învăţământul superior există şi pot fi organizate facultăţi de teologie, în conformitate cu prevederile art. 15, şi institute de cercetare teologică în consens cu perspectivele ecumenice şi irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legale. + Articolul 119 (1) În instituţiile de învăţământ superior de stat, învăţământul este gratuit pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii. (2) În instituţiile de învăţământ superior particular, învăţământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către consiliul de administraţie, conform legii. (3) Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor şi au obligaţia să le comunice tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-ul universităţii. + Articolul 120 (1) Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii din învăţământul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate. (2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri oficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentru programele şi formele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz, în cadrul instituţiei care emite diploma trebuie să existe o altă specializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestor prevederi se pedepseşte conform legii penale. + Articolul 121Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică. + Articolul 122 (1) Instituţiile de învăţământ superior au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii. (2) Instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare se înfiinţează prin lege, cu respectarea dispoziţiilor legale privind acreditarea, stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare. (3) Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior de stat aparţine Guvernului. Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior particular şi confesional aparţine unei fundaţii, unei asociaţii sau unui cult religios ori altui furnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit fondator. + Articolul 123 (1) Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase. (2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare. (3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare. (4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice. (5) În instituţiile de învăţământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii. (6) În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice. (7) Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şi specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile de învăţământ. (8) Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare şi confesionale, atribuţiile, modul de constituire, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor şi cu aprobarea senatului universitar. + Articolul 124 (1) Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ superior, de stat sau particulară: a) să respecte legislaţia în vigoare, carta proprie şi politicile naţionale şi europene în domeniul învăţământului superior; b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şi evaluarea calităţii în învăţământul superior; c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de senatul universitar; d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazul universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituţional; e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor sale, conform legislaţiei în vigoare; f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar şi de cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile studenţilor. (2) În cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică se extinde la respectarea statutului şi a prevederilor dogmatice şi canonice specifice cultului respectiv. + Articolul 125 (1) În cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sesizează senatul universitar în termen de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligaţiile prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului aplică, în termen de maximum 6 luni de la data sesizării iniţiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) revocarea din funcţie a rectorului, în baza propunerii Consiliului de etică şi management universitar, cu consultarea senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data revocării din funcţie a rectorului, senatul universitar are obligaţia să desemneze un prorector care reprezintă universitatea şi care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În termen de 3 luni de la revocarea din funcţie a rectorului, senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi trimite spre confirmare ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului numele noului rector; b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finanţările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică şi management universitar; c) propune Guvernului iniţierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiinţare a instituţiei de învăţământ superior în cauză. (2) Constatarea încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică şi management universitar, format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanţi numiţi de către Consiliul Naţional al Rectorilor, 3 reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, numiţi de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, câte un reprezentant numit de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, denumită în continuare ARACIS, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, şi un reprezentant al federaţiilor naţionale ale studenţilor. (3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică şi management universitar în legătură cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 124. În urma primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică şi management universitar are obligaţia de a investiga aspectele sesizate şi de a răspunde sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări constituie documente publice şi se publică pe site-ul web al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Respectarea de către instituţiile de învăţământ superior a obligaţiilor prevăzute la art. 124 şi a altor obligaţii legale aferente răspunderii publice, precum şi respectarea de către Consiliul de etică şi management universitar a obligaţiilor prevăzute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligaţii poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii. + Articolul 126 (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, staţiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor şi clinicilor universitare, precum şi dotările aferente, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii, ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul medical superior, spaţiile care aparţin cultelor în care se desfăşoară învăţământul confesional, precum şi spaţiile care aparţin Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, în care se desfăşoară învăţământ de specialitate. (3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară. + Articolul 127 (1) Comunitatea universitară este constituită din studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar. (2) Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunităţii universitare, prin hotărâre a senatului universitar. (3) Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară. + Articolul 128 (1) Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar. (2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puţin la: a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a persoanelor care ocupă funcţii de conducere sau care fac parte din structurile şi organismele de conducere ale universităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare; b) Codul de etică şi deontologie profesională universitară; c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii; d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea destinaţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate; e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi operatori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare; f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituţii de învăţământ superior sau cu alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale; g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazei materiale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice; h) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională ale instituţiei de învăţământ superior, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi internaţionale; i) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şi sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi organizaţiile studenţeşti legal constituite; j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul universitar şi care corespund legislaţiei în vigoare. (3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea universitară. (4) Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv. (5) Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia pozitivă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare. Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învăţământ superior. (6) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este respectat, Carta universitară se consideră avizată potrivit procedurii aprobării tacite. + Articolul 129 (1) Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa, singure sau prin asociere, societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii, cu aprobarea senatului universitar. Condiţia ca acestea să se înfiinţeze este aceea ca ele să contribuie la creşterea performanţelor instituţiei şi să nu influenţeze negativ în niciun fel activităţile de învăţământ, cercetare şi consultanţă. (2) Instituţiile de învăţământ superior pot constitui consorţii, inclusiv cu unităţile de cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare. (3) La constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a asociaţiilor, instituţia de învăţământ superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de invenţie şi alte drepturi de proprietate industrială. Universitatea poate acorda prin contract dreptul de administrare şi folosinţă asupra bunurilor patrimoniale societăţilor comerciale sau asociaţiilor în care are calitatea de asociat sau acţionar ori fundaţiilor în care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosinţă şi administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate constitui aport al universităţii la capitalul social al unei societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii. + Articolul 130 (1) Instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară şi include obligatoriu: a) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi; b) prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv; c) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente. (2) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte anual, cel târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea universităţii. Raportul este făcut public pe site-ul universităţii şi este transmis tuturor părţilor interesate. Acest raport include cel puţin: a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli; b) situaţia fiecărui program de studii; c) situaţia personalului instituţiei; d) rezultatele activităţilor de cercetare; e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii; f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare; g) situaţia posturilor vacante; h) situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile precedente. (3) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice şi constituie o condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public. + Capitolul II Structura organizatorică a instituţiilor de învăţământ superior + Articolul 131 (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice instituţie de învăţământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăţi, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi de proiectare, centre de consultanţă, clinici universitare, studiouri şi ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii, staţiuni experimentale sau alte entităţi pentru activităţi de producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. În structura instituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico-administrative. (2) Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi pe proiecte, unităţi de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri şi cheltuieli, care au autonomie şi statute proprii, aprobate de senatul universitar. (3) Componentele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt organizate de fiecare instituţie de învăţământ superior, astfel încât instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare. + Articolul 132 (1) Facultatea este unitatea funcţională care elaborează şi gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor sau sportului. (2) Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează la propunerea şi cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituţiilor de învăţământ superior, iniţiată anual de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Într-o instituţie de învăţământ superior de stat, Guvernul, cu consultarea senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional. Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calităţii în învăţământul superior. (4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, şcoli doctorale, şcoli postuniversitare şi extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţii temeinic justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, poate înfiinţa facultăţi, în cadrul universităţilor de stat, cu consultarea senatului universitar. + Articolul 133 (1) Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură producerea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de specialitate. (2) Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare. (3) Departamentul se înfiinţează, se organizează, se divizează, se comasează sau se desfiinţează prin hotărâre a senatului universitar, la propunerea consiliului facultăţii/facultăţilor în care funcţionează. (4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii. + Articolul 134Înfiinţarea institutelor, staţiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislaţiei în vigoare. + Articolul 135 (1) Învăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează: a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora funcţionează facultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba maternă; b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve; în acest caz, se constituie secţii/linii cu predare în limbile minorităţilor naţionale; c) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior pot fi organizate grupe, secţii sau linii de predare în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii. (2) Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale se organizează în departamente. Cadrele universitare aparţinând liniei de studiu adoptă şi elaborează un regulament de funcţionare propriu, care stabileşte procedurile de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale liniei de studiu respective în concordanţă cu Carta universitară, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Secţia de studiu este o formă de organizare a învăţământului universitar într-o limbă a minorităţilor naţionale, care poate fi instituţionalizată, atât la nivelul universităţii, cât şi în cadrul unei facultăţi, prin departamentul secţiei, care are în componenţă programele de studiu şi structurile organizatorice aferente. Secţiile beneficiază de autonomie universitară în organizarea activităţilor didactice. (4) În învăţământul universitar pentru minorităţile naţionale, se asigură pregătirea în ciclul I de studii universitare - licenţă, în ciclul II de studii universitare - master şi în ciclul III de studii universitare - doctorat, precum şi în învăţământul postuniversitar, în limba maternă. (5) Finanţarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenţii care urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale. + Capitolul III Organizarea studiilor universitare + Secţiunea 1 Structura anului universitar + Articolul 136 (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii octombrie şi include două semestre. Un semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activităţi didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni. (2) Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă anual, cu cel puţin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor, precum şi calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor academice de studiu. + Secţiunea a 2-a Programe de studii universitare + Articolul 137 (1) Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităţi curriculare de predare, învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare, planificate astfel încât să ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un supliment de diplomă. (2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul calificării definit în Cadrul naţional al calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se stabileşte astfel încât să maximizeze şansele obţinerii calificării dorite şi se aprobă de către senatul universitar. (3) Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de evaluare a asigurării calităţii. (4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii şi organizate pe 3 cicluri de studiu: licenţă, master, doctorat. (5) Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specifice fiecărui ciclu de studii universitare absolvit. + Articolul 138 (1) Organizarea programelor de studii este de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat, senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, în acord cu standardele naţionale şi internaţionale generale şi specifice de calitate. (2) Un program de studii universitare funcţionează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat şi funcţionează în condiţiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Organizarea şi desfăşurarea de programe de studii universitare care nu funcţionează legal se sancţionează cu nerecunoaşterea studiilor pentru beneficiari, precum şi cu amendă pentru organizatori, potrivit legii penale, şi cu retragerea imediată, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării pentru instituţia în cauză. (3) Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învăţământ, fiecare limbă de predare şi pentru fiecare locaţie geografică în care se desfăşoară. (4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene, reglementarea naţională nu poate contraveni celei europene. (5) Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniile şi programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, locaţiile geografice de desfăşurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învăţământ sau limbă de predare, precum şi numărul maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi, propus de către agenţiile de evaluare a calităţii care au evaluat fiecare program, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de 31 martie a anului respectiv. + Secţiunea a 3-a Forme de organizare + Articolul 139Formele de organizare a programelor de studii sunt: a) cu frecvenţă, caracterizată prin activităţi de învăţământ şi/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice şi de cercetare; b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă; c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şi de comunicaţii specifice, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi specifice de tutorat. + Articolul 140 (1) Programele de studii universitare de licenţă se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. (2) Programele de studii universitare de master se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă. (3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) programele de studii de licenţă şi master din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de învăţământ cu frecvenţă. (4) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Pentru programele de studii universitare de doctorat, obligaţiile referitoare la frecvenţă sunt stabilite de către conducerea şcolii doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Obligaţiile referitoare la frecvenţă constituie un criteriu de evaluare a calităţii şcolii doctorale, inclusiv în vederea finanţării. (5) Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceleaşi programe de studii, indiferent de forma de învăţământ absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a examenelor, competenţele şi cunoştinţele verificate, corespondenţa dintre rezultatele învăţării şi notele, diplomele sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru orice formă de învăţământ corespunzătoare unui anumit program de studii din cadrul unei instituţii de învăţământ superior. (6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de învăţământ superior care au acreditat programul de învăţământ respectiv la forma de învăţământ cu frecvenţă. + Secţiunea a 4-a Contracte de studii + Articolul 141Instituţia de învăţământ superior semnează cu fiecare student/student-doctorand/cursant/cercetător postdoctoral înmatriculat la un program de studii un contract de studii universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar. + Secţiunea a 5-a Admiterea în programe de studii + Articolul 142 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare din România. (2) Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi aplică propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Acest regulament se elaborează conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1). (3) Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel puţin 6 luni înainte de susţinerea concursului de admitere. (4) La admiterea în învăţământul superior de stat şi particular, pentru fiecare ciclu şi program de studii universitare, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene pot candida în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare. (5) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor. (6) O persoană poate beneficia de finanţare de la buget pentru un singur program de licenţă, pentru un singur program de master şi pentru un singur program de doctorat. (7) Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor. (8) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaţilor declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin admitere, după afişarea rezultatelor finale. + Secţiunea a 6-a Examene de finalizare a studiilor + Articolul 143 (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt: a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti; b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master; c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat; d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare; e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în lichidare. (2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora. (5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat. + Secţiunea a 7-a Examenele de evaluare pe parcurs a studenţilor + Articolul 144 (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii este determinat prin evaluări sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă. (2) Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii de examinare aprobate de senatul universitar, care au în vedere asigurarea calităţii şi respectarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. (3) Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene: a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competenţelor minimale aferente unei discipline şi promovarea unui examen; b) cu calificative, după caz. (4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultăţii în temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeşte că acestea au fost obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. Decanul poate dispune reorganizarea examenului. + Articolul 145Analiza contestaţiilor depuse de candidaţii la admitere, de studenţii examinaţi, de absolvenţi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform propriilor regulamente instituţionale şi prevederilor Cartei universitare. + Secţiunea a 8-a Diplome + Articolul 146Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. + Articolul 147 (1) Recunoaşterea şi echivalarea studiilor sau a perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate se realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi a unor metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare şi transfer al creditelor de studii, cu respectarea metodologiei-cadru. (2) Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt ca urmare a exmatriculării datorate încălcării prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară nu pot fi recunoscute în cazul unei noi înmatriculări. (3) În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe universităţi, actele de studii se eliberează în concordanţă cu reglementările naţionale şi cu prevederile acordurilor interinstituţionale. + Secţiunea a 9-a Credite de studii + Articolul 148 (1) Programele de studii universitare planifică şi organizează volumul de muncă specific activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi examinare în concordanţă cu ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea de muncă intelectuală dirijată şi independentă necesară pentru finalizarea individuală de către student a unei unităţi componente a unui curs din cadrul unui program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării. (2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile. (3) Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileşte de către senatul universitar. (4) Durata programelor de studii universitare de licenţă şi master, pe domenii de specializare, se stabileşte la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de master corespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studii transferabile. (6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniul ştiinţific sau artistic. + Articolul 149 (1) Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de referinţă pe care universităţile îl pot utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studii universitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu fundamental în scopul echivalării şi transferării creditelor de studiu transferabile şi a eventualei continuări a studiilor dintr-un program de studii. (2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi recunoaşterea în străinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza informaţiilor existente în registrul matricol propriu, instituţiile de învăţământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru această operaţiune, instituţiile de învăţământ superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar. (3) Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate echivala printr-o metodologie specifică, pe baza ECTS/SECT, învăţământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit legii. + Secţiunea a 10-a Ciclul I - Studii universitare de licenţăA. Organizarea + Articolul 150 (1) Acreditarea unui program de studii universitare de licenţă şi stabilirea numărului maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi în cadrul programului şi cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR). Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimum 180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT, şi se finalizează prin nivelul 6 din EQF/CEC. (2) La învăţământul cu frecvenţă, durata specifică a studiilor universitare de licenţă este, după caz, de 3-4 ani şi corespunde unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile pentru un an de studii. Durata studiilor de licenţă pentru învăţământul universitar din domeniile ştiinţe inginereşti, ştiinţe juridice şi teologie pastorală este de 4 ani. (3) Un procent de maximum 5% din numărul studenţilor cu frecvenţă dintr-un program de studii universitare de licenţă pot parcurge, cu aprobarea consiliului facultăţii, 2 ani de studii într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute de regulamentele de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. (4) În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unor stagii de practică. Universităţile au obligaţia de a asigura un minim de 30% din locurile de practică necesare, dintre care cel puţin 50% în afara universităţilor. (5) Studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă se pot organiza în regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat. (6) Senatul universitar poate înfiinţa duble specializări. Procedura de autorizare şi acreditare a acestor specializări este cea prevăzută de lege.B. Admiterea + Articolul 151 (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă. (2) În cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior pot stabili facilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea candidaţilor la programe de studii universitare de licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la olimpiadele şcolare şi/sau la alte concursuri naţionale sau internaţionale.C. Diploma + Articolul 152 (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de licenţă se numeşte diplomă de licenţă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă de urbanist. (2) Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma de urbanist se menţionează toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ urmată şi titlul obţinut. Diploma de licenţă, diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt însoţite de suplimentul la diplomă şi se eliberează, gratuit, în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională. + Secţiunea a 11-a Ciclul II - Studii universitare de masterA. Organizarea + Articolul 153 (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea au o durată normală de 1-2 ani şi corespund unui număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60 şi 120. Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la învăţământul cu frecvenţă, în condiţiile prezentei legi, diplomele obţinute fiind echivalente diplomei de master. (2) Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor învăţământului superior de lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalentă cu diploma de studii universitare de master în specialitate. + Articolul 154 (1) Programele de studii universitare de master pot fi: a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competenţelor profesionale; b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competenţelor de cercetare ştiinţifică. Învăţarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă şi poate fi organizat în cadrul şcolilor doctorale; c) master didactic, organizat exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă. (2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele instituţii de învăţământ superior care sunt acreditate sau autorizate provizoriu în acest scop. + Articolul 155 (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare de master, împreună cu stabilirea numărului maxim al studenţilor care pot fi şcolarizaţi şi cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, denumit în continuare EQAR. (2) În cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu pentru studii universitare de master, programele de studii promovate sunt stabilite anual de către senatul universitar şi comunicate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului până la data de 1 februarie a fiecărui an, pentru a fi publicate centralizat. (3) Instituţiile de învăţământ superior pot stabili parteneriate cu operatori economici, asociaţii profesionale şi/sau instituţii publice pentru dezvoltarea unor programe de studii universitare de master care să răspundă cerinţelor pieţei muncii. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de master la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat.B. Admiterea + Articolul 156Pot candida la programe de studii universitare de master absolvenţii cu diplomă de licenţă sau echivalentă.C. Diploma + Articolul 157Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de master şi susţinerea cu succes a lucrării de disertaţie se numeşte diplomă de master şi cuprinde toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ. Aceasta este însoţită de suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în limba română şi o limbă de circulaţie internaţională. + Secţiunea a 12-a Ciclul III - Studii universitare de doctoratA. Organizarea + Articolul 158 (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea se desfăşoară pe baza unui cod al studiilor universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (2) Programele de studii universitare de doctorat se organizează în şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Şcolile doctorale se pot organiza de către o universitate sau un consorţiu universitar ori de către consorţii sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau un consorţiu universitar şi unităţi de cercetare-dezvoltare. Universităţile, respectiv parteneriatele sau consorţiile organizatoare de una sau mai multe şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu constituie o instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza autorizării provizorii, a acreditării, respectiv a evaluării periodice. (3) Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinţa autorizării, acreditării şi funcţionării ca instituţie de învăţământ superior. Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române poate fi IOSUD şi poate organiza programe universitare de doctorat. (4) Fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea şcolii doctorale se face pe baza performanţei şcolii doctorale şi a capacităţii instituţionale a IOSUD din care face parte şcoala doctorală. Evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetării şi a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la finalul anului universitar 2012-2013, evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor ARACIS. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.-----------Alin. (4^1) al art. 158 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. (5) Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri: a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţifică originală, relevantă internaţional, pe baza unor metode ştiinţifice, organizat numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentru cariera profesională în învăţământul superior şi cercetare; b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală pe baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice, asupra unor creaţii artistice sau asupra unor performanţe sportive de înalt nivel naţional şi internaţional şi care poate constitui o bază pentru cariera profesională în învăţământul superior şi în cercetare în domeniile artelor şi sportului. (7) Şcolile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe discipline sau tematici disciplinare şi interdisciplinare. (8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul instituţional al IOSUD, de sisteme proprii şi specifice de conducere şi administrare a programelor de studii şi cercetare, inclusiv la nivelul şcolilor doctorale. La nivelul IOSUD funcţionează consiliul pentru studiile universitare de doctorat. La nivelul fiecărei şcoli doctorale funcţionează consiliul şcolii doctorale. Aceste structuri funcţionează conform prevederilor prezentei legi şi ale codului studiilor universitare de doctorat prevăzut la alin. (1). + Articolul 159 (1) Programul de studii universitare de doctorat se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat şi cuprinde: a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, în cadrul şcolii doctorale; b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică. (2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare de doctorat respectă reglementările în cauză. (3) Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situaţii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat şi în limita fondurilor disponibile. (4) O şcoală doctorală poate recunoaşte, conform regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat şi în condiţiile prezentei legi, parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii de cercetare ştiinţifică, desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de prestigiu, precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de master de cercetare. (5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condiţiile stabilite prin regulamentul instituţional propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungeşte, în consecinţă, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate. (6) Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt stabilite de conducătorul de doctorat şi de şcoala doctorală. + Articolul 160 (1) Studiile universitare de doctorat se organizează cu finanţare de la bugetul de stat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă anual, prin hotărâre a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat ştiinţific şi pentru doctoratul profesional din domeniul artelor şi al sportului, un număr de granturi doctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul doctoral include cuantumul bursei individuale şi costurile pentru programul de studii avansate şi pentru programul de cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţi corespunzători pe domenii disciplinare şi profesionale ale doctoratului. (3) Granturile doctorale se acordă pe bază de competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între şcolile doctorale sau competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între conducătorii de doctorat, membri ai unei şcoli doctorale. Competiţiile sunt organizate în coordonarea CNCS. (4) Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două tipuri de competiţii prevăzute la alin. (3), precum şi metodologia de desfăşurare a competiţiilor se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi (4), pentru anul universitar 2012-2013, numărul granturilor doctorale se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se repartizează IOSUD prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. IOSUD repartizează şcolilor doctorale granturile doctorale prin competiţie între acestea, pe baza unei metodologii aprobate de senatul universităţii.-----------Alin. (5) al art. 160 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. + Articolul 161Doctoratul se poate desfăşura în limba română, în limba minorităţilor naţionale sau într-o limbă de circulaţie internaţională, conform contractului de studii doctorale încheiat între IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand. + Articolul 162 (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în care studentul-doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară sau sub îndrumarea concomitentă a doi conducători de doctorat din instituţii diferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studiu sau unul dintre conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conform prevederilor din Carta universitară.(1^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în anul universitar 2012-2013, studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în care studentul doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară sau sub îndrumarea concomitentă a 2 conducători de doctorat din instituţii diferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studii, conform prevederilor din Carta universitară.-----------Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. (2) În contextul politicilor de asigurare a mobilităţii universitare, IOSUD poate angaja, pe bază de contract, specialişti din străinătate care deţin dreptul legal de a conduce doctorat, conform art. 166 alin. (4).B. Admiterea + Articolul 163Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de doctorat numai absolvenţii cu diplomă de master sau echivalentă acesteia.C. Studentul-doctorand + Articolul 164 (1) Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare de doctorat, persoana înscrisă în programul de studii are calitatea de student-doctorand. Studenţii-doctoranzi sunt încadraţi de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari, pe perioadă determinată. (2) Pe toată durata activităţii, studentul-doctorand beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi specialitate şi de asistenţă medicală gratuită, fără plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale. (3) Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4-6 ore convenţionale didactice pe săptămână. Activităţile didactice care depăşesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa Codului muncii, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu plata contribuţiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale. + Articolul 165 (1) Perioada desfăşurării studiilor universitare de doctorat este asimilată, conform legislaţiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteşte, în această perioadă, contribuţii la asigurările sociale. (2) După susţinerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o adeverinţă care atestă perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat.D. Conducătorul de doctorat + Articolul 166 (1) Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obţinut dreptul de conducere de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi persoanele care au obţinut atestatul de abilitare, având cel puţin funcţia de lector/şef de lucrări, respectiv de cercetător ştiinţific gradul III. (2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internaţional, propuse de CNATDCU şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau de gradul profesional şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar. (3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un contract de muncă cu un IOSUD sau o instituţie membră a unui IOSUD şi să fie membre ale unei şcoli doctorale. Cadrele didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi devin conducători de doctorat în urma abilitării. (4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţii de învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează: a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului; b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a instituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului; c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obţine calitatea de conducător de doctorat în România, fie printr-o convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă, fie conform prevederilor alin. (2). (5) Un conducător de doctorat poate îndruma studenţi-doctoranzi numai în domeniul pentru care a obţinut acest drept. + Articolul 167 (1) Un conducător de doctorat nu poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi decât într-un singur IOSUD, excepţie făcând doctoratele conduse în cotutelă. (2) Un conducător de doctorat poate îndruma simultan maximum 8 studenţi-doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale studiilor de doctorat. (3) Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate, conducătorii de doctorat sunt remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare. + Articolul 168 (1) Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de studii universitare de doctorat şi în concordanţă cu reglementările prevăzute în codul studiilor universitare de doctorat. (2) Comisia de susţinere publică a tezei de doctorat, denumită în continuare comisie de doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri: preşedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de doctorat şi cel puţin 3 referenţi oficiali din ţară sau din străinătate, specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat şi din care cel puţin doi îşi desfăşoară activitatea în afara IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor şi au cel puţin funcţia didactică de conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific gradul II ori au calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate. (3) Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de doctorat, după evaluarea de către toţi referenţii. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat. Susţinerea publică include obligatoriu o sesiune de întrebări din partea membrilor comisiei de doctorat şi a publicului. (4) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a rapoartelor referenţilor oficiali, comisia de doctorat evaluează şi deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: "Excelent", "Foarte bine", "Bine", "Satisfăcător" şi "Nesatisfăcător". De regulă, calificativul "Excelent" se acordă pentru maximum 15% dintre candidaţii care obţin titlul de doctor într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar. (5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor. (6) În cazul atribuirii calificativului "Nesatisfăcător", comisia de doctorat va preciza elementele de conţinut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat şi va solicita o nouă susţinere publică a tezei. A doua susţinere publică a tezei are loc în faţa aceleiaşi comisii de doctorat, ca şi în cazul primei susţineri. În cazul în care şi la a doua susţinere publică se obţine calificativul "Nesatisfăcător", titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat. (7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU. (8) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului o motivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează şi a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat. (9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează şi în format digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor. + Articolul 169 (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de doctorat se numeşte diplomă de doctor. În diploma care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinar sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în cea care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor într-un domeniu profesional se menţionează, în mod expres, domeniul profesional al doctoratului. (2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor în ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr. (3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i acronimul Dr. P. + Articolul 170 (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: a) retragerea calităţii de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor; c) retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului şcolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenţi-doctoranzi. (2) Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, numai în urma reluării procesului de acreditare, conform art. 158. (3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, la propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Conducătorii de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani. Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU. + Capitolul IV Organizarea învăţământului postuniversitar + Articolul 171Programele postuniversitare sunt: a) programe postdoctorale de cercetare avansată; b) programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă. + Secţiunea 1 Programele postdoctorale + Articolul 172 (1) Programele postdoctorale de cercetare avansată: a) sunt programe destinate persoanelor care au obţinut o diplomă de doctor în ştiinţe cu cel mult 5 ani înainte de admiterea în programul postdoctoral şi care doresc să se perfecţioneze în cadrul unei alte instituţii decât cea în care au obţinut titlul de doctor; b) asigură cadrul instituţional pentru dezvoltarea cercetărilor după finalizarea studiilor universitare de doctorat; c) au o durată de minimum un an; d) se pot finanţa de către instituţii publice sau de către operatori economici; e) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale pe baza planului de cercetare propus de cercetătorul postdoctoral şi aprobat de şcoala doctorală. (2) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior, programele postdoctorale pot fi organizate doar în cadrul şcolilor doctorale acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate şi în cadrul unităţilor de cercetare-dezvoltare. (3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de instituţia gazdă, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (4) Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi de către universităţi cu contract de muncă pe perioadă determinată. Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi, de regulă, pe funcţia de cercetător ştiinţific sau cercetător ştiinţific gradul III, dar pot fi încadraţi şi pe funcţii de cercetare superioare acestora, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor necesare. (5) La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau instituţia gazdă acordă un atestat de studii postdoctorale. + Secţiunea a 2-a Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă + Articolul 173 (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă toate acele instituţii de învăţământ superior care au acreditate cel puţin programe de studii universitare de licenţă în domeniul ştiinţific respectiv. (2) Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională ale instituţiilor acreditate se desfăşoară pe baza unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat de senatul universitar şi cu respectarea reglementărilor în vigoare. (3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT şi se finalizează cu un examen de certificare a competenţelor profesionale asimilate de cursanţi pe parcursul programului. (4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxă sau cu finanţare din alte surse. (5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare absolvenţii care au cel puţin studii universitare cu diplomă de licenţă sau echivalentă. (6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională, instituţia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice programului. + Capitolul V Învăţământul superior medical + Secţiunea 1 Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior medical. Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară + Articolul 174 (1) Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară se desfăşoară cu respectarea reglementărilor generale şi sectoriale din Uniunea Europeană şi anume: a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică şi practică medicală pentru domeniul medicină, la programele de studii Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară; 5 ani pentru programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru programele de studii Asistenţă Medicală Generală şi Moaşe şi de 3 ani pentru alte programe de studii de licenţă din domeniul sănătate; b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT, fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licenţă de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licenţă de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durată a studiilor de licenţă de 5 ani şi 360 de credite de studii transferabile pentru programele Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licenţă de 6 ani; c) studiile universitare de master au între 60 şi 120 de credite de studii transferabile ECTS/SECT; d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite de studii transferabile, iar studiile avansate din cadrul şcolii doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de doctorat se pot organiza în UOD şi în IOSUD realizate prin consorţii între universităţi şi spitale sau clinici. (2) Instituţiile de învăţământ superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lângă formele de învăţământ prevăzute la alin. (1), şi programe postdoctorale şi de formare şi dezvoltare profesională: de rezidenţiat, de perfecţionare, de specializare, de studii complementare în vederea obţinerii de atestate şi de educaţie medicală şi farmaceutică continuă. (3) Durata doctoratului pentru absolvenţii învăţământului superior medical uman, medical veterinar şi farmaceutic este de 4 ani. (4) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate şi medicină veterinară şi instituţiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes reciproc, pentru asigurarea unor condiţii optime de activitate, privind infrastructura, echipamentele medicale şi accesul la informaţie medicală. (5) La selecţia şi promovarea personalului didactic universitar din instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate se iau în considerare criteriile privind experienţa profesională medicală dovedită. În învăţământul superior din domeniul sănătate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii pot accede doar persoane care au obţinut, prin concurs, în funcţie de gradul universitar, titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist sau farmacist/farmacist rezident/farmacist specialist în specialitatea postului. (6) În învăţământul superior din domeniul sănătate nu se pot transforma în credite echivalate şi transfera studiile obţinute în învăţământul postliceal. (7) Învăţământul superior şi postuniversitar din domeniul sănătate se desfăşoară în unităţi sanitare publice, în institute, în centre de diagnostic şi tratament, în secţii cu paturi, în laboratoare şi în cabinete. Conform legii speciale, se pot constitui clinici universitare, din una sau mai multe secţii clinice, în specialităţi înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activităţi de învăţământ şi cercetare ale departamentelor universitare. (8) Rezidenţialul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru absolvenţii licenţiaţi ai programelor de studii medicină, medicină dentară şi farmacie care asigură pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile cuprinse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. Organizarea şi finanţarea rezidenţiatului se reglementează prin acte normative specifice. (9) Admiterea la rezidenţiat a cadrelor didactice din învăţământul superior din domeniul sănătate se face în aceleaşi condiţii ca pentru orice absolvent al învăţământului superior din domeniul sănătate. (10) Medicii rezidenţi care ocupă prin concurs posturi didactice de asistent universitar în instituţii de învăţământ superior din domeniul sănătate continuă formarea în rezidenţiat şi sunt retribuiţi pentru ambele activităţi. (11) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior care organizează programe de pregătire în rezidenţiat se constituie un departament de pregătire în rezidenţiat. În instituţiile de învăţământ superior care organizează programe de pregătire de medicină şi farmacie, departamentul este subordonat conducerii universităţii. + Secţiunea a 2-a Reglementarea altor aspecte specifice + Articolul 175Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţilor din acest domeniu se realizează prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi, după caz, ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. + Capitolul VI Învăţământul superior militar şi învăţământul de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională + Secţiunea 1 Organizare şi funcţionare + Articolul 176 (1) Învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor specialişti, precum şi învăţământ postuniversitar. (2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională din cadrul sistemului naţional de învăţământ, precum şi specializările/programele de studii din cadrul acestora se supun reglementărilor referitoare la asigurarea calităţii, inclusiv celor legate de autorizare şi acreditare, în aceleaşi condiţii cu instituţiile de învăţământ superior civil. (3) Structura organizatorică, oferta de şcolarizare care conţine profilurile, programele de studii, cifrele anuale de şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se stabilesc, după caz, de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, potrivit specificului fiecărei arme, specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, în condiţiile legii. (4) Formele de organizare a învăţământului, admiterea la studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ, în învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, se supun procedurilor şi condiţiilor aplicabile instituţiilor de învăţământ superior civil. (5) Pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, după caz, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii, în condiţiile legii. (6) Ofiţerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire a şcolii militare de ofiţeri cu durata de 3 sau 4 ani, pot să îşi completeze studiile în învăţământul superior, pentru obţinerea diplomei de licenţă în profiluri şi specializări similare sau apropiate armei/specialităţii militare. (7) Diplomele de licenţă, de master, de doctorat eliberate de instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel. (8) Planurile de învăţământ pentru învăţământul superior militar, de informaţii şi de ordine publică şi de securitate naţională se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, în conformitate cu standardele naţionale stabilite de instituţiile responsabile cu asigurarea calităţii. + Secţiunea a 2-a Managementul şi finanţarea instituţiilor + Articolul 177 (1) Managementul instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează în aceleaşi condiţii ca în instituţiile civile de învăţământ superior. Finanţarea instituţiilor din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se face în condiţiile legii. (2) Structurile şi funcţiile de conducere din instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională sunt aceleaşi ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior şi se ocupă în aceleaşi condiţii ca şi acestea, precum şi cu respectarea procedurilor specificate în actele normative specifice în domeniu. (3) Conducerea instituţiilor de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează de către rectori care sunt şi comandanţii instituţiilor respective. Funcţia de comandant se ocupă în conformitate cu reglementările Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. (4) În învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se înfiinţează corpul instructorilor militari, de ordine şi de securitate publică, prin ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. + Secţiunea a 3-a Resurse umane + Articolul 178 (1) Funcţiile didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se ocupă şi se eliberează în aceleaşi condiţii ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior. Cadrele didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională au acelaşi statut ca cele din instituţiile civile de învăţământ superior. (2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se bucură de principiul autonomiei universitare. (3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită de vârstă şi vechime integrală ca militari, pot să îşi continue activitatea didactică, în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, în condiţiile legii. + Secţiunea a 4-a Viaţa universitară + Articolul 179Viaţa universitară din instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale pentru instituţiile civile de învăţământ superior, adaptate mediului militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională. + Capitolul VII Învăţământul superior artistic şi sportiv + Articolul 180În învăţământul superior artistic şi sportiv, procesul educaţional se desfăşoară prin activităţi didactice şi prin activităţi practice de creaţie şi performanţă. + Articolul 181Instituţiile de învăţământ superior artistic şi sportiv, autorizate provizoriu sau acreditate, conform legii, pot organiza forme de învăţământ prin cele 3 cicluri de studii universitare: ciclul I - studii universitare de licenţă, ciclul II - studii universitare de master şi ciclul III - studii universitare de doctorat, incluzând doctoratul ştiinţific şi doctoratul profesional, precum şi programe de formare şi dezvoltare profesională continuă. + Articolul 182În învăţământul superior artistic şi sportiv, structura anului universitar poate fi adaptată în funcţie de programul activităţilor practice specifice. + Articolul 183În învăţământul superior artistic şi sportiv, practica studenţilor se desfăşoară în universităţi: în centre de proiectare, ateliere artistice, studiouri muzicale, unităţi de producţie teatrale şi cinematografice, spaţii destinate performanţei sportive, precum şi în instituţii din profilul artistic sau sportiv respectiv, pe bază de parteneriat instituţional. + Articolul 184În învăţământul superior artistic şi sportiv, doctoratul ştiinţific sau profesional este o condiţie pentru cariera didactică. + Articolul 185Cercetarea prin creaţie artistică, proiectare şi performanţă sportivă se desfăşoară individual sau colectiv, în centre de proiectare, laboratoare şi ateliere artistice, studiouri muzicale, unităţi de producţie teatrală şi cinematografică, spaţii destinate performanţei sportive. + Articolul 186Evaluarea calităţii şi clasificarea universităţilor artistice şi sportive iau în considerare criteriile specifice creaţiei artistice şi performanţei sportive. + Articolul 187În învăţământul superior artistic şi sportiv, alocarea pe baze competiţionale a fondurilor se face inclusiv în baza criteriilor specifice creaţiei artistice şi performanţei sportive. + Articolul 188Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţii din aceste domenii va fi realizată prin hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în concordanţă cu prevederile legii şi cu reglementările generale şi sectoriale ale Uniunii Europene.
| EMITENT |
-----------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 31 mai 2012 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către LEGEA nr. 166 din 5 octombrie 2011; LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilorParlamentul României adoptă prezenta lege. + Titlul I Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional. + Articolul 2 (1) Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate. (2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare. (3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. (4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare. (5) Aceleaşi drepturi se asigură şi cetăţenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene. (6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecţie în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror şedere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii. (7) În România învăţământul constituie prioritate naţională. + Articolul 3Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare; b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale; c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice; d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente; e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces; f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor; g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural; h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român; i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase; j) principiul asigurării egalităţii de şanse; k) principiul autonomiei universitare; l) principiul libertăţii academice; m) principiul transparenţei - concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora; n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice; o) principiul incluziunii sociale; p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia; q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor; r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive; s) principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut; t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare; u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. + Articolul 4Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru: a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii; b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate; c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile; d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural; e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural. + Articolul 5 (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi. (2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului şcolar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), dispoziţiile prezentei legi care vizează evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a completării. + Articolul 6 (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislaţiei în vigoare. (2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 7 (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios. (2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă. + Articolul 8Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv. + Articolul 9 (1) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele: a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor; b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate; c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite; d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile; e) eficienţa utilizării resurselor. (2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Învăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi programe de studii se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin organismul specializat, stabileşte anual costul standard per preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar de stat, precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul general obligatoriu, profesional şi liceal, particular şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare. (5) Finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar se face după principiul "resursa financiară urmează elevul", în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă, cu respectarea prevederilor alin. (2)-(4). (6) Învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatori economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. (7) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale. + Articolul 10 (1) În România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi de circulaţie internaţională. (2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea fiecărui elev în limba sa maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil. (3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar şi suficient învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice asigură condiţiile materiale şi resursele umane care să permită însuşirea limbii române. (4) În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare. (5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii, cu respectarea prevederilor legale. + Articolul 11 (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească. + Articolul 12 (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale. (2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii. (3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte asemenea stimulente elevilor şi studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi cu rezultate remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive. (4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studii pot primi şi burse pentru performanţe şcolare şi universitare. (5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor. (6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţional de învăţământ preuniversitar. (7) Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară diferenţiată, adaptată, precum şi o formă de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. (8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul postliceal. + Articolul 13 (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege. (2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială şi/sau ocupaţională. + Articolul 14 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ, asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale. (2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat. + Articolul 15 (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific în cadrul învăţământului de stat în universităţile de stat existente, ca facultăţi cu dublă subordonare, destinat pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru absolvenţii învăţământului liceal, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestui învăţământ se realizează potrivit legii. (2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învăţământ confesional prin înfiinţarea şi administrarea propriilor unităţi şi instituţii de învăţământ particular, conform prevederilor prezentei legi. + Titlul II Învăţământul preuniversitar + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 16 (1) Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020. (2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani. (3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit. + Articolul 17Pe durata şcolarizării în învăţământul preuniversitar, cu excepţia învăţământului postliceal, copiii beneficiază de alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii. + Articolul 18 (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii. (2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat. + Articolul 19 (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ de stat au personalitate juridică dacă se organizează şi funcţionează, după caz, astfel: a) cu minimum 300 de elevi; b) cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari; c) cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari; d) cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul unităţilor de învăţământ special. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile administrativ-teritoriale în care numărul total al elevilor, preşcolarilor şi antepreşcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1), se organizează o singură unitate de învăţământ cu personalitate juridică. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în limba română. (4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare profesională, autorităţile administraţiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă organizarea, funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de învăţământ, fără personalitate juridică - ca părţi ale unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică - şi subordonate aceluiaşi ordonator principal de credite, în condiţiile legii. (5) În cazul unităţilor de învăţământ confesional preuniversitar de stat existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi să elaboreze o metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului, care stabileşte relaţia juridică, patrimonială, financiară şi administrativă. + Articolul 20 (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii, buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită autoritatea. (2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor ce le revin în organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar se sancţionează conform legii. + Articolul 21 (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis. În învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare. (3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale. (4) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar la decizia unităţii de învăţământ, pe baza unei metodologii naţionale aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Capitolul II Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 22 (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate. (2) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi pentru profesionalizarea progresivă. + Articolul 23 (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri: a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare; b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV; c) învăţământul secundar, care cuprinde:(i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;(îi) învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică; d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani; e) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal. (2) Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul naţional al calificărilor. + Articolul 24 (1) Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi învăţământul secundar inferior. (2) Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal, filiera tehnologică. (3) Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional, învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal. + Articolul 25 (1) Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă. (2) Învăţământul obligatoriu este învăţământ cu frecvenţă. În mod excepţional, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate organiza şi în forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, în conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală. + Articolul 26Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie. + Secţiunea a 2-a Educaţia antepreşcolară + Articolul 27 (1) Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe şi în centre de zi. (2) Organizarea unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară, conţinutul educativ, standardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se face de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele şcolare, cu respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în vigoare. (4) Tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie timpurie antepreşcolară se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Finanţarea din resurse publice se poate acorda numai furnizorilor de servicii de educaţie timpurie acreditaţi, de stat sau privaţi. (5) Acreditarea furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară se realizează în conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii. (6) Statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul vieţii, prin acordarea unor cupoane sociale. Acestea vor fi acordate în scop educaţional, conform legislaţiei în domeniul asistenţei sociale, în funcţie de veniturile familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale*).--------------*) NOTĂ C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform alin. (1) art. 17 al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 80 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 14 decembrie 2011, până la data de 31 decembrie 2012 nu se acordă cupoanele sociale prevăzute la art. 27 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. (7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevăzute la alin. (6) se stabileşte prin norme metodologice adoptate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. + Secţiunea a 3-a Învăţământul preşcolar + Articolul 28 (1) Învăţământul preşcolar se organizează în grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică. (2) Autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele şcolare asigură condiţiile pentru generalizarea treptată a învăţământului preşcolar. + Secţiunea a 4-a Învăţământul primar + Articolul 29 (1) Învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă. (2) În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare. (3) În clasa pregătitoare din învăţământul special sunt înscrişi copii cu cerinţe educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copii cu cerinţe educaţionale speciale cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data începerii anului şcolar. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aproba organizarea de programe educaţionale de tip "A doua şansă", în vederea promovării învăţământului primar pentru persoanele care depăşesc cu 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învăţământ până la vârsta de 14 ani. + Secţiunea a 5-a Învăţământul gimnazial + Articolul 30 (1) Învăţământul gimnazial se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, poate organiza programe educaţionale de tip "A doua şansă", în vederea promovării învăţământului gimnazial pentru persoane care depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit învăţământul secundar, gimnazial. (3) Absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă studiile în învăţământul liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor. + Secţiunea a 6-a Învăţământul liceal + Articolul 31 (1) Învăţământul liceal cuprinde următoarele filiere şi profiluri: a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real; b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului; c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este abilitat să stabilească prin planurile-cadru de învăţământ, în funcţie de dinamica socială, economică şi educaţională, specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1). (3) Durata studiilor în învăţământul liceal - forma de învăţământ cu frecvenţă - este de 3 ani pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională şi de 4 ani pentru filiera tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă, durata studiilor se prelungeşte cu un an. (4) Învăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. Acesta se poate organiza şi poate funcţiona şi ca învăţământ cu frecvenţă redusă, în unităţile de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale. (5) Unităţile de învăţământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere şi unul sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări profesionale sau specializări, conform legii. (6) Absolvenţii învăţământului liceal care au dobândit formal, nonformal sau informal competenţe profesionale pot susţine examen de certificare a calificării, în condiţiile legii. Absolvenţii care promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass. (7) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera tehnologică sau vocaţională a liceului sunt stabilite de inspectoratele şcolare, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială şi economică precizate în documentele strategice regionale, judeţene şi locale. + Secţiunea a 7-a Învăţământul tehnologic şi vocaţional + Articolul 32 (1) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza în cadrul liceelor din filiera tehnologică sau vocaţională, pentru calificări din Registrul naţional al calificărilor, actualizat periodic, în funcţie de nevoile pieţei muncii, identificate prin documente strategice de planificare a ofertei de formare regionale, judeţene şi locale. (2) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza şi pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privaţi sau ai Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza unor contracte de şcolarizare. (3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării corespunzător nivelului de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor. (4) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau vocaţionale se pot organiza la nivelul unităţii de învăţământ şi/sau la operatorii economici ori instituţiile publice cu care unitatea de învăţământ are încheiate contracte pentru pregătire practică sau la organizaţii-gazdă din străinătate, în cadrul unor programe ale Uniunii Europene - componenta de formare profesională iniţială. Durata stagiului de pregătire practică este stabilită prin planul-cadru de învăţământ, aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (5) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ, burse de şcolarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spaţiilor de pregătire practică sau locuri de muncă pentru absolvenţi pot beneficia de facilităţi fiscale, potrivit prevederilor legale. + Secţiunea a 8-a Învăţământul profesional + Articolul 33 (1) Învăţământul profesional se poate organiza în şcoli profesionale care pot fi unităţi independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare. (2) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe baza standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în urma consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza standardelor ocupaţionale validate de comitetele sectoriale. (3) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass. (4) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de certificare a calificării profesionale este reglementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin metodologie, care se dă publicităţii la începutul ciclului. (5) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, pot urma cursurile învăţământului liceal cu frecvenţă redusă. (6) Absolvenţii învăţământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor. (7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la alin. (6), sunt organizate prin unităţile de învăţământ de stat şi sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la vârsta de 18 ani. (8) Durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de unitatea de învăţământ, pe baza standardelor ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii. (9) Programele de pregătire profesională se finalizează cu examen de certificare a calificării. Organizarea şi desfăşurarea examenului de certificare a calificării sunt reglementate de Autoritatea Naţională pentru Calificări. (10) Statul susţine învăţământul profesional şi învăţământul liceal - filiera tehnologică sau vocaţională, prin: a) recunoaşterea în învăţământul terţiar nonuniversitar a studiilor obţinute în cadrul învăţământului liceal - filiera tehnologică sau vocaţională, în baza unui regulament propriu; b) finanţarea parţială la şcolarizarea în cadrul şcolilor postliceale de stat; c) burse speciale şi alte forme de sprijin material. + Secţiunea a 9-a Învăţământul militar preuniversitar + Articolul 34 (1) Învăţământul preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ liceal militar şi învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari, a subofiţerilor, agenţilor de poliţie şi agenţilor de penitenciare. (2) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările profesionale, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul preuniversitar militar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se propun Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de ministerele interesate şi de alte instituţii cu responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale potrivit fiecărei arme, specializări şi forme de organizare a învăţământului şi se aprobă conform prevederilor prezentei legi valabile pentru instituţiile de învăţământ civil. (3) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul liceal militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul postliceal din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, în conformitate cu standardele naţionale elaborate de instituţiile responsabile cu asigurarea calităţii, şi se avizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate militară se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale şi se aprobă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 35Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale coordonează şi controlează unităţile de învăţământ militar preuniversitar, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti. + Articolul 36Conducerea operativă a unităţilor de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se asigură de comandantul/directorul numit prin ordin al conducătorilor ministerelor şi instituţiilor de ordine publică şi siguranţă naţională, care este şi preşedintele consiliului de administraţie/consiliului de conducere. În activitatea de conducere, comandantul/directorul este ajutat de locţiitorul comandantului pentru învăţământ/directorul adjunct. Directorul adjunct/Locţiitorul comandantului pentru învăţământ este şi preşedintele consiliului profesoral. + Articolul 37 (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se constituie din personalul didactic prevăzut în prezenta lege şi din corpul instructorilor militari, de ordine şi securitate publică. (2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul militar de apărare, ordine publică şi securitate naţională are drepturile şi îndatoririle care decurg din prezenta lege şi din calitatea de cadru militar în activitate, respectiv de funcţionar public cu statut special. (3) Funcţiile didactice pentru corpul instructorilor militari din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, condiţiile care se cer pentru ocuparea acestora, normele didactice, competenţele şi responsabilităţile se stabilesc prin instrucţiuni proprii. + Articolul 38Finanţarea învăţământului preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională este asigurată de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale din fondurile alocate din bugetul de stat. + Articolul 39Certificatele de absolvire şi competenţe profesionale dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil apropiat şi de acelaşi nivel. + Articolul 40Instituţiile de învăţământ preuniversitar din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi specializările/calificările profesionale din cadrul acestora se supun mecanismelor de asigurare a calităţii, ca şi instituţiile de învăţământ civil. + Articolul 41Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică şi securitate naţională se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii. + Secţiunea a 10-a Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv + Articolul 42 (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii. (2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv de stat se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale cu avizul conform al inspectoratelor şcolare, potrivit legii. (3) În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv: a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu învăţământul gimnazial; b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice; c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate specificului acestui învăţământ; d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase, pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; e) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi pentru învăţământul liceal sportiv respectă obiectivele educaţionale stabilite pentru profilul respectiv. (4) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale, a inspectoratelor şcolare, a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi/sau a instituţiilor publice de cultură împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se pot organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar de stat cu program sportiv sau de artă, integrat ori suplimentar. (5) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv integrat se organizează în şcolile şi liceele cu program de artă, respectiv sportiv, precum şi în clase cu program de artă sau sportiv, organizate în celelalte unităţi de învăţământ primar, gimnazial şi liceal. (6) Organizarea învăţământului de artă şi a învăţământului sportiv se face prin regulamente aprobate de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (7) Unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi sportive şcolare, se constituie ca unităţi de învăţământ de nivel liceal, independente sau afiliate pe lângă alte unităţi de învăţământ de acelaşi nivel. (8) Pentru buna desfăşurare a activităţii, cluburile sportive şcolare beneficiază de baze sportive proprii şi de acces în bazele sportive care aparţin celorlalte unităţi de învăţământ, cu acordul conducerilor acestor unităţi de învăţământ. (9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele şi cluburile copiilor. (10) Pentru buna desfăşurare a activităţilor artistice, unităţile de învăţământ gimnazial şi liceal beneficiază de săli de repetiţie şi spectacol proprii sau de acces la sălile unităţilor de învăţământ de acelaşi nivel, cu acordul conducerii acestora. (11) Cluburile sportive şcolare pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice locale. (12) Toţi elevii cuprinşi în grupele de performanţă sunt înscrişi într-un Registru naţional al performanţelor sportive, în baza reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 43 (1) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează tabere sportive sau de creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, precum şi festivaluri şi acordă burse şi alte forme de sprijin material. (2) Pentru activităţile sportive, în structura Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului funcţionează Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar. (3) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi celelalte ministere interesate, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, autorităţile locale, precum şi instituţiile de cultură pot sprijini financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul artelor, respectiv al sportului. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu instituţii, cu organizaţii şi cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea resurselor financiare şi materiale necesare desfăşurării, în bune condiţii, a învăţământului de artă şi învăţământului sportiv integrat şi suplimentar, precum şi a competiţiilor artistice şi sportive de nivel regional şi naţional. + Secţiunea a 11-a Învăţământul postliceal + Articolul 44 (1) Învăţământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale înscrise în Registrul naţional al calificărilor, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. (2) Învăţământul postliceal face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este parţial subvenţionat de stat. (3) Învăţământul postliceal special face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este integral subvenţionat de stat. (4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale. (5) Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea calificării şi de numărul de credite pentru educaţie şi formare profesională. (6) Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizat în conformitate cu prevederile prezentei legi, se finanţează prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat şi din venituri ale bugetelor locale. Şcolarizarea poate să fie finanţată şi de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. Statul susţine şi stimulează, inclusiv financiar, programe de studiu pentru învăţământul postliceal, în parteneriat public-privat. (7) Cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin excepţie, cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat integral de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învăţământ, prin consultarea factorilor interesaţi. (9) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (8), absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat. (10) Creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în baza deciziilor senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul licenţă. + Secţiunea a 12-a Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale + Articolul 45 (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile legii. (2) În funcţie de necesităţile locale se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale. (3) La toate formele de învăţământ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român sau cetăţean din ţările Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a studiat anterior. (4) În cadrul unităţilor sau secţiilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale, singulare în localitate, se pot organiza clase liceale şi profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri, în condiţiile legii. (5) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, cu mai multe unităţi de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale, funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi. (6) În cazul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, singulare în municipiu, oraş sau comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi. (7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor maternă sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare în limba maternă. (8) Minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare proporţională cu numărul de clase în organele de conducere ale unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională, potrivit legii. (9) În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională. (10) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar din judeţele în care funcţionează forme de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale se asigură încadrarea cu specialişti şi din rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională. (11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba minorităţilor naţionale trebuie să facă dovada competenţei profesionale în limba minorităţii naţionale respective şi au dreptul la pregătire şi perfecţionare în limba de predare, în ţară sau în străinătate. Fac excepţie de la necesitatea de a face dovada competenţei profesionale în limba minorităţii naţionale respective cadrele didactice care predau limba şi literatura română. (12) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură materiale didactice specifice disciplinelor predate în limba maternă. (13) Pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură manualele şcolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de predare a minorităţilor naţionale şi manuale traduse din limba română sau manuale de import, avizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru titlurile needitate din cauza tirajului redus. (14) În învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în comunicarea internă şi în comunicarea cu părinţii elevilor şi ai preşcolarilor se poate folosi şi limba de predare. (15) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, calificativele se comunică în scris şi oral şi în limba de predare. (16) În cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va funcţiona şi o secţie de cercetare şi inovare pentru învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale. (17) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea în limba minorităţii naţionale sau a limbii minorităţii naţionale. În cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi preşcolari, precum şi elevii prevăzuţi la alin. (7). Acelaşi coeficient se aplică şi în cazul unităţilor şcolare cu predare în limba română, în condiţii similare. + Articolul 46 (1) În cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română. (2) Disciplina Limba şi literatura română se predă pe tot parcursul învăţământului preuniversitar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. (3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu predare în limba unei minorităţi naţionale, ca urmare a cererii părinţilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii naţionale reprezentate în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, predarea disciplinei Limba şi literatura română se face după manualele utilizate în unităţile de învăţământ cu predare în limba română. (4) Testele la disciplina Limba şi literatura română se elaborează pe baza programei speciale. (5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învăţământul preuniversitar şi lucrările semestriale pentru elevii din învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale se elaborează pe baza cerinţelor didactico-metodologice stabilite de Curriculumul naţional. (6) În învăţământul preuniversitar, activitatea de predare şi de educare la Limba şi literatura maternă, la istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective şi la Educaţia muzicală se realizează pe baza programelor şi a metodologiilor specifice elaborate de colective de experţi cunoscători ai limbii şi ai culturii minorităţii naţionale respective şi aprobate, potrivit legii. (7) Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la cerere, şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele şi manualele disciplinei Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română. (9) În învăţământul gimnazial cu predare în limbile minorităţilor naţionale se introduce, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective, cu predare în limba maternă. Programele şcolare şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (10) În programele şi manualele de istorie se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România. (11) În învăţământul liceal şi postliceal, în care predarea se face în limba maternă pentru disciplinele, respectiv modulele de pregătire de specialitate, se realizează însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba română. (12) În învăţământul preuniversitar, probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii. + Articolul 47 (1) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale - comună, oraş, municipiu - unde funcţionează mai multe unităţi şcolare cu predare în limba română cel puţin una dintre acestea are personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi. (2) Unităţile cu predare în limba română, de nivel gimnazial sau liceal, unice în municipiu, în oraş sau în comună au personalitate juridică indiferent de efectivul de elevi. + Secţiunea a 13-a Învăţământul special şi special integrat + Articolul 48 (1) Învăţământul special şi special integrat, organizat pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale sau alte tipuri de cerinţe educaţionale, stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se realizează pentru toate nivelurile de învăţământ, diferenţiat, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă. (2) Învăţământul special şi special integrat este gratuit şi este organizat, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. În funcţie de necesităţile locale, acesta se poate organiza şi sub alte forme, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educaţionale şi de asistenţă, oferite copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. + Articolul 49 (1) Învăţământul special se organizează, după caz, în unităţi de învăţământ special şi în unităţi de învăţământ de masă. (2) Învăţământul special integrat se poate organiza în clase speciale şi individual sau în grupe integrate în clase de masă. Efectivele formaţiunilor de studiu din învăţământul special şi special integrat sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în funcţie de tipul şi gradul deficienţei. (3) Conţinuturile învăţământului special şi special integrat, demersurile didactice, precum şi pregătirea şi formarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul educaţiei copiilor cu cerinţe educaţionale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Durata şcolarizării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale poate fi mai mare decât cea precizată prin prezenta lege şi se stabileşte, în funcţie de gradul şi tipul dizabilităţii, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 50 (1) Evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de către centrele judeţene de resurse şi de asistenţă educaţională, denumite în continuare CJRAE, respectiv de Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare şi de orientare şcolară şi profesională, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acordându-se prioritate integrării în învăţământul de masă. CJRAE cuprind şi centrele logopedice interşcolare. (2) Stabilirea gradului de deficienţă al elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de către comisiile din cadrul CJRAE/CMBRAE, în colaborare cu comisiile pentru protecţia copilului din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului. (3) Diagnosticarea abuzivă a copiilor pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi de orice alt criteriu, fapt ce determină includerea lor în clase cu cerinţe educaţionale speciale, se sancţionează. (4) Obţinerea unei calificări de către elevii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale se face în unităţi de învăţământ special şi de masă, cu consultarea factorilor locali interesaţi. (5) Elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale pot dobândi calificări profesionale corespunzătoare tipului şi gradului de deficienţă. + Articolul 51 (1) Copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în învăţământul de masă, beneficiază de suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educaţional se face de către CJRAE/CMBRAE şi se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Copiii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă, inclusiv cei şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului, precum şi de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului. + Articolul 52 (1) Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită perioade de spitalizare mai mari de 4 săptămâni se organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi. (2) Pentru copiii, elevii şi tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată. (3) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase sau de grupe în spitale se fac de către inspectoratul şcolar, la propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru stimulare, compensare şi pentru reducerea gradului de dizabilitate. + Articolul 53Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, de programe şcolare, de programe de asistenţă psihopedagogică, de manuale şi de metodologii didactice alternative, adaptate tipului şi gradului de dizabilitate şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 54 (1) În funcţie de evoluţia copilului se pot face propuneri de reorientare dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers. (2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză sau de către părinţii copilului/tutorele legal instituit şi de către psihologul şcolar. Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză din cadrul CJRAE/CMBRAE, cu acordul familiei sau al susţinătorului legal. + Articolul 55 (1) Şcolarizarea minorilor şi a adulţilor din centrele de reeducare, din penitenciarele pentru minori şi tineri şi din penitenciarele pentru adulţi se realizează cu respectarea Curriculumului naţional. Resursa umană necesară pentru şcolarizarea acestora este asigurată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare. (2) În vederea obţinerii unei calificări şi a integrării în viaţa activă a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, organizează ateliere protejate. + Articolul 56La absolvirea învăţământului special, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi cu alte organisme guvernamentale sau nonguvernamentale în vederea integrării în viaţa activă, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. + Secţiunea a 14-a Învăţământul pentru copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte + Articolul 57 (1) Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin. (1) este asigurată de Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, înfiinţat prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi financiare pentru susţinerea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte se asigură de unităţile de învăţământ şi de inspectoratele şcolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Pentru sprijinirea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează olimpiade şi concursuri, tabere de profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material. (5) Copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de programe educative care le respectă particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei. Aceste programe sunt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi, de îmbogăţire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi transfer de competenţă, de accelerare a promovării conform ritmului individual de învăţare. + Secţiunea a 15-a Programul "Şcoala după şcoală" + Articolul 58 (1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie, pot să îşi extindă activităţile cu elevii după orele de curs, prin programe "Şcoala după şcoală". (2) În parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, prin programul "Şcoala după şcoală", se oferă activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de învăţare remedială. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu organizaţii nonguvernamentale cu competenţe în domeniu. (3) Programele "Şcoala după şcoală" se organizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (4) Statul poate finanţa programul "Şcoala după şcoală" pentru copiii şi elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii. + Secţiunea a 16-a Alternativele educaţionale + Articolul 59 (1) În sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educaţionale se fac potrivit legii. (3) Unităţile de învăţământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, în conformitate cu specificul alternativei. (4) La toate formele de învăţământ alternativ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român. (5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educaţionale au dreptul la recunoaşterea de către inspectoratele şcolare judeţene şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a pregătirii şi a perfecţionărilor realizate de organizaţiile, asociaţiile, federaţiile care gestionează dezvoltarea alternativei respective la nivel naţional. + Secţiunea a 17-a Învăţământul particular şi confesional + Articolul 60 (1) Învăţământul particular şi confesional se organizează conform principiului nonprofit în unităţi de învăţământ preuniversitar, la toate nivelurile şi formele, conform legislaţiei în vigoare. (2) Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt identice cu cele pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ de stat. (3) Unităţile particulare de învăţământ sunt unităţi libere, deschise, autonome atât din punct de vedere organizatoric, cât şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie. (4) Autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi evaluarea periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt realizate de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, conform legislaţiei în vigoare. (5) Unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional acreditate sunt sprijinite de stat, condiţiile fiind stabilite prin hotărâre a Guvernului. (6) Statul sprijină şi coordonează învăţământul particular şi confesional, în condiţiile legii, respectând în întregime drepturile acestuia. (7) Directorii unităţilor de învăţământ particular sunt numiţi de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenţă. Actul de numire se aduce la cunoştinţa inspectoratului şcolar pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea unitatea respectivă. + Capitolul III Reţeaua şcolară + Articolul 61 (1) Reţeaua şcolară este formată din totalitatea unităţilor de învăţământ acreditate, respectiv autorizate provizoriu. (2) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi particular preuniversitar se organizează de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare. Pentru învăţământul special liceal şi special postliceal, reţeaua şcolară se organizează de către consiliul judeţean, respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu consultarea partenerilor sociali şi cu avizul conform al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) În cadrul reţelei şcolare se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, grupe/clase în alternative educaţionale integrate în unităţi şcolare de stat sau particulare. (4) Persoanele juridice şi fizice pot înfiinţa, conform legii, unităţi de educaţie timpurie şi de învăţământ primar, gimnazial, liceal şi postliceal. (5) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ se dă publicităţii la începutul fiecărui an, pentru anul şcolar următor. Cifra de şcolarizare pentru învăţământul de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului şcolar. (6) În cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar de stat se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, unităţi de învăţământ cu clase constituite pe bază de contracte de parteneriat între unităţi de învăţământ de stat şi particulare acreditate, între acestea şi operatori economici, precum şi între instituţii din ţară şi străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale. (7) Unităţile de învăţământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră şi profil sunt supuse acreditării şi evaluării periodice, conform legii. (8) Pentru a asigura calitatea învăţământului, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale sau din proprie iniţiativă, inspectoratele şcolare pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ridicarea acreditării/autorizării unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică sau a unei structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. În situaţia în care Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP, retrage acreditarea/autorizaţia de funcţionare, pentru neîndeplinirea condiţiilor legale, unei unităţi de învăţământ, aceasta îşi încetează activitatea. Autorităţile administraţiei publice locale realizează alocarea elevilor altor unităţi şcolare, cu respectarea interesului copiilor şi asigurarea logisticii necesare. + Articolul 62 (1) În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare. (2) Consorţiile şcolare sunt parteneriate contractuale între unităţile de învăţământ, care asigură: a) mobilitatea personalului între unităţile membre ale consorţiului; b) utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ din consorţiu; c) lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a rezultatelor învăţării şi evaluării acestora. (3) Cadrul general pentru înfiinţarea, desfiinţarea şi funcţionarea consorţiilor şcolare se va reglementa prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 63 (1) În învăţământul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează: a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 9; b) învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20; c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25; d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30; e) învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30; f) învăţământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30; g) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe uşoare şi/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puţin de 8 şi nu mai mult de 12; h) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe grave: grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai puţin de 4 şi nu mai mult de 6. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective. (3) În situaţii excepţionale, formaţiunile de preşcolari din grupa mare sau de elevi pot funcţiona sub efectivul minim sau peste efectivul maxim, cu aprobarea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, pe baza unei justificări corespunzătoare, ţinând seama de încadrarea în costul standard per elev şi în numărul maxim de posturi aprobat pentru învăţământul preuniversitar la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti.-----------Alin. (3) al art. 63 a fost introdus de pct. 1 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. + Capitolul IV Curriculumul învăţământului preuniversitar + Articolul 64 (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi cu nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii. (2) Curriculumul naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. + Articolul 65 (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. (3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de studiu/modulul de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. (4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. (7) În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele şcolare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanţi ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) În învăţământul particular şi confesional se utilizează planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru Curriculumul naţional aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau planurile şi programele de învăţământ similare ori alternative învăţământului de stat, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (9) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul teologic şi confesional se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu fiecare cult în parte, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (10) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 66 (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate, conform prezentei legi. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv. (3) În cadrul Curriculumului naţional, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. (4) În cadrul Curriculumului naţional, disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. + Articolul 67 (1) Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficienţe de dezvoltare. (2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea şi asistenţa precoce corespunzătoare a celor cu cerinţe educaţionale speciale sau cu risc în dezvoltarea competenţelor personale. + Articolul 68 (1) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului: a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale; b) competenţe de comunicare în limbi străine; c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie; d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere; e) competenţe sociale şi civice; f) competenţe antreprenoriale; g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală; h) competenţa de a învăţa să înveţi. (2) Educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învăţământ. (3) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională pentru elevii din clasele I-IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal. (4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică, socioemoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând totodată punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie. (5) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare sau calificare. + Articolul 69 (1) În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Manualele şcolare se elaborează şi se evaluează pe baza programelor şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reglementează elaborarea de manuale şcolare alternative. (3) Cadrele didactice selectează şi le recomandă elevilor, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, acele manuale şcolare din lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic. (4) Elevii şi profesorii din învăţământul de stat şi din învăţământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale şcolare gratuite, atât pentru învăţământul în limba română, cât şi pentru cel în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii. (5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional. + Articolul 70 (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare şi informare se organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma şcolară de e-learning, care includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor. (3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa şcoala. (4) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a Platformei şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Capitolul V Evaluarea rezultatelor învăţării + Secţiunea 1 Dispoziţii generale privind evaluarea + Articolul 71 (1) Scopul evaluării este acela de a orienta şi de a optimiza învăţarea. (2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu, respectiv modul de pregătire. (3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învăţământul primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale. (4) Controlul utilizării şi al respectării standardelor naţionale de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin inspecţia şcolară. (5) Notarea elevilor fără utilizarea şi respectarea standardelor naţionale şi a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform prevederilor prezentei legi. + Articolul 72 (1) Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi stă la baza planurilor individuale de învăţare. În acest scop se va crea o bancă de instrumente de evaluare unică, având funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă. (2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie remedială. + Articolul 73 (1) Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale. (2) Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării învăţării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a elevului. + Secţiunea a 2-a Structura şi caracteristicile evaluărilor + Articolul 74 (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, un raport de evaluare a dezvoltării fizice, socioemoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare. (2) La finalul clasei a II-a, fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea competenţelor fundamentale: scris-citit şi matematică. Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate se comunică părinţilor elevilor şi constituie documente din portofoliul educaţional al elevului. (3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului realizează, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ la nivel primar. (4) La finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe. Proba de limbă şi comunicare va cuprinde limba română şi limba modernă I, iar pentru elevii din clasele cu predare în limbile minorităţilor naţionale, şi limba maternă. Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor şi pentru preorientarea şcolară către un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate de învăţare se comunică părinţilor elevilor şi sunt trecute în portofoliul educaţional al elevului. (5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se realizează o evaluare naţională obligatorie a tuturor elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale. Evaluarea se realizează prin următoarele probe: a) o probă scrisă la limba şi literatura română; b) o probă scrisă la limba maternă; c) o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe; d) o probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională; e) o probă practică de utilizare a calculatorului, susţinută în timpul anului; f) o probă orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută în timpul anului. (6) Rezultatele evaluării naţionale se înscriu în portofoliul educaţional al elevului. + Articolul 75 (1) Absolvenţii învăţământului gimnazial dobândesc diploma de absolvire, parte a portofoliului educaţional, şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional. (2) Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal este asigurată pe baza unui proces de consiliere şi de orientare şcolară şi profesională. Numărul de locuri alocate clasei a X-a este cel puţin egal cu cel al absolvenţilor clasei a IX-a. + Articolul 76 (1) După absolvirea gimnaziului, elevii urmează liceul sau şcoala profesională. (2) Admiterea la liceu sau la şcoală profesională se realizează după următoarea procedură: a) în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educaţional al elevului; b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se face luând în calcul în proporţie de 70% portofoliul educaţional al elevului, media de absolvire a învăţământului obligatoriu, precum şi media la probele de la evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a IX-a şi în proporţie de 30% nota obţinută la proba de admitere stabilită de unitatea de învăţământ. (3) În cazul mediilor egale, diferenţierea se face pe baza portofoliului educaţional al elevului. (4) Metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a admiterii în clasa a X-a este elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este dată publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unităţile de învăţământ au obligaţia de a anunţa public disciplina sau disciplinele la care se susţine proba de admitere, programele, procedurile de organizare a acesteia, precum şi modul de utilizare a portofoliului educaţional, până, cel mai târziu, la începutul clasei a VIII-a. Proba suplimentară de admitere se va susţine la cel mult două discipline. + Articolul 77 (1) Absolvenţii învăţământului liceal primesc diploma de absolvire şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care conferă dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, precum şi dreptul de susţinere a examenului de bacalaureat. (2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susţine examenul naţional de bacalaureat. (3) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii. (4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:- proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română;- proba B de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;- proba C de evaluare a competenţei lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă corespunzător Cadrului european comun de referinţă pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;- proba D de evaluare a competenţelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competenţelor digitale au dreptul la recunoaşterea şi la echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;- proba E scrisă de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal, după cum urmează: a) probă scrisă la Limba şi literatura română - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările; b) probă scrisă la Limba şi literatura maternă - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale; c) două probe scrise, diferenţiate după cum urmează:1. pentru profilul real din filiera teoretică:(i) matematică;(îi) probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie, biologie;2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:(i) o limbă de circulaţie internaţională;(îi) probă transdisciplinară din geografie, istorie, ştiinţe socioumane;3. pentru filiera tehnologică:(i) probă scrisă disciplinară specifică profilului;(îi) probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire;4. pentru filiera vocaţională:(i) probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului ori specializării;(îi) probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării. (5) Conţinuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii elevilor la începutul primei clase de liceu, în condiţiile legii. Calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, la începutul ultimei clase de liceu. (6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, absolvenţii învăţământului liceal pot susţine un examen de certificare a calificării, separat de examenul de bacalaureat. Conţinutul, calendarul şi modul de organizare ale examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul ultimei clase de liceu. (7) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul de certificare a calificării primesc certificat de calificare corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor şi suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass. (8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat. + Articolul 78 (1) Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat de către absolvenţii învăţământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au susţinut probele A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4); b) au susţinut probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) şi au obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre acestea; c) au obţinut media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obţinute la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) cel puţin egală cu 6. (2) În urma promovării examenului naţional de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat. (3) Absolvenţilor de liceu care au susţinut evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) li se eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică, respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de promovarea probelor scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4). (4) În cazul nepromovării examenului naţional de bacalaureat, pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările A, B, C şi D susţinute conform prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu cel puţin nota 5. (5) În decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni ale examenului naţional de bacalaureat. (6) Candidaţii proveniţi din învăţământul preuniversitar pot susţine examenul naţional de bacalaureat şi examenul de certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (7) Evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) se organizează şi se desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ, în timpul anului şcolar, pe parcursul semestrului al II-lea, în faţa unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi numite prin decizie a inspectorului şcolar general, în condiţiile stabilite prin metodologie specifică. (8) Probele scrise E la examenul naţional de bacalaureat, prevăzute la art. 77 alin. (4), se susţin după încheierea cursurilor, în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. (9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un preşedinte, numit prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor, sau de un cadru didactic din învăţământul liceal, având gradul didactic I şi performanţe profesionale deosebite, dintr-o unitate de învăţământ situată în alt judeţ decât cel în care se află unitatea de învăţământ din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat. (10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din profesori de la alte unităţi de învăţământ decât cele din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat. (11) Rezultatele examenului naţional de bacalaureat se fac publice prin afişare. + Capitolul VI Resursa umană + Secţiunea 1 Beneficiarii educaţiei + Articolul 79 (1) Beneficiarii primari ai învăţământului preuniversitar sunt antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii. (2) Beneficiarii secundari ai învăţământului preuniversitar sunt familiile antepreşcolarilor, ale preşcolarilor şi ale elevilor. (3) Comunitatea locală şi societatea, în general, sunt beneficiari terţiari ai învăţământului preuniversitar. + Articolul 80 (1) Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentanţilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului Naţional al Elevilor sau a altor asociaţii reprezentative ale elevilor, şi prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor beneficiarilor secundari şi terţiari, respectiv a structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, a reprezentanţilor mediului de afaceri, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a societăţii civile. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Consiliul Naţional al Elevilor şi organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale reprezentative, elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În baza acestui statut, fiecare unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu. + Articolul 81 (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar au drepturi egale la educaţie, prin activităţi extraşcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Activităţile extraşcolare sunt realizate în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere şcolare, în baze sportive, turistice şi de agrement sau în alte unităţi acreditate în acest sens. (3) Organizarea, acreditarea, controlul şi competenţele unităţilor care oferă educaţie extraşcolară se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 82 (1) Elevii de la cursurile cu frecvenţă din învăţământul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de performanţă, de burse de merit, de burse de studiu şi de burse de ajutor social. (2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi numărul acestora se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. (3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de merit, a burselor de studiu şi a celor de ajutor social se stabilesc anual în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuării de către elevi a activităţilor şcolare. (4) Elevii pot beneficia şi de burse pe bază de contract încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bănci, în condiţiile legii. (5) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale. (6) Elevii etnici români cu domiciliul stabil în străinătate beneficiază de burse, potrivit prevederilor prezentei legi. + Articolul 83 (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din unităţile şcolare de stat şi particulare autorizate/acreditate beneficiază de asistenţă medicală, psihologică şi logopedică gratuită, în cabinete medicale, psihologice şi logopedice şcolare ori în unităţi medicale de stat. (2) La începutul fiecărui an şcolar se realizează examinarea stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Ministerul Sănătăţii. (3) Autorizarea sanitară necesară funcţionării unităţilor de învăţământ de stat se obţine fără taxe. + Articolul 84 (1) Elevii din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic. (2) Ca măsură de protecţie specială, elevii orfani, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei instituţionalizaţi pot beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport menţionate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic. (3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. (4) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice. (5) Elevii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (4). + Articolul 85 (1) În situaţii justificate, elevilor din învăţământul obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de transport, de masă şi de internat, de către autorităţile administraţiei publice locale din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităţilor locale, al societăţilor de binefacere, precum şi al altor persoane juridice sau fizice. (2) Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice dezavantajate, precum şi pentru cei care frecventează şcolile profesionale. Modalitatea de subvenţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 86 (1) Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, în momentul înscrierii antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educaţional, în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. Contractul educaţional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi este particularizat, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie. (2) Nerespectarea prevederilor contractului educaţional-tip de către unitatea de învăţământ este sancţionată de inspectoratul şcolar, în conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (3) Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu. (4) Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul şcolii, cauzate de elev. + Articolul 87Unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, potrivit reglementarilor legale, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi dacă nu sunt contrare intereselor statului român şi legislaţiei în vigoare. + Secţiunea a 2-a Personalul din învăţământul preuniversitar + Articolul 88 (1) Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic. (2) În învăţământul preuniversitar poate funcţiona personal didactic asociat. (3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi. (4) Personalul administrativ îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 89În învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice vacante şi rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 90 (1) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. (2) Angajarea personalului didactic în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie. + Articolul 91 (1) Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor didactice auxiliare şi administrative dintr-o unitate de învăţământ sunt coordonate de director. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatele concursului. (2) Angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului didactic auxiliar şi administrativ în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie. + Articolul 92 (1) La nivelul fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar se realizează anual evaluarea activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de administraţie privind acordarea calificativului anual şi a gradaţiei de merit. (3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dezvoltă programul naţional de stimulare a excelenţei didactice, finanţat din propriul buget, din care se premiază excelenţa didactică. (4) Metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a implementării programului naţional de stimulare a excelenţei didactice se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (5) Salarizarea personalului didactic şi a celui didactic auxiliar din unităţile de învăţământ de stat se face şi în funcţie de performanţele profesionale, conform legii. (6) Veniturile salariale şi extrasalariale ale directorilor şi directorilor adjuncţi, precum şi salarizarea personalului didactic din unităţile de învăţământ particular se stabilesc prin negociere între conducerea persoanei juridice finanţatoare şi persoana în cauză, cu avizul consiliului de administraţie al unităţii şcolare. (7) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar. Rezultatele auditului se aduc la cunoştinţa celor în cauză, consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. + Articolul 93Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară şi disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unităţii de învăţământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angajatorul este unitatea de învăţământ. + Capitolul VII Conducerea sistemului şi a unităţilor de învăţământ + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 94 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din sfera educaţiei. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită, în domeniul învăţământului preuniversitar, următoarele atribuţii: a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale; b) monitorizează activitatea de evaluare externă; c) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ; d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti; e) coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora; f) evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii; g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe; h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului; i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ; j) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite; k) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale; l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare; m) coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional; n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane; o) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale; p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi al cercetării ştiinţifice; q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii; r) stabileşte structura anului şcolar; s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale; t) construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei şcolare de e-learning, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale; u) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora; v) dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România; w) coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia. (3) În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează, organizează şi finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului propune Guvernului înfiinţarea de agenţii. + Articolul 95 (1) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu personalitate juridică, având în principal următoarele atribuţii: a) aplică politicile şi strategiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti; b) controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de predare-învăţare şi respectarea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă, prin inspecţia şcolară; c) controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ; d) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor şi monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu; e) coordonează admiterea în licee, evaluările naţionale şi concursurile şcolare la nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ şi, respectiv, din municipiul Bucureşti; f) monitorizează implementarea programelor naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe aria judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a proiectelor derulate de unităţile şcolare şi cele conexe în cadrul programelor Uniunii Europene în domeniul educaţiei şi tineretului; g) mediază conflictele şi litigiile survenite între autoritatea administraţiei publice locale şi unităţile de învăţământ; h) coordonează şi controlează activităţile unităţilor conexe ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din aria judeţului/municipiului Bucureşti; i) prezintă un raport anual privind starea învăţământului pe teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Acest raport se face public; j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judeţene, înfiinţarea unităţilor pentru educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial; k) aplică politicile educaţionale naţionale la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti; l) acordă consiliere şi asistenţă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în gestionarea resurselor umane şi a posturilor didactice la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti; m) monitorizează activităţile de constituire, de vacantare şi de ocupare a posturilor didactice din unităţile de învăţământ; n) gestionează baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unităţile de învăţământ, precum şi întreaga bază de date a educaţiei; o) înaintează spre avizare Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reţeaua şcolară din raza lor teritorială propusă de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu politica educaţională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică şi socială la nivel regional, judeţean şi local, după consultarea unităţilor de învăţământ, a operatorilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi; p) realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar; q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia. (2) Structura inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (3) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu consultativ. Funcţionarea acestora se realizează în baza unui regulament propriu, elaborat şi aprobat de consiliul de administraţie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (4) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile minorităţilor naţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ. Aceşti inspectori şcolari sunt numiţi respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. (5) În structura inspectoratelor şcolare sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru problemele copiilor şi tinerilor proveniţi din medii socioeconomice dezavantajate. + Secţiunea a 2-a Conducerea unităţilor de învăţământ + Articolul 96 (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administraţie, de directori şi de directori adjuncţi, după caz. În exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinţi şi cu autorităţile administraţiei publice locale. (2) În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar; b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă. (3) Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie participă, de regulă, şi un reprezentant al elevilor, cu statut de observator. (4) După constituirea consiliului de administraţie, membrii acestuia aleg un preşedinte de şedinţă din rândul cadrelor didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al majorităţii. Preşedintele de şedinţă este ales pentru o perioadă de cel mult un an, conduce şedinţele consiliului de administraţie şi semnează hotărârile adoptate în această perioadă. (5) În învăţământul particular şi confesional, în componenţa consiliului de administraţie sunt incluşi reprezentanţi ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administraţie este asigurată de persoana desemnată de fondatori. În unităţile pentru învăţământul general obligatoriu, consiliul de administraţie cuprinde şi un reprezentant al consiliului local. (6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la solicitarea directorului sau a două treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare şi de funcţionare a consiliului de administraţie este stabilită prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (7) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii principale: a) adoptă proiectul de buget şi avizează execuţia bugetară la nivelul unităţii de învăţământ; b) aprobă planul de dezvoltare instituţională elaborat de directorul unităţii de învăţământ; c) aprobă curriculumul la decizia şcolii, la propunerea consiliului profesoral; d) stabileşte poziţia şcolii în relaţiile cu terţi; e) organizează concursul de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct; f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic şi didactic auxiliar, precum şi schema de personal nedidactic; g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, la propunerea consiliului profesoral; h) sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice, conform legii; i) aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul concursurilor; j) aprobă orarul unităţii de învăţământ; k) îşi asumă răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ, alături de director; l) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin ordine şi metodologii ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, respectiv ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (8) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi, mai puţin cele prevăzute la art. 93. Hotărârile consiliului de administraţie care vizează personalul din unitate, cum ar fi procedurile pentru ocuparea posturilor, a funcţiilor de conducere, acordarea gradaţiei de merit, restrângerea de activitate, acordarea calificativelor, aplicarea de sancţiuni şi altele asemenea, se iau prin vot secret. Membrii consiliului de administraţie care se află în conflict de interese nu participă la vot. (9) Deciziile privind bugetul şi patrimoniul unităţii de învăţământ se iau cu majoritatea din totalul membrilor consiliului de administraţie. + Articolul 97 (1) Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ. În cazul unităţilor de învăţământ cu predare integrală în limbile minorităţilor naţionale, directorul are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În cazul unităţilor de învăţământ cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizaţiei care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare parlamentară, cu consultarea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. (2) Directorul unităţii de învăţământ de stat are următoarele atribuţii: a) este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea executivă a acesteia; b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ; c) îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce; d) propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ; e) propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de execuţie bugetară; f) răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ; g) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de administraţie, conform legii; h) prezintă anual un raport asupra calităţii educaţiei în unitatea sau în instituţia pe care o conduce. Raportul este prezentat în faţa comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti; i) coordonează colectarea şi transmite inspectoratului şcolar datele statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia. (3) Structurile şi funcţiile de conducere ale unităţilor de învăţământ particular şi confesional, atribuţiile, modul de constituire, precum şi durata mandatelor sunt stabilite prin regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în concordanţă cu prevederile legale. (4) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional exercită conducerea executivă, în strictă conformitate cu responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia. + Articolul 98 (1) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea şcolară cu personalitate juridică, este prezidat de către director şi se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii personalului didactic. (2) Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele: a) gestionează şi asigură calitatea actului didactic; b) stabileşte Codul de etică profesională şi monitorizează aplicarea acestuia; c) validează fişele de autoevaluare ale personalului angajat al unităţii de învăţământ, în baza cărora se stabileşte calificativul anual; d) propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic; e) propune consiliului de administraţie curriculumul la dispoziţia şcolii; f) propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea titlului de "profesorul anului" personalului cu rezultate deosebite la catedră; g) aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor; h) propune consiliului de administraţie iniţierea procedurii legale în cazul cadrelor didactice cu performanţe slabe sau pentru încălcări ale eticii profesionale; i) propune consiliului de administraţie programele de formare şi dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice; j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administraţie; k) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie. + Secţiunea a 3-a Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar + Articolul 99 (1) Unităţile conexe ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sunt: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, palatele şi cluburile copiilor. (2) Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt: centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională. (3) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează casa corpului didactic, denumită în continuare CCD, cu personalitate juridică, coordonată metodologic de inspectoratul şcolar. Structura şi atribuţiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (4) Centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională sunt unităţi specializate ale învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, coordonate metodologic de inspectoratul şcolar. (5) Finanţarea centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională se asigură de la bugetul consiliului judeţean. (6) Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională organizează, coordonează metodologic, monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, următoarele activităţi şi servicii educaţionale: a) servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin centrele judeţene şi prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică/psihologică; b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin cabinetele logopedice interşcolare; c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională; d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari; e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de centrele şcolare de educaţie incluzivă. (7) Structura, organizarea şi funcţionarea centrului judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (8) Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată se organizează şi funcţionează conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (9) Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se organizează în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Atribuţiile, structura, organizarea şi funcţionarea Unităţii pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Articolul 100 (1) Palatele şi cluburile copiilor sunt unităţi de învăţământ pentru activităţi extraşcolare. Palatele copiilor au şi rol metodologic. (2) Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti este subordonat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Palatele şi cluburile copiilor sunt în subordinea inspectoratelor şcolare. (4) Organizarea şi competenţele palatelor şi cluburilor copiilor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. + Capitolul VIII Finanţarea şi baza materială a învăţământului preuniversitar + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 101 (1) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară. (2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat. Finanţarea de bază se face în limitele costului standard per elev/preşcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului*).--------------*) NOTĂ C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform alin. (2) al art. 17 al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 80 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 283 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 14 decembrie 2011, până la începutul anului scolar 2012-2013 nu se acordă finanţarea de bază pentru elevii din învăţământul primar particular acreditat, gimnazial particular acreditat, profesional particular acreditat, liceal particular acreditat, prevăzută la art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Începând cu anul şcolar 2012-2013, finanţarea de bază se asigura pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat, conform prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În învăţământul preuniversitar particular, taxele de şcolarizare se stabilesc de consiliul de administraţie al fiecărei instituţii sau unităţi de învăţământ, în condiţiile legii. + Articolul 102 (1) Finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, particular şi confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii. (2) Finanţarea învăţământului preuniversitar particular şi confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial obligatoriu, precum şi din alte surse, potrivit legii. + Articolul 103 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă în domeniile politicii financiare şi resurselor umane din domeniul educaţiei şi colaborează cu alte ministere, cu autorităţi locale, structuri asociative reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu asociaţii reprezentative ale părinţilor, asociaţii reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum şi cu sindicatele reprezentative. (2) Consiliile locale şi consiliul judeţean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot contribui din bugetele proprii la finanţarea de bază şi complementară a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. + Articolul 104 (1) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. (2) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora; b) cheltuielile cu formarea continuă şi evaluarea personalului; c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor; d) cheltuielile materiale şi pentru servicii; e) cheltuielile cu întreţinerea curentă. (3) Finanţarea de bază a unei unităţi şcolare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preşcolar cu coeficienţi specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului. (4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităţilor de învăţământ prin şi din bugetele locale, pentru finanţarea de bază, o constituie costul standard per elev/preşcolar. Costul standard per elev/preşcolar se determină pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preşcolar se face de către Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, în condiţiile prezentei legi şi conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar cuprinde reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ai partenerilor sociali şi ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanţarea de bază a unităţii de învăţământ se face pe baza unei formule de finanţare aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului care ia în considerare costul standard per elev/preşcolar, numărul de elevi/preşcolari din unitatea de învăţământ, precum şi factorii de corecţie dependenţi de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare şi alţi factori. (5) Finanţarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. (6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat ca finanţare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 105 (1) Finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ preuniversitar de stat. (2) Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) investiţii, reparaţii capitale, consolidări; b) subvenţii pentru internate şi cantine; c) cheltuieli pentru evaluarea periodică naţională a elevilor; d) cheltuieli cu bursele elevilor; e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1); f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii; g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din învăţământul preuniversitar, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit; h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative extraşcolare organizate în cadrul sistemului de învăţământ; i) cheltuieli pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru personalul angajat, preşcolari şi elevi; j) gestionarea situaţiilor de urgenţă; k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale. (3) Finanţarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi cu asistenţa tehnică a inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti. + Articolul 106Finanţarea de bază şi finanţarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul localităţii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv cu preşedintele consiliului judeţean/primarul de sector, în cazul şcolilor speciale. + Articolul 107 (1) Finanţarea suplimentară se acordă ca sumă globală fixă din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru premierea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performanţelor şcolare. (2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, contribuie la finanţarea suplimentară, acordând granturi unităţilor de învăţământ, în baza unei metodologii proprii. (3) Finanţarea suplimentară se realizează pe bază de contract încheiat între unitatea şcolară şi finanţator. + Articolul 108 (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pot obţine venituri proprii din activităţi specifice, conform legii, din donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal constituite. (2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază, complementară sau suplimentară şi sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie. La sfârşitul anului bugetar, sumele necheltuite rămân în contul unităţii de învăţământ care le-a realizat şi se reportează pentru bugetul anual următor. (3) Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în condiţiile legii. + Articolul 109 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului finanţează anual, în cadrul programelor naţionale aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele competiţii: a) competiţii între şcoli care se bazează pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi de învăţământ după două axe majore: incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor după fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor pe 5 niveluri: "Excelent", "Foarte bun",, Bun", "Satisfăcător" şi "Nesatisfăcător". Sunt premiate atât şcolile cu excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă, de stat, particulare sau confesionale. Şcolile care obţin calificativul "Satisfăcător" sau "Nesatisfăcător" se supun monitorizării în vederea creşterii performanţelor; b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şcolile vor desemna "Profesorul anului", ca semn al excelenţei în predare. La nivel judeţean şi naţional va fi desemnat "Profesorul anului" pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ. Excelenţa în predare va fi recompensată financiar, prin programul naţional de stimulare a excelenţei didactice; c) performanţa elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi la olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) În lansarea competiţiilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se consultă cu asociaţiile reprezentative ale părinţilor, asociaţiile reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi cu sindicatele reprezentative. + Articolul 110 (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de către fiecare unitate de învăţământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanţare a învăţământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se aprobă şi se execută conform legii. (2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se utilizează pentru finanţarea altor cheltuieli ale unităţii de învăţământ. (3) Finanţarea unităţilor de învăţământ special, a claselor de învăţământ special, a elevilor din învăţământul special, a liceelor speciale şi a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial. + Articolul 111 (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special: a) finanţarea programelor naţionale ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului; b) componenţa locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanţate de Guvernul României şi de organismele financiare internaţionale, precum şi rambursările de credite externe aferente proiectelor respective; c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica Moldova, etnicii români din afara graniţelor ţării, precum şi bursele pentru elevii străini; d) organizarea evaluărilor, a simulărilor şi a examenelor naţionale; e) perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor şi strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; f) finanţarea, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investiţii, de modernizare şi de dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări; g) finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială, stabilite prin reglementări specifice; h) finanţarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învăţământ şi pe meserii, tehnico-aplicative, ştiinţifice, de creaţie, concursuri şi festivaluri cultural-artistice, campionate şi concursuri sportive şcolare, cu participare naţională şi internaţională, precum şi olimpiade internaţionale pe obiecte de învăţământ. (2) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Cluburile sportive şcolare, precum şi palatele şi cluburile copiilor pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice locale. (4) Consiliul judeţean/consiliile locale ale sectoarelor şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti alocă, prin hotărâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora, în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, prin finanţarea complementară. (5) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură fonduri pentru organizarea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a concursurilor şcolare judeţene/ale municipiului Bucureşti. (6) Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi din alte surse, potrivit legii. + Secţiunea a 2-a Baza materială a învăţământului preuniversitar de stat + Articolul 112 (1) Unităţile de învăţământ de stat pot deţine în administrare bunuri proprietate publică, cele de învăţământ particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de învăţământ confesional aparţin, în funcţie de entitatea care le-a înfiinţat, uneia dintre cele două forme de proprietate. (2) Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie, conform legislaţiei în vigoare. (3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat şi centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională fac parte din domeniul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţământ special de stat, ale cluburilor sportive şcolare, ale palatelor şi cluburilor copiilor şi elevilor, precum şi ale centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie ale acestora. (4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea inspectoratele şcolare judeţene, casele corpului didactic, centrul naţional de excelenţă, centrele recreative şi de divertisment, Palatul Naţional al Copiilor, palatele şi cluburile elevilor, cluburile sportive şcolare, precum şi alte unităţi din subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor respective şi sunt administrate de acestea. (5) Nu fac parte din domeniul public local, judeţean, respectiv al statului terenurile şi clădirile prevăzute la alin. (2)-(4), deţinute în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice. (6) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale, numai cu avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În caz contrar, actele de schimbare a destinaţiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale. + Articolul 113Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat, precum şi asupra bunurilor aparţinând consiliilor locale, judeţene şi, respectiv, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de publicitate funciară, cu scutire de plată taxelor prevăzute de lege. + Titlul III Învăţământul superior + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 114 (1) Prezentul titlu reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea învăţământului superior din România. (2) Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli de studii superioare şi altele asemenea, numite în continuare instituţii de învăţământ superior sau universităţi. (3) Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste instituţii au personalitate juridică, au caracter nonprofit, sunt de interes public şi sunt apolitice. + Articolul 115 (1) Învăţământul superior se poate organiza doar în instituţii de învăţământ superior care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea, potrivit legii. (2) Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt recunoscute de către stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituţii de învăţământ superior acreditate. + Articolul 116 (1) Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile de învăţământ superior acreditate. O instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte a sistemului naţional de învăţământ superior numai după acreditare. (2) Instituţiile de învăţământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare, în statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai cu respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea şi asigurarea calităţii programelor de studii. (3) Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza, în România sau în alte state, programe de studii comune cu instituţii de învăţământ superior din străinătate, recunoscute ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât şi în statele respective. + Articolul 117Misiunea învăţământului superior este de a genera şi de a transfera cunoaştere către societate prin: a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, al inserţiei profesionale a individului şi a satisfacerii nevoii de competenţă a mediului socio-economic; b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţie individuală şi colectivă, în domeniul ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum şi valorificarea şi diseminarea rezultatelor acestora. + Articolul 118 (1) Sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe următoarele principii: a) principiul autonomiei universitare; b) principiul libertăţii academice; c) principiul răspunderii publice; d) principiul asigurării calităţii; e) principiul echităţii; f) principiul eficienţei manageriale şi financiare; g) principiul transparenţei; h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personalului academic; i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice; j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, a cadrelor didactice şi a cercetătorilor; k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor; l) principiul centrării educaţiei pe student. (2) În învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege. (3) Studenţii cu dizabilităţi fizice au dreptul să aibă căi de acces adaptate acestora în totalitatea spaţiilor universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de învăţământ superior. (4) În învăţământul superior există şi pot fi organizate facultăţi de teologie, în conformitate cu prevederile art. 15, şi institute de cercetare teologică în consens cu perspectivele ecumenice şi irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legale. + Articolul 119 (1) În instituţiile de învăţământ superior de stat, învăţământul este gratuit pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii. (2) În instituţiile de învăţământ superior particular, învăţământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către consiliul de administraţie, conform legii. (3) Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor şi au obligaţia să le comunice tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-ul universităţii. + Articolul 120 (1) Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii din învăţământul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate. (2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri oficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentru programele şi formele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz, în cadrul instituţiei care emite diploma trebuie să existe o altă specializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestor prevederi se pedepseşte conform legii penale. + Articolul 121Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică. + Articolul 122 (1) Instituţiile de învăţământ superior au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii. (2) Instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare se înfiinţează prin lege, cu respectarea dispoziţiilor legale privind acreditarea, stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare. (3) Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior de stat aparţine Guvernului. Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior particular şi confesional aparţine unei fundaţii, unei asociaţii sau unui cult religios ori altui furnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit fondator. + Articolul 123 (1) Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase. (2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare. (3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare. (4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice. (5) În instituţiile de învăţământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii. (6) În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice. (7) Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şi specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile de învăţământ. (8) Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare şi confesionale, atribuţiile, modul de constituire, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor şi cu aprobarea senatului universitar. + Articolul 124 (1) Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ superior, de stat sau particulară: a) să respecte legislaţia în vigoare, carta proprie şi politicile naţionale şi europene în domeniul învăţământului superior; b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şi evaluarea calităţii în învăţământul superior; c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de senatul universitar; d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazul universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituţional; e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor sale, conform legislaţiei în vigoare; f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar şi de cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile studenţilor. (2) În cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică se extinde la respectarea statutului şi a prevederilor dogmatice şi canonice specifice cultului respectiv. + Articolul 125 (1) În cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sesizează senatul universitar în termen de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligaţiile prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului aplică, în termen de maximum 6 luni de la data sesizării iniţiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) revocarea din funcţie a rectorului, în baza propunerii Consiliului de etică şi management universitar, cu consultarea senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data revocării din funcţie a rectorului, senatul universitar are obligaţia să desemneze un prorector care reprezintă universitatea şi care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În termen de 3 luni de la revocarea din funcţie a rectorului, senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi trimite spre confirmare ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului numele noului rector; b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finanţările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică şi management universitar; c) propune Guvernului iniţierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiinţare a instituţiei de învăţământ superior în cauză. (2) Constatarea încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică şi management universitar, format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanţi numiţi de către Consiliul Naţional al Rectorilor, 3 reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, numiţi de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, câte un reprezentant numit de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, denumită în continuare ARACIS, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, şi un reprezentant al federaţiilor naţionale ale studenţilor. (3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică şi management universitar în legătură cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 124. În urma primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică şi management universitar are obligaţia de a investiga aspectele sesizate şi de a răspunde sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări constituie documente publice şi se publică pe site-ul web al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Respectarea de către instituţiile de învăţământ superior a obligaţiilor prevăzute la art. 124 şi a altor obligaţii legale aferente răspunderii publice, precum şi respectarea de către Consiliul de etică şi management universitar a obligaţiilor prevăzute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligaţii poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii. + Articolul 126 (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, staţiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor şi clinicilor universitare, precum şi dotările aferente, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii, ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul medical superior, spaţiile care aparţin cultelor în care se desfăşoară învăţământul confesional, precum şi spaţiile care aparţin Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, în care se desfăşoară învăţământ de specialitate. (3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară. + Articolul 127 (1) Comunitatea universitară este constituită din studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar. (2) Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunităţii universitare, prin hotărâre a senatului universitar. (3) Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară. + Articolul 128 (1) Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar. (2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puţin la: a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a persoanelor care ocupă funcţii de conducere sau care fac parte din structurile şi organismele de conducere ale universităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare; b) Codul de etică şi deontologie profesională universitară; c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii; d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea destinaţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate; e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi operatori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare; f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituţii de învăţământ superior sau cu alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale; g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazei materiale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice; h) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională ale instituţiei de învăţământ superior, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi internaţionale; i) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şi sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi organizaţiile studenţeşti legal constituite; j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul universitar şi care corespund legislaţiei în vigoare. (3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea universitară. (4) Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv. (5) Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia pozitivă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare. Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învăţământ superior. (6) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este respectat, Carta universitară se consideră avizată potrivit procedurii aprobării tacite. + Articolul 129 (1) Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa, singure sau prin asociere, societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii, cu aprobarea senatului universitar. Condiţia ca acestea să se înfiinţeze este aceea ca ele să contribuie la creşterea performanţelor instituţiei şi să nu influenţeze negativ în niciun fel activităţile de învăţământ, cercetare şi consultanţă. (2) Instituţiile de învăţământ superior pot constitui consorţii, inclusiv cu unităţile de cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare. (3) La constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a asociaţiilor, instituţia de învăţământ superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de invenţie şi alte drepturi de proprietate industrială. Universitatea poate acorda prin contract dreptul de administrare şi folosinţă asupra bunurilor patrimoniale societăţilor comerciale sau asociaţiilor în care are calitatea de asociat sau acţionar ori fundaţiilor în care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosinţă şi administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate constitui aport al universităţii la capitalul social al unei societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii. + Articolul 130 (1) Instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară şi include obligatoriu: a) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi; b) prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv; c) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente. (2) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte anual, cel târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea universităţii. Raportul este făcut public pe site-ul universităţii şi este transmis tuturor părţilor interesate. Acest raport include cel puţin: a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli; b) situaţia fiecărui program de studii; c) situaţia personalului instituţiei; d) rezultatele activităţilor de cercetare; e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii; f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare; g) situaţia posturilor vacante; h) situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile precedente. (3) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice şi constituie o condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public. + Capitolul II Structura organizatorică a instituţiilor de învăţământ superior + Articolul 131 (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice instituţie de învăţământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăţi, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi de proiectare, centre de consultanţă, clinici universitare, studiouri şi ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii, staţiuni experimentale sau alte entităţi pentru activităţi de producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. În structura instituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico-administrative. (2) Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi pe proiecte, unităţi de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri şi cheltuieli, care au autonomie şi statute proprii, aprobate de senatul universitar. (3) Componentele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt organizate de fiecare instituţie de învăţământ superior, astfel încât instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare. + Articolul 132 (1) Facultatea este unitatea funcţională care elaborează şi gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor sau sportului. (2) Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează la propunerea şi cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituţiilor de învăţământ superior, iniţiată anual de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Într-o instituţie de învăţământ superior de stat, Guvernul, cu consultarea senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional. Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calităţii în învăţământul superior. (4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, şcoli doctorale, şcoli postuniversitare şi extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţii temeinic justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, poate înfiinţa facultăţi, în cadrul universităţilor de stat, cu consultarea senatului universitar. + Articolul 133 (1) Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură producerea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de specialitate. (2) Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare. (3) Departamentul se înfiinţează, se organizează, se divizează, se comasează sau se desfiinţează prin hotărâre a senatului universitar, la propunerea consiliului facultăţii/facultăţilor în care funcţionează. (4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii. + Articolul 134Înfiinţarea institutelor, staţiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislaţiei în vigoare. + Articolul 135 (1) Învăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează: a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora funcţionează facultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba maternă; b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve; în acest caz, se constituie secţii/linii cu predare în limbile minorităţilor naţionale; c) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior pot fi organizate grupe, secţii sau linii de predare în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii. (2) Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale se organizează în departamente. Cadrele universitare aparţinând liniei de studiu adoptă şi elaborează un regulament de funcţionare propriu, care stabileşte procedurile de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale liniei de studiu respective în concordanţă cu Carta universitară, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Secţia de studiu este o formă de organizare a învăţământului universitar într-o limbă a minorităţilor naţionale, care poate fi instituţionalizată, atât la nivelul universităţii, cât şi în cadrul unei facultăţi, prin departamentul secţiei, care are în componenţă programele de studiu şi structurile organizatorice aferente. Secţiile beneficiază de autonomie universitară în organizarea activităţilor didactice. (4) În învăţământul universitar pentru minorităţile naţionale, se asigură pregătirea în ciclul I de studii universitare - licenţă, în ciclul II de studii universitare - master şi în ciclul III de studii universitare - doctorat, precum şi în învăţământul postuniversitar, în limba maternă. (5) Finanţarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenţii care urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale. + Capitolul III Organizarea studiilor universitare + Secţiunea 1 Structura anului universitar + Articolul 136 (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii octombrie şi include două semestre. Un semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activităţi didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni. (2) Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă anual, cu cel puţin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor, precum şi calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor academice de studiu. + Secţiunea a 2-a Programe de studii universitare + Articolul 137 (1) Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităţi curriculare de predare, învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare, planificate astfel încât să ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un supliment de diplomă. (2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul calificării definit în Cadrul naţional al calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se stabileşte astfel încât să maximizeze şansele obţinerii calificării dorite şi se aprobă de către senatul universitar. (3) Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de evaluare a asigurării calităţii. (4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii şi organizate pe 3 cicluri de studiu: licenţă, master, doctorat. (5) Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specifice fiecărui ciclu de studii universitare absolvit. + Articolul 138 (1) Organizarea programelor de studii este de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat, senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, în acord cu standardele naţionale şi internaţionale generale şi specifice de calitate. (2) Un program de studii universitare funcţionează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat şi funcţionează în condiţiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Organizarea şi desfăşurarea de programe de studii universitare care nu funcţionează legal se sancţionează cu nerecunoaşterea studiilor pentru beneficiari, precum şi cu amendă pentru organizatori, potrivit legii penale, şi cu retragerea imediată, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării pentru instituţia în cauză. (3) Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învăţământ, fiecare limbă de predare şi pentru fiecare locaţie geografică în care se desfăşoară. (4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene, reglementarea naţională nu poate contraveni celei europene. (5) Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniile şi programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, locaţiile geografice de desfăşurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învăţământ sau limbă de predare, precum şi numărul maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi, propus de către agenţiile de evaluare a calităţii care au evaluat fiecare program, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de 31 martie a anului respectiv. + Secţiunea a 3-a Forme de organizare + Articolul 139Formele de organizare a programelor de studii sunt: a) cu frecvenţă, caracterizată prin activităţi de învăţământ şi/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice şi de cercetare; b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă; c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şi de comunicaţii specifice, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi specifice de tutorat. + Articolul 140 (1) Programele de studii universitare de licenţă se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. (2) Programele de studii universitare de master se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă. (3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) programele de studii de licenţă şi master din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de învăţământ cu frecvenţă. (4) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Pentru programele de studii universitare de doctorat, obligaţiile referitoare la frecvenţă sunt stabilite de către conducerea şcolii doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Obligaţiile referitoare la frecvenţă constituie un criteriu de evaluare a calităţii şcolii doctorale, inclusiv în vederea finanţării. (5) Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceleaşi programe de studii, indiferent de forma de învăţământ absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a examenelor, competenţele şi cunoştinţele verificate, corespondenţa dintre rezultatele învăţării şi notele, diplomele sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru orice formă de învăţământ corespunzătoare unui anumit program de studii din cadrul unei instituţii de învăţământ superior. (6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de învăţământ superior care au acreditat programul de învăţământ respectiv la forma de învăţământ cu frecvenţă. + Secţiunea a 4-a Contracte de studii + Articolul 141Instituţia de învăţământ superior semnează cu fiecare student/student-doctorand/cursant/cercetător postdoctoral înmatriculat la un program de studii un contract de studii universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar. + Secţiunea a 5-a Admiterea în programe de studii + Articolul 142 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare din România. (2) Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi aplică propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Acest regulament se elaborează conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1). (3) Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel puţin 6 luni înainte de susţinerea concursului de admitere. (4) La admiterea în învăţământul superior de stat şi particular, pentru fiecare ciclu şi program de studii universitare, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene pot candida în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare. (5) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor. (6) O persoană poate beneficia de finanţare de la buget pentru un singur program de licenţă, pentru un singur program de master şi pentru un singur program de doctorat. (7) Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor. (8) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaţilor declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin admitere, după afişarea rezultatelor finale. + Secţiunea a 6-a Examene de finalizare a studiilor + Articolul 143 (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt: a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti; b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master; c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat; d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare; e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în lichidare. (2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora. (5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat. + Secţiunea a 7-a Examenele de evaluare pe parcurs a studenţilor + Articolul 144 (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii este determinat prin evaluări sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă. (2) Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii de examinare aprobate de senatul universitar, care au în vedere asigurarea calităţii şi respectarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. (3) Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene: a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competenţelor minimale aferente unei discipline şi promovarea unui examen; b) cu calificative, după caz. (4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultăţii în temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeşte că acestea au fost obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. Decanul poate dispune reorganizarea examenului. + Articolul 145Analiza contestaţiilor depuse de candidaţii la admitere, de studenţii examinaţi, de absolvenţi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform propriilor regulamente instituţionale şi prevederilor Cartei universitare. + Secţiunea a 8-a Diplome + Articolul 146Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. + Articolul 147 (1) Recunoaşterea şi echivalarea studiilor sau a perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate se realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi a unor metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare şi transfer al creditelor de studii, cu respectarea metodologiei-cadru. (2) Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt ca urmare a exmatriculării datorate încălcării prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară nu pot fi recunoscute în cazul unei noi înmatriculări. (3) În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe universităţi, actele de studii se eliberează în concordanţă cu reglementările naţionale şi cu prevederile acordurilor interinstituţionale. + Secţiunea a 9-a Credite de studii + Articolul 148 (1) Programele de studii universitare planifică şi organizează volumul de muncă specific activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi examinare în concordanţă cu ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea de muncă intelectuală dirijată şi independentă necesară pentru finalizarea individuală de către student a unei unităţi componente a unui curs din cadrul unui program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării. (2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile. (3) Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileşte de către senatul universitar. (4) Durata programelor de studii universitare de licenţă şi master, pe domenii de specializare, se stabileşte la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de master corespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studii transferabile. (6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniul ştiinţific sau artistic. + Articolul 149 (1) Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de referinţă pe care universităţile îl pot utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studii universitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu fundamental în scopul echivalării şi transferării creditelor de studiu transferabile şi a eventualei continuări a studiilor dintr-un program de studii. (2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi recunoaşterea în străinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza informaţiilor existente în registrul matricol propriu, instituţiile de învăţământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru această operaţiune, instituţiile de învăţământ superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar. (3) Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate echivala printr-o metodologie specifică, pe baza ECTS/SECT, învăţământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit legii. + Secţiunea a 10-a Ciclul I - Studii universitare de licenţăA. Organizarea + Articolul 150 (1) Acreditarea unui program de studii universitare de licenţă şi stabilirea numărului maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi în cadrul programului şi cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR). Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimum 180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT, şi se finalizează prin nivelul 6 din EQF/CEC. (2) La învăţământul cu frecvenţă, durata specifică a studiilor universitare de licenţă este, după caz, de 3-4 ani şi corespunde unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile pentru un an de studii. Durata studiilor de licenţă pentru învăţământul universitar din domeniile ştiinţe inginereşti, ştiinţe juridice şi teologie pastorală este de 4 ani. (3) Un procent de maximum 5% din numărul studenţilor cu frecvenţă dintr-un program de studii universitare de licenţă pot parcurge, cu aprobarea consiliului facultăţii, 2 ani de studii într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute de regulamentele de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. (4) În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unor stagii de practică. Universităţile au obligaţia de a asigura un minim de 30% din locurile de practică necesare, dintre care cel puţin 50% în afara universităţilor. (5) Studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă se pot organiza în regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat. (6) Senatul universitar poate înfiinţa duble specializări. Procedura de autorizare şi acreditare a acestor specializări este cea prevăzută de lege.B. Admiterea + Articolul 151 (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă. (2) În cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior pot stabili facilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea candidaţilor la programe de studii universitare de licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la olimpiadele şcolare şi/sau la alte concursuri naţionale sau internaţionale.C. Diploma + Articolul 152 (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de licenţă se numeşte diplomă de licenţă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă de urbanist. (2) Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma de urbanist se menţionează toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ urmată şi titlul obţinut. Diploma de licenţă, diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt însoţite de suplimentul la diplomă şi se eliberează, gratuit, în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională. + Secţiunea a 11-a Ciclul II - Studii universitare de masterA. Organizarea + Articolul 153 (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea au o durată normală de 1-2 ani şi corespund unui număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60 şi 120. Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la învăţământul cu frecvenţă, în condiţiile prezentei legi, diplomele obţinute fiind echivalente diplomei de master. (2) Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor învăţământului superior de lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalentă cu diploma de studii universitare de master în specialitate. + Articolul 154 (1) Programele de studii universitare de master pot fi: a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competenţelor profesionale; b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competenţelor de cercetare ştiinţifică. Învăţarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă şi poate fi organizat în cadrul şcolilor doctorale; c) master didactic, organizat exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă. (2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele instituţii de învăţământ superior care sunt acreditate sau autorizate provizoriu în acest scop. + Articolul 155 (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare de master, împreună cu stabilirea numărului maxim al studenţilor care pot fi şcolarizaţi şi cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, denumit în continuare EQAR. (2) În cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu pentru studii universitare de master, programele de studii promovate sunt stabilite anual de către senatul universitar şi comunicate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului până la data de 1 februarie a fiecărui an, pentru a fi publicate centralizat. (3) Instituţiile de învăţământ superior pot stabili parteneriate cu operatori economici, asociaţii profesionale şi/sau instituţii publice pentru dezvoltarea unor programe de studii universitare de master care să răspundă cerinţelor pieţei muncii. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de master la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat.B. Admiterea + Articolul 156Pot candida la programe de studii universitare de master absolvenţii cu diplomă de licenţă sau echivalentă.C. Diploma + Articolul 157Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de master şi susţinerea cu succes a lucrării de disertaţie se numeşte diplomă de master şi cuprinde toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ. Aceasta este însoţită de suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în limba română şi o limbă de circulaţie internaţională. + Secţiunea a 12-a Ciclul III - Studii universitare de doctoratA. Organizarea + Articolul 158 (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea se desfăşoară pe baza unui cod al studiilor universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (2) Programele de studii universitare de doctorat se organizează în şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Şcolile doctorale se pot organiza de către o universitate sau un consorţiu universitar ori de către consorţii sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau un consorţiu universitar şi unităţi de cercetare-dezvoltare. Universităţile, respectiv parteneriatele sau consorţiile organizatoare de una sau mai multe şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu constituie o instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza autorizării provizorii, a acreditării, respectiv a evaluării periodice. (3) Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinţa autorizării, acreditării şi funcţionării ca instituţie de învăţământ superior. Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române poate fi IOSUD şi poate organiza programe universitare de doctorat. (4) Fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea şcolii doctorale se face pe baza performanţei şcolii doctorale şi a capacităţii instituţionale a IOSUD din care face parte şcoala doctorală. Evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetării şi a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la finalul anului universitar 2012-2013, evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor ARACIS. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.-----------Alin. (4^1) al art. 158 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. (5) Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri: a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţifică originală, relevantă internaţional, pe baza unor metode ştiinţifice, organizat numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentru cariera profesională în învăţământul superior şi cercetare; b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală pe baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice, asupra unor creaţii artistice sau asupra unor performanţe sportive de înalt nivel naţional şi internaţional şi care poate constitui o bază pentru cariera profesională în învăţământul superior şi în cercetare în domeniile artelor şi sportului. (7) Şcolile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe discipline sau tematici disciplinare şi interdisciplinare. (8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul instituţional al IOSUD, de sisteme proprii şi specifice de conducere şi administrare a programelor de studii şi cercetare, inclusiv la nivelul şcolilor doctorale. La nivelul IOSUD funcţionează consiliul pentru studiile universitare de doctorat. La nivelul fiecărei şcoli doctorale funcţionează consiliul şcolii doctorale. Aceste structuri funcţionează conform prevederilor prezentei legi şi ale codului studiilor universitare de doctorat prevăzut la alin. (1). + Articolul 159 (1) Programul de studii universitare de doctorat se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat şi cuprinde: a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, în cadrul şcolii doctorale; b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică. (2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare de doctorat respectă reglementările în cauză. (3) Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situaţii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat şi în limita fondurilor disponibile. (4) O şcoală doctorală poate recunoaşte, conform regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat şi în condiţiile prezentei legi, parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii de cercetare ştiinţifică, desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de prestigiu, precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de master de cercetare. (5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condiţiile stabilite prin regulamentul instituţional propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungeşte, în consecinţă, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate. (6) Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt stabilite de conducătorul de doctorat şi de şcoala doctorală. + Articolul 160 (1) Studiile universitare de doctorat se organizează cu finanţare de la bugetul de stat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă anual, prin hotărâre a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat ştiinţific şi pentru doctoratul profesional din domeniul artelor şi al sportului, un număr de granturi doctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul doctoral include cuantumul bursei individuale şi costurile pentru programul de studii avansate şi pentru programul de cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţi corespunzători pe domenii disciplinare şi profesionale ale doctoratului. (3) Granturile doctorale se acordă pe bază de competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între şcolile doctorale sau competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între conducătorii de doctorat, membri ai unei şcoli doctorale. Competiţiile sunt organizate în coordonarea CNCS. (4) Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două tipuri de competiţii prevăzute la alin. (3), precum şi metodologia de desfăşurare a competiţiilor se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi (4), pentru anul universitar 2012-2013, numărul granturilor doctorale se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se repartizează IOSUD prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. IOSUD repartizează şcolilor doctorale granturile doctorale prin competiţie între acestea, pe baza unei metodologii aprobate de senatul universităţii.-----------Alin. (5) al art. 160 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. + Articolul 161Doctoratul se poate desfăşura în limba română, în limba minorităţilor naţionale sau într-o limbă de circulaţie internaţională, conform contractului de studii doctorale încheiat între IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand. + Articolul 162 (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în care studentul-doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară sau sub îndrumarea concomitentă a doi conducători de doctorat din instituţii diferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studiu sau unul dintre conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conform prevederilor din Carta universitară.(1^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în anul universitar 2012-2013, studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în care studentul doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară sau sub îndrumarea concomitentă a 2 conducători de doctorat din instituţii diferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studii, conform prevederilor din Carta universitară.-----------Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 21 din 30 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 31 mai 2012. (2) În contextul politicilor de asigurare a mobilităţii universitare, IOSUD poate angaja, pe bază de contract, specialişti din străinătate care deţin dreptul legal de a conduce doctorat, conform art. 166 alin. (4).B. Admiterea + Articolul 163Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de doctorat numai absolvenţii cu diplomă de master sau echivalentă acesteia.C. Studentul-doctorand + Articolul 164 (1) Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare de doctorat, persoana înscrisă în programul de studii are calitatea de student-doctorand. Studenţii-doctoranzi sunt încadraţi de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari, pe perioadă determinată. (2) Pe toată durata activităţii, studentul-doctorand beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi specialitate şi de asistenţă medicală gratuită, fără plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale. (3) Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4-6 ore convenţionale didactice pe săptămână. Activităţile didactice care depăşesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa Codului muncii, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu plata contribuţiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale. + Articolul 165 (1) Perioada desfăşurării studiilor universitare de doctorat este asimilată, conform legislaţiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteşte, în această perioadă, contribuţii la asigurările sociale. (2) După susţinerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o adeverinţă care atestă perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat.D. Conducătorul de doctorat + Articolul 166 (1) Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obţinut dreptul de conducere de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi persoanele care au obţinut atestatul de abilitare, având cel puţin funcţia de lector/şef de lucrări, respectiv de cercetător ştiinţific gradul III. (2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internaţional, propuse de CNATDCU şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau de gradul profesional şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar. (3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un contract de muncă cu un IOSUD sau o instituţie membră a unui IOSUD şi să fie membre ale unei şcoli doctorale. Cadrele didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi devin conducători de doctorat în urma abilitării. (4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţii de învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează: a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului; b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a instituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului; c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obţine calitatea de conducător de doctorat în România, fie printr-o convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă, fie conform prevederilor alin. (2). (5) Un conducător de doctorat poate îndruma studenţi-doctoranzi numai în domeniul pentru care a obţinut acest drept. + Articolul 167 (1) Un conducător de doctorat nu poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi decât într-un singur IOSUD, excepţie făcând doctoratele conduse în cotutelă. (2) Un conducător de doctorat poate îndruma simultan maximum 8 studenţi-doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale studiilor de doctorat. (3) Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate, conducătorii de doctorat sunt remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare. + Articolul 168 (1) Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de studii universitare de doctorat şi în concordanţă cu reglementările prevăzute în codul studiilor universitare de doctorat. (2) Comisia de susţinere publică a tezei de doctorat, denumită în continuare comisie de doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri: preşedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de doctorat şi cel puţin 3 referenţi oficiali din ţară sau din străinătate, specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat şi din care cel puţin doi îşi desfăşoară activitatea în afara IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor şi au cel puţin funcţia didactică de conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific gradul II ori au calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate. (3) Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de doctorat, după evaluarea de către toţi referenţii. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat. Susţinerea publică include obligatoriu o sesiune de întrebări din partea membrilor comisiei de doctorat şi a publicului. (4) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a rapoartelor referenţilor oficiali, comisia de doctorat evaluează şi deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: "Excelent", "Foarte bine", "Bine", "Satisfăcător" şi "Nesatisfăcător". De regulă, calificativul "Excelent" se acordă pentru maximum 15% dintre candidaţii care obţin titlul de doctor într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar. (5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor. (6) În cazul atribuirii calificativului "Nesatisfăcător", comisia de doctorat va preciza elementele de conţinut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat şi va solicita o nouă susţinere publică a tezei. A doua susţinere publică a tezei are loc în faţa aceleiaşi comisii de doctorat, ca şi în cazul primei susţineri. În cazul în care şi la a doua susţinere publică se obţine calificativul "Nesatisfăcător", titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat. (7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU. (8) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului o motivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează şi a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat. (9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează şi în format digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor. + Articolul 169 (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de doctorat se numeşte diplomă de doctor. În diploma care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinar sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în cea care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor într-un domeniu profesional se menţionează, în mod expres, domeniul profesional al doctoratului. (2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor în ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr. (3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i acronimul Dr. P. + Articolul 170 (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: a) retragerea calităţii de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor; c) retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului şcolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenţi-doctoranzi. (2) Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, numai în urma reluării procesului de acreditare, conform art. 158. (3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, la propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Conducătorii de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani. Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU. + Capitolul IV Organizarea învăţământului postuniversitar + Articolul 171Programele postuniversitare sunt: a) programe postdoctorale de cercetare avansată; b) programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă. + Secţiunea 1 Programele postdoctorale + Articolul 172 (1) Programele postdoctorale de cercetare avansată: a) sunt programe destinate persoanelor care au obţinut o diplomă de doctor în ştiinţe cu cel mult 5 ani înainte de admiterea în programul postdoctoral şi care doresc să se perfecţioneze în cadrul unei alte instituţii decât cea în care au obţinut titlul de doctor; b) asigură cadrul instituţional pentru dezvoltarea cercetărilor după finalizarea studiilor universitare de doctorat; c) au o durată de minimum un an; d) se pot finanţa de către instituţii publice sau de către operatori economici; e) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale pe baza planului de cercetare propus de cercetătorul postdoctoral şi aprobat de şcoala doctorală. (2) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior, programele postdoctorale pot fi organizate doar în cadrul şcolilor doctorale acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate şi în cadrul unităţilor de cercetare-dezvoltare. (3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de instituţia gazdă, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (4) Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi de către universităţi cu contract de muncă pe perioadă determinată. Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi, de regulă, pe funcţia de cercetător ştiinţific sau cercetător ştiinţific gradul III, dar pot fi încadraţi şi pe funcţii de cercetare superioare acestora, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor necesare. (5) La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau instituţia gazdă acordă un atestat de studii postdoctorale. + Secţiunea a 2-a Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă + Articolul 173 (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă toate acele instituţii de învăţământ superior care au acreditate cel puţin programe de studii universitare de licenţă în domeniul ştiinţific respectiv. (2) Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională ale instituţiilor acreditate se desfăşoară pe baza unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat de senatul universitar şi cu respectarea reglementărilor în vigoare. (3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT şi se finalizează cu un examen de certificare a competenţelor profesionale asimilate de cursanţi pe parcursul programului. (4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxă sau cu finanţare din alte surse. (5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare absolvenţii care au cel puţin studii universitare cu diplomă de licenţă sau echivalentă. (6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională, instituţia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice programului. + Capitolul V Învăţământul superior medical + Secţiunea 1 Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior medical. Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară + Articolul 174 (1) Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară se desfăşoară cu respectarea reglementărilor generale şi sectoriale din Uniunea Europeană şi anume: a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică şi practică medicală pentru domeniul medicină, la programele de studii Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară; 5 ani pentru programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru programele de studii Asistenţă Medicală Generală şi Moaşe şi de 3 ani pentru alte programe de studii de licenţă din domeniul sănătate; b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT, fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licenţă de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licenţă de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durată a studiilor de licenţă de 5 ani şi 360 de credite de studii transferabile pentru programele Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licenţă de 6 ani; c) studiile universitare de master au între 60 şi 120 de credite de studii transferabile ECTS/SECT; d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite de studii transferabile, iar studiile avansate din cadrul şcolii doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de doctorat se pot organiza în UOD şi în IOSUD realizate prin consorţii între universităţi şi spitale sau clinici. (2) Instituţiile de învăţământ superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lângă formele de învăţământ prevăzute la alin. (1), şi programe postdoctorale şi de formare şi dezvoltare profesională: de rezidenţiat, de perfecţionare, de specializare, de studii complementare în vederea obţinerii de atestate şi de educaţie medicală şi farmaceutică continuă. (3) Durata doctoratului pentru absolvenţii învăţământului superior medical uman, medical veterinar şi farmaceutic este de 4 ani. (4) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate şi medicină veterinară şi instituţiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes reciproc, pentru asigurarea unor condiţii optime de activitate, privind infrastructura, echipamentele medicale şi accesul la informaţie medicală. (5) La selecţia şi promovarea personalului didactic universitar din instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate se iau în considerare criteriile privind experienţa profesională medicală dovedită. În învăţământul superior din domeniul sănătate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii pot accede doar persoane care au obţinut, prin concurs, în funcţie de gradul universitar, titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist sau farmacist/farmacist rezident/farmacist specialist în specialitatea postului. (6) În învăţământul superior din domeniul sănătate nu se pot transforma în credite echivalate şi transfera studiile obţinute în învăţământul postliceal. (7) Învăţământul superior şi postuniversitar din domeniul sănătate se desfăşoară în unităţi sanitare publice, în institute, în centre de diagnostic şi tratament, în secţii cu paturi, în laboratoare şi în cabinete. Conform legii speciale, se pot constitui clinici universitare, din una sau mai multe secţii clinice, în specialităţi înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activităţi de învăţământ şi cercetare ale departamentelor universitare. (8) Rezidenţialul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru absolvenţii licenţiaţi ai programelor de studii medicină, medicină dentară şi farmacie care asigură pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile cuprinse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. Organizarea şi finanţarea rezidenţiatului se reglementează prin acte normative specifice. (9) Admiterea la rezidenţiat a cadrelor didactice din învăţământul superior din domeniul sănătate se face în aceleaşi condiţii ca pentru orice absolvent al învăţământului superior din domeniul sănătate. (10) Medicii rezidenţi care ocupă prin concurs posturi didactice de asistent universitar în instituţii de învăţământ superior din domeniul sănătate continuă formarea în rezidenţiat şi sunt retribuiţi pentru ambele activităţi. (11) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior care organizează programe de pregătire în rezidenţiat se constituie un departament de pregătire în rezidenţiat. În instituţiile de învăţământ superior care organizează programe de pregătire de medicină şi farmacie, departamentul este subordonat conducerii universităţii. + Secţiunea a 2-a Reglementarea altor aspecte specifice + Articolul 175Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţilor din acest domeniu se realizează prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi, după caz, ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. + Capitolul VI Învăţământul superior militar şi învăţământul de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională + Secţiunea 1 Organizare şi funcţionare + Articolul 176 (1) Învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor specialişti, precum şi învăţământ postuniversitar. (2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională din cadrul sistemului naţional de învăţământ, precum şi specializările/programele de studii din cadrul acestora se supun reglementărilor referitoare la asigurarea calităţii, inclusiv celor legate de autorizare şi acreditare, în aceleaşi condiţii cu instituţiile de învăţământ superior civil. (3) Structura organizatorică, oferta de şcolarizare care conţine profilurile, programele de studii, cifrele anuale de şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se stabilesc, după caz, de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, potrivit specificului fiecărei arme, specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, în condiţiile legii. (4) Formele de organizare a învăţământului, admiterea la studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ, în învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, se supun procedurilor şi condiţiilor aplicabile instituţiilor de învăţământ superior civil. (5) Pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, după caz, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii, în condiţiile legii. (6) Ofiţerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire a şcolii militare de ofiţeri cu durata de 3 sau 4 ani, pot să îşi completeze studiile în învăţământul superior, pentru obţinerea diplomei de licenţă în profiluri şi specializări similare sau apropiate armei/specialităţii militare. (7) Diplomele de licenţă, de master, de doctorat eliberate de instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel. (8) Planurile de învăţământ pentru învăţământul superior militar, de informaţii şi de ordine publică şi de securitate naţională se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, în conformitate cu standardele naţionale stabilite de instituţiile responsabile cu asigurarea calităţii. + Secţiunea a 2-a Managementul şi finanţarea instituţiilor + Articolul 177 (1) Managementul instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează în aceleaşi condiţii ca în instituţiile civile de învăţământ superior. Finanţarea instituţiilor din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se face în condiţiile legii. (2) Structurile şi funcţiile de conducere din instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională sunt aceleaşi ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior şi se ocupă în aceleaşi condiţii ca şi acestea, precum şi cu respectarea procedurilor specificate în actele normative specifice în domeniu. (3) Conducerea instituţiilor de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează de către rectori care sunt şi comandanţii instituţiilor respective. Funcţia de comandant se ocupă în conformitate cu reglementările Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. (4) În învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se înfiinţează corpul instructorilor militari, de ordine şi de securitate publică, prin ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. + Secţiunea a 3-a Resurse umane + Articolul 178 (1) Funcţiile didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se ocupă şi se eliberează în aceleaşi condiţii ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior. Cadrele didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională au acelaşi statut ca cele din instituţiile civile de învăţământ superior. (2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se bucură de principiul autonomiei universitare. (3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită de vârstă şi vechime integrală ca militari, pot să îşi continue activitatea didactică, în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, în condiţiile legii. + Secţiunea a 4-a Viaţa universitară + Articolul 179Viaţa universitară din instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale pentru instituţiile civile de învăţământ superior, adaptate mediului militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională. + Capitolul VII Învăţământul superior artistic şi sportiv + Articolul 180În învăţământul superior artistic şi sportiv, procesul educaţional se desfăşoară prin activităţi didactice şi prin activităţi practice de creaţie şi performanţă. + Articolul 181Instituţiile de învăţământ superior artistic şi sportiv, autorizate provizoriu sau acreditate, conform legii, pot organiza forme de învăţământ prin cele 3 cicluri de studii universitare: ciclul I - studii universitare de licenţă, ciclul II - studii universitare de master şi ciclul III - studii universitare de doctorat, incluzând doctoratul ştiinţific şi doctoratul profesional, precum şi programe de formare şi dezvoltare profesională continuă. + Articolul 182În învăţământul superior artistic şi sportiv, structura anului universitar poate fi adaptată în funcţie de programul activităţilor practice specifice. + Articolul 183În învăţământul superior artistic şi sportiv, practica studenţilor se desfăşoară în universităţi: în centre de proiectare, ateliere artistice, studiouri muzicale, unităţi de producţie teatrale şi cinematografice, spaţii destinate performanţei sportive, precum şi în instituţii din profilul artistic sau sportiv respectiv, pe bază de parteneriat instituţional. + Articolul 184În învăţământul superior artistic şi sportiv, doctoratul ştiinţific sau profesional este o condiţie pentru cariera didactică. + Articolul 185Cercetarea prin creaţie artistică, proiectare şi performanţă sportivă se desfăşoară individual sau colectiv, în centre de proiectare, laboratoare şi ateliere artistice, studiouri muzicale, unităţi de producţie teatrală şi cinematografică, spaţii destinate performanţei sportive. + Articolul 186Evaluarea calităţii şi clasificarea universităţilor artistice şi sportive iau în considerare criteriile specifice creaţiei artistice şi performanţei sportive. + Articolul 187În învăţământul superior artistic şi sportiv, alocarea pe baze competiţionale a fondurilor se face inclusiv în baza criteriilor specifice creaţiei artistice şi performanţei sportive. + Articolul 188Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţii din aceste domenii va fi realizată prin hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în concordanţă cu prevederile legii şi cu reglementările generale şi sectoriale ale Uniunii Europene.