GHID din 18 octombrie 2010de practică medicală pentru specialitatea reumatologie*) - "GHID DE TRATAMENT AL LUPUSULUI ERITEMATOS SISTEMIC" - Anexa 5
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 784 bis din 24 noiembrie 2010



    ---------- Notă *) Aprobat de Ordinul nr. 1.322 din 18 octombrie 2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2010.1. INTRODUCERE2. EVALUARE DIAGNOSTICĂ ŞI FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂ3. SCOPUL TRATAMENTULUI4. RECOMANDĂRI EULAR5. METODE DE TRATAMENT5.1. Măsuri generale5.2. Tratament farmacologic5.2.1. Antiinflamatoare nonsteroidiene5.2.2. Corticoterapia5.2.3. Antimalarice de sinteză5.2.4. Imunosupresoare a) Ciclofosfamida b) Azatioprina c) Mycophenolat d) Ciclosporina e) Metotrexat.Leflunomide5.2.5. Terapii biologice5.2.6. Plasmafereza5.2.7. Imunoglobuline iv5.2.8. Terapia hormonală5.2.9. Terapia anticoagulantă6. TRATAMENTUL AFECTĂRILOR DE ORGANA) Simptomele constituţionaleB) Afectarea cutanatăC) Afectarea articularăD) Afectarea hematologicăE) Afectarea cardiopulmonarăF) Afectarea neuropsihiatricăG) Afectarea renală7. LUPUSUL ŞI SARCINA8. MONITORIZAREA ACTIVITĂŢII BOLII1. INTRODUCEREL.E.S. este o afecţiune cronică inflamatorie cronică, cu afectare multisistemică caracterizată prin pierderea pasageră a toleranţei la self şi apariţia fenomenelor autoimune. Multiplele anomalii imune întâlnite în evoluţia bolii sunt responsabile de apariţia unei game largi de autoanticorpi dintre care cei antinucleari sunt cei mai reprezentativi. Manifestările clinice şi biologice sunt urmarea distrucţiilor celulare şi tisulare induse de autoanticorpi prin reacţia de citoxicitate sau prin participarea la formarea complexelor imune. Etiologia bolii este necunoscută. Apariţia anomaliilor imunologice este consecinţa interacţiunii dintre factorii genetici, hormonali, imunologici cu anumiţi factori de mediu (raze ultraviolete, infecţii, medicamente, factori nutriţionali).Prevalenţa în populaţie variază în funcţie de zona geografică, rasă, sex, vârstă. Prevalenţa globală este estimată la 30-50 cazuri/100000 de locuitori. Oricum se consideră că este o boală a cărei prevalenţa s-a triplat în ultimii 30 ani. Afectează în principal grupa de vârstă 15-45 ani, raportul sex ratio fiind 8-10: 1.Este o boală cu evoluţie cronică cu perioade de exacerbări şi remisiuni. ~25% ating remisiune sustinuţă, pe de altă parte ~50% dezvoltă leziuni ireversibile de organ.Gravitatea bolii rezultă din posibilitatea afectării multiorganice: cutanat, musculoarticular, seroase, pulmonar, cardiovascular, gastrointestinal, ocular şi mai ales din afectarea renală şi neuropsihiatrică. Datorită îmbunătăţirii metodelor paraclinice, diagnosticării formelor uşoare, apariţiei unor medicamente noi supravieţuirea pacientelor a crescut de la 50% în 1950 la 90%. Totuşi mortalitatea rămâne de 3-5 ori mai mare faţă de populaţia generală.Există un risc mare de complicaţii atât legate de boală cât şi de tratamentul urmat (corticoterapia şi imunosupresoare). Decesele precoce sunt datorate activităţii bolii (nefrita, vasculita, neurolupus), trombozelor şi infecţiilor, cele tardive sunt legate de complicaţiile cardiovasculare, boala renală terminală şi neoplazii (limfoame nonHodgkiniene şi neoplazii genito-urinare).2. EVALUARE CLINICĂ ŞI FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂDiagnosticul pozitiv al LES impune prezenţa succesivă a cel puţin 4 din cele 11 criterii ACR (revizuite în 1997)1. Rash malar - eritem facial fix plan/elevat la nivelul proeminenţelor malare cu respectarea şanţului nazolabial2. Lupus discoid - plăci eritematoase cu cruste keratozice aderente, obstrucţie foliculară; posibil cicatrici atrofice3. Fotosensibilitate - rash cutanat după expunere la radiaţii ultraviolete4. Ulceraţii mucoase (orale, nazofaringiene) nedureroase observate de medic5. Artrite simetrice neerozive, afectând cel puţin două articulaţii periferice caracterizate prin durere, tumefacţie, exudat6. Serozita;(a) pleurită - istoric de durere pleurală, frecătură pleurală auscultată de medic sau revărsat pleuralsau(b) pericardită - frecatură pericardică, semne EKG sau evidenţiere lichid pericardic7. Afectarea renală:(a) proteinurie persistentă >0,5g/zi sau >+++ dacă nu se poate determina cantitativsau(b) cilindrii hematici, granuloşi, tubulari sau micşti8. Afectarea neurologică:(a) convulsiisau(b) psihoză în absenţa unor medicamente sau a dezordinilor metabolice ca uremia, cetoacidoza sau perturbări electrolitice9. Afectarea hematologică:(a) anemie hemolitică cu reticulocitozăsau(b) leucopenia<4000/mmc la 2 determinărisau(c) limfopenie<1500/mmc la 2 determinărisau(d) trombocitopenie<100000/mmc în absenţa unor medicamente care le-ar putea induce10. Anomalii imunologice(a) Ac antiADNdc(b) Ac antiSm(c) teste pozitive pentru Ac antifosfolipide1. Ac anticardiolipină de tip IgG, IgM2. test pozitiv pentru anticoagulant lupic3. teste serologice fals pozitive pentru sifilis >6luni confirmate prin teste de imobilizare sau absorbţie11. Ac antinucleari: titru anormal de ANA detectaţi prin imunofluorescenţă sau metode echivalente în absenţa medicamentelor cunoscute a induce lupus medicamentosTratamentul trebuie ghidat în funcţie de activitatea şi severitatea bolii. Manifestările clinice sunt extrem de polimorfe de aceea evaluarea clinică iniţiala trebuie făcută atent cuprinzând un istoric detaliat, examen fizic atent şi explorări paraclinice adecvate pentru a stabili numărul de organe afectate, severitatea leziunilor şi rata de deteriorare.Evaluare clinică iniţială:- simptome constituţionale (febră, astenie, scădere ponderală), examen clinic ţintit pe aparate şi sisteme,inclusiv neurologic- HLG, test Coombs, funcţie renală, hepatică- Ac antiADNdc, antiSm, antiRo, antiLa, anticardiolipină, antibeta2glicoproteină 1, anticoagulant lupic, în măsura posibilului antiRNp, antiproteina P ribozomală, antineuronali şi antiC1q- VSH, CRP (CRP nu se corelează cu VSH având valori normale sau doar uşor crescute chiar în forme active de boală; creşte mai ales în infecţii supraadăugate), nivel seric C3, C4- Sumar urină, Addis, proteinurie/24ore,biopsie renală în măsura în care e necesară- Radioscopie/radiografie pulmonară; echografie cardiacă, EKG- În funcţie de manifestările clinice neuropsihiatrice asociate: RMN, CT, SPECT, EEG, puncţie lombarăEvaluarea pacienţilor trebuie să cuprindă de asemenea şi identificarea unor factori triggeri ai puseelor de boală: infecţii, medicamente, expunere la raze ultraviolete etc.Există mai multe instrumente/indicatori compoziţi de evaluare a activităţii bolii (SLEDAI, ECLAM, BILAG, SLAM), în practică fiind recomandată folosirea a cel puţin unuia, de regulă cel mai folosit este SLEDAI.Sunt consideraţi factori de prognostic negativ pentru LES:- statutul socioeconomic precar- afectarea de organ: renală (în special formele proliferative, dar şi cele cu index mare de cronicitate), neuropsihică, afectarea pulmonară- trombocitopenia- asocierea sindromului antifosfolipidic- asocierea hipertensiunii arteriale3. SCOPUL TRATAMENTULUIAvând în vedere riscul de afectare poliviscerală scopul este diagnosticarea precoce a pacienţilor, monitorizarea regulată, detaliată, iniţierea tratamentului adecvat cu inducerea remisiunii şi menţinerea acesteia pe o perioadă cât mai îndelungatî şi prevenirea efectelor secundare ale terapiilor.4. RECOMANDĂRILE EULARRecomandările de tratament ale EULAR pentru LES pe baza argumentelor medicinii bazate pe dovezi luând în considerare cele 4 nivele de evidenţă respectiv:● I a meta-analiza studiilor clinice control-randomizate, Ib studii clinice control randomizate,● II a studii clinice controlate,IIb terapie cvasiexperimentală● III studii descriptive (comparative, de corelaţie,caz control)● IV raportări, opinia/experienţa clinică ale experţilorPornind de la nivelele de evidenţă disponibile pentru fiecare abordare terapeutică, au fost clasificate gradele de recomandare în urmatoarele 4 categorii:● A: studii consistente de nivel 1● B: studii consistente de nivel 2-3● C: studii consistente de nivel 4● D: studii inconsistente/neconcluzive de orice nivel.1. Prognostic: la pacienţii cu LES manifestările clinice noi (rash, artrite, serozite, manifestările neurologice şi convulsiile/psihoza), teste de laborator (HLG, proteinuria, sumarul de urină), teste imunologice (C3, Ac antiADNdc, antiRo, antiLa, antiRNP, antifosfolipide) pot oferi informaţii importante despre prognosticul general şi afectarea majoră de organ de aceea se recomandă evaluarea acestora la fiecare pacient. În cazuri selecţionate se recomandă RMN cerebral şi biopsie renală2. Monitorizare: manifestări clinice noi ca numărul şi tipul leziunilor cutanate, artritele, serozita, manifestări neurologice (convulsii/psihoza), teste de laborator (HLG), teste imunologice (C3, AcantiADNdc, antiC1q) şi indicatorii globali de activitate sunt corelaţi cu activitatea bolii, au valoare predictivă pentru puseele bolii de aceea se recomandă folosirea de rutină a acestora.Cele menţionate anterior sunt considerate indicatori fideli de evaluare a activităţii clinice a bolii deşi nu se cunoaşte încă pragul de schimbare semnificativ statistic ce impune modificări terapeutice şi nici valoarea prognostică a acestora3. Comorbidităţi: pacienţii cu LES au risc crescut datorită bolii sau tratamentelor de: infecţii (mai ales de tract urinar), ateroscleroza accelerată, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat, osteoporoză, necroza avasculară, neoplazii (mai ales limfoame nonHodgkiniene) de aceea se impune o monitorizare atentă şi ţintită.4. Tratament: în tratamentul LES fără manifestări organice majore, antimalaricele de sinteză şi -sau glucocorticoizii sunt recomandaţi. AINS pot fi folosite judicios la pacienţii cu risc redus de complicaţii. La pacienţii nonresponsivi sau la cei la care doza de cortizon nu poate fi redusa la un nivel acceptabil pentru uzul cronic se vor lua în considerare agenţii imunosupresivi ca azathioprine, mycophenolate mofetil şi methotrexat (deşi nu există multe studii clinice randomizate şi utilizarea trebuie făcută judicios ţinând cont de efectele secundare).5. Terapia adjuvantă: fotoprotecţia, modificarea stilului de viaţă, exerciţii, abandonarea fumatului, controlul greutăţii aduc beneficii pentru prognosticul pe termen lung al pacientilor (mai ales dacă există factori de risc cardiovasculari). În funcţie de situaţia clinică şi tratamentul pacienţilor vor fi luate în considerare: aspirină în doză antiagregantă, calciu, vitamina D, bisphosphonaţi, statine, antihipertensive (de elecţie inhibitori de ACE). Contraceptivele estrogenice sau terapia de substituţie hormonală pot fi folosite după evaluarea judicioasă a riscurilor.Este recomandată folosirea de rutină a Aspirinei în asociere cu tratamentul cu corticosteroizi, la cei cu Ac antifosfolipide şi dacă există cel puţin un factor de risc pentru ateroscleroză.Deşi există încă dispute despre folosirea preparatelor hormonale la pacientele cu LES, 2 studii controlate randomizate au arătat că estrogenii nu cresc riscul puseelor de boală. Terapia de substituţie hormonală poate fi indicată după evaluarea riguroasă a riscului tromboembolic.6. Diagnosticul neurolupusului: protocolul diagnostic (clinic, de laborator, imagistic, evaluare neuropsihologică) al manifestărilor neuropsihiatrice la un pacient cu LES nu diferă de cel al unui pacient nonlupic7. Tratamentul neurolupusului: manifestările neuropsihice considerate de origine inflamatorie (nevrita optică, stare confuzională acută, mielita transversă, neuropatiile craniene sau periferice, psihoza) pot beneficia de tratament imunosupresor8. Sarcina:(a) mama: nu există diferenţe de fertilitate faţă de populaţia normală; sarcina poate creşte activitatea bolii, dar puseele sunt de regulă uşoare; mamele cu nefrită lupică şi sindrom antifosfolipidic au risc crescut de preeclampsie şi necesită monitorizare atentă(b) făt: mai ales dacă mama are afectare renală/sindrom antifosfolipidic/AcantiRo, antiLa există risc crescut de avort, naştere prematură, retard de creştere intrauterină şi bloc atrioventricular congenitalPrednisolonul şi alţi glucocorticoizi nonfluorinaţi, Azatioprina, Ciclosporina, Aspirina în doze mici sunt permise în tratamentului gravidei lupice deşi eficacitatea lor nu a fost dovedită în studii clinice randomizate. Pentru Hidroxiclorochină există un singur studiu clinic randomizat. Sunt contraindicate MTX, MMF şi Ciclofosfamida.9. Sindromul antifosfolipidic: prezenţa anticorpilor antifosfolipidice se tratează cu Aspirină în doze mici; asocierea unui istoric de tromboze necesită tratament cu anticoagulante orale. De regulă se recomandă menţinerea unui INR între 2-3, trombozele arteriale, trombozele recurente sub anticoagulante sau trombozele la nivelul sistemului nervos impun un grad mai ridicat de anticoagulare INR=3-4, cu precauţie asupra riscului de sângerare. La gravide (la care folosirea anticoagulantelor cumarinice e contraindicată) se vor folosi Aspirina în doze mici şi heparina nefracţionată/heparine cu greutate moleculară mică.10. Nefrita lupică- monitorizare: biopsia renală, sumarul de urină, proteinuria, funcţia renală au valoare predictivă independentă de aceea se vor interpreta în asociere. Modificările imunologice (AcantiADNdc, C3) au sensibilitate limitată de predicţie a răspunsului la tratament de aceea vor fi folosite ca informaţii suplimentare celor menţionate anterior.Biopsia renală este importantă pentru confirmarea diagnosticului, stabilirea tipurilor de leziuni active sau cronice, evaluarea prognosticului şi alegerea tratamentului adecvat. Repetarea biopsiei renale nu este recomandată de rutină. Nu există studii randomizate care să stabilească un protocol specific de monitorizare.11. Nefrita lupică - tratament: formele proliferative beneficiază de tratament cortizonic şi imunosupresoare. Doar Ciclofosfamida ameliorează prognosticul pe termen lung cu riscul unor efecte secundare importante. Mycophenolatul ameliorează prognosticul asemănător Ciclofosfamidei pe termen scurt şi mediu, dar cu un profil de toxicitate mai mic. Absenţa răspunsului la o schemă iniţială necesită intensificarea tratamentului. Permanent trebuie avută în vedere posibilitatea recăderilor.Ciclofosfamida asociată corticoterapiei încetineşte progresia leziunilor renale mai mult decât corticoterapia izolată, dar nu influenţează mortalitatea. Pulsterapia cu Ciclofosfamidă are profil de toxicitate mai mic decât administrarea orală. Azatioprina asociată corticoterapiei reduce mortalitatea faţă de monoterapia cu corticosteroizi dar nu influenţează prognosticul afectării renale. Profilul de toxicitate al Ciclofosfamidei administrată în pulsuri este mai mic decât al preparatelor orale. Insuficienţa gonadală este un efect secundar important dependent de doză şi vârstă.Prevenirea ei prin folosirea derivaţilor de GnRH necesită evaluare în studii randomizateMycophenolatul este recomandat ca terapie de inducţie în cazuri selecţionate. Există 4 studii clinice randomizare care atestă eficacitatea MMF în inducţia remisiunii în procente asemănătoare Ciclofosfamidei, cu un profil de toxicitate mai mic dar cu un risc mai mare de recăderi. Eşecul unui răspuns terapeutic (proteinurie<1g, ameliorarea funcţiei renale) necesită intensificarea tratamentului. Poate fi folosit pentru menţinerea remisiunii indusă de Ciclofosfamidă (un singur studiu clinic randomizat) cu eficacitate similară Azatioprinei, cu un profil risc-beneficii asemănător tratamentului de întreţinere cu Ciclofosfamidă.Rituximabul poate fi o alternativă la cei nonresponsivi la Ciclofosfamidă (deşi există doar un singur studiu nerandomizat)În ciuda tratamentului agresiv 1/3 dintre cei care ating remisiunea complet recad.12. Nefrita lupică - boala renală terminală: pacienţii dializaţi/transplantaţi au acelaşi prognostic pe termen lung ca pacienţii dializaţi/transplantaţi nonlupici, nondiabetici. Transplantul este considerată metoda de tratament de elecţie (studii retrospective).Asocierea sindromului antifosfolipidic este asociată cu risc crescut de evenimente trombotice şi rejet de grefă.
    Recomandări Nivel de evidenţă
    1. Pronostic
    Rash Artrita Serozita Convulsii/Psihoza B B B C
    Anemie severă Leucopenie/limfopenie Trombocitopenie Creatinina ↑ Sumar urină/proteinuria C3/C4 ↓ AcantiADNdc AcantiRo AcantiLa AcantiRNP Ac antifosfolipidici B C B B B B B C B B
    Imagistica - RMN Biopsia renală B B
    2. Monitorizare
    Rash Anemie Limfopenie Trombocitopenie C3/C4 ↓ AcantiC1q AcantiADNdc C B B C B B B
    3. Comorbidităţi
    Infecţii Ateroscleroza Hipertensiune Dislipidemie Diabet zaharat Osteoporoza Necroza avasculară Neoplazii C B B B C C C B
    4. Tratamentul formelor necompliate
    Hidroxiclorochina AINS Corticosteroizi Azatioprina Mycophenolat Metotrexat A D A B D A
    5. Terapii adjuvante
    Fotoprotecţie Renunţare la fumat Controlul greutăţii Exerciţiu fizic Aspirina în doză mică B D D D D
    Calciu/vitamina D Bisfosfonaţi Statine Antihipertensive Contraceptive orale Terapie de substituţie hormonală A A D D A A
    6. Diagnostic lupus neuropsihic
    Cefalee Anxietate Depresie Disfuncţie cognitivă A C C B
    EEG Acantiproteină P ribozomală Testare neuropsihică B B B
    CT RMN PET SPECT Alte explorări (MTI, DWI, MRS, T2 relaxing time) B B B C C
    7. Tratament neurolupus neuropsihic cu corticosteroizi şi imunosupresie A
    8. Sarcina
    Fertilitate neafectată ↑activitatea lupusului ↑riscul de eclampsie ↑risc de naştere prematură ↑risc de retard de creştere intrauterină ↑risc de BAV congenital C B B B C B
    Prednisolon Azatioprina Hidroxiclorochina Aspirina în doze mici D D A D
    9. Sindromul antifosfolipidic
    Prevenţia primară - Aspirina în doze mici Prevenţie secundară - Anticoagulante orale; la gravide: aspirina în doze mici+ Heparina nefracţionată/heparine cu greutate moleculară mică A A
    10. Nefrita lupică - monitorizare
    Biopsia renală repetată Sumar de urină Proteinurie Creatinina AcantiADNdc C3 B B B B B B
    11. Nefrita lupică - tratament
    Corticoterapia + imunosupresie previn apariţia bolii renale terminale Ciclofosfamida ameliorează prognosticul pe termen lung Mycophenolatul ameliorează prognosticul pe termen scurt şi mediu A A A
    12. Boala renală terminală
    Dializa Transplant Transplant superior dializei B B C
    5. METODE DE TRATAMENT5.1. Recomandări generale:1) evitarea expunerii la radiaţiile ultraviolete; se recomandă folosirea cremelor de fotoprotecţie>30 care vor fi aplicate indiferent de anotimp cu 30-60minute anterior expunerii, apoi la fiecare 4-6ore2) nici un tip de dieta nu modifică semnificativ evoluţia bolii; se recomandă o dietă echilibrată adaptată greutăţii corporale, activităţii bolii (ex: perioade de activitate aport caloric uşor crescut); pacienţilor dislipidemici li se recomandă regim hipolidic; nu sunt recomandate suplimentele nutriţionale, cu excepţia vitaminei D la cei cu deficit dovedit, respectiv vitamina D 800UI/zi şi Calciu 1500mg/zi, eventual asociate cu bisfosfonaţi la cei cu consum cronic de corticosteroizi şi femeilor postmenopauză3) sarcina este contraindicată în perioada de activitate a bolii4) deşi vaccinurile au fost implicate în reactivarea bolii, datorită imunosupresiei se recomandă vaccinare antigripală şi antipneumococică a pacienţilor; sunt contraindicate vaccinurile cu virusuri vii atenuate (varicela, rubeola, rujeola)5) evitarea medicamentelor care pot induce fotosensibilitate (ex: sulfamide, peniciline) şi a celor implicate în producerea lupusului medicamentos, precum şi a unor alimente ce cresc sensibilitatea pielii la RUV (pătrunjel, ţelină)5.2. Tratament farmacologic5.2.1. Antiinflamatoare nonsteroidieneAINS sunt indicate în formele uşoare de boală pentru afectarea articulară (anterior folosirii corticosteroizilor şi asociat Hidrixiclorochinei), pentru controlul febrei şi tratamentul serozitei. De asemenea se pot folosi pe perioada retragerii corticosteroizilor.Folosirea lor la pacienţii cu lupus are o serie de probleme particulare:- inducerea meningitei aseptice (ibuprofen)- determină frecvent hepatocitoliză (mimând afectarea hepatică din cadrul bolii)- efectele secundare renale (nefrita interstiţială , necroza tubulara acută, sindrom nefrotic) pot mima activitatea bolii; în aceste condiţii se recomandă întreruperea lor şi monitorizarea atentă a pacienţilor- la cei cu factori de risc aterotrombotici, în special sindromul antifosfolipidic se va evita folosirea celor COX 2 selective5.2.2. CorticoterapiaDozele variază în funcţie de severitatea bolii şi tipul interesării viscerale. Doze mici <0,5mg/kg/zi sunt eficiente în manifestările articulare, cutanate, febra, în timp ce în pericardită, miocardită, miozită, anemie hemolitică, trombocitopenie dozele indicate sunt în jur de 1mg/kg/zi. La pacienţii cu afectare renală sau a sistemului nervos se folosesc doze de 1-2mg/kg/zi. Durata tratamentului cu aceste doze nu trebuie să depăşească 4-6săptămâni. La această categorie de pacienţi poate fi benefică folosirea pulsterapiei cu Metilpredisolon 1g/zi 3 zile consecutiv. De preferat administrarea într-o singură priză dimineaţa, dozele foarte mari pot fi fracţionate în mai multe prize. Odată cu ameliorarea manifestărilor clinice în funcţie de toleranţa pacientului şi experienţa reumatologului dozele se vor scădea treptat (cu 10%/săptămână din doză); când este posibil se va trece la terapie alternă folosind cea mai mică doză de întreţinere care permite controlul activităţii bolii (de preferat 5-10mg).Unele tipuri de leziuni cutanate răspund la terapia topică cu corticosteroiziŢinând cont de durata îndelungată a tratamentului pacienţii vor fi monitorizaţi riguros pentru prevenirea şi combaterea efectelor secundare (dislipidemie, diabet, hipertensiune, glaucom, cataractă, infecţii, osteoporoză, osteonecroză, miopatie, ulceraţii gastrointestinale etc)5.2.3. Antimalaricele de sintezăAu efect favorabil asupra manifestărilor cutanate, articulare, serozitei, simptomelor constituţionale.Cel mai folosit preparat este Hidroxiclorochina, dozele variind între 200-600mg/zi (nedepăşind 6mg/kg) datorită toxicităţii oculare. Beneficiul clinic apare la 4-6 săptămâni. Beneficii suplimentare se obţin şi prin efectelor lor antigregant şi hipolipemiant.Dintre efectele secundare sunt de menţionat: crize de hemoliză la cei cu deficit de glucozo6fosfatdehidrogenază, neuropatii periferice, intoleranţa digestivă, pigmentări cutanate. Cea mai de temut este însă toxicitatea oculară deoarece poate produce leziuni retiniene ireversibile. De aceea se recomandă control oftalmologic la 6 luni pentru identificarea premaculopatiilor.5.2.4. Imunosupresoarele - de regulă rezervate cazurilor grave cu afectare renală, afectarea sistemului nervos, în cazuri de corticorezistentă sau corticodependenţă. a) Ciclofosfamida este cel mai folosit imunosupresor. De regulă se preferă administrarea în pulsuri lunare în doza de 10-15mg/kg.Protocolul recomandat de administrare al Ciclofosfamidei este:┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Estimaţi clearance-ul la creatinină prin metodele standard │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Calculaţi suprafaţa corpului (mp): SC = √h (cm) x G (kg)/3600 │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Mod de administrare Ciclofosfamidă (CY) │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Doza iniţială CY 0.75g/mp (0.5g/mp de CY dacă clearance-ul la creatinină este││mai mic de o 1/3 din valoarea aşteptată) │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Administraţi CY în 150 mL soluţie salină intravenos în 30-60 min (alternativ:││doza echivalentă de CY poate fi administrată oral pacienţilor foarte motivaţi││şi complianţi) │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│HLG în zilele 10 şi 14 după fiecare tratament cu CY (pacientul trebuie să ││amâne prednisonul până la efectuarea testelor de sânge pentru a evita ││leucocitoza tranzitorie indusă de corticosteroizi) │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Ajustaţi dozele următoare de CY până la doza maximă de 1 g/mp astfel încât ││să menţineţi valoarea cea mai mică a leucocitelor >1500æL. Dacă valoarea cea ││mai mică a leucocitelor devine <3000/æL, descreşteţi următoarea doză cu ││25%. dacă numărul leucocitelor scade <1500/mmc nu se administra pulsul. │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Repetaţi dozele de CY lunar (sau la fiecare 3 săptămâni în cazul pacienţilor ││cu boală extrem de agresivă) pentru 6 luni (7 pulsuri), apoi la fiecare 3 ││luni pentru un an după ce remisia este obţinută (sediment urinar inactiv, ││proteinurie <1 g/day, normalizarea complementului [şi ideal şi a anti-ADNdc],││şi fără activitate sau cu activitate minimă lupică extrarenală). Terapia ││alternativă de întreţinere: azathioprină sau MMF pentru 1-2 ani │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Protejaţi vezica urinară împotriva cistitei hemoragice indusă de CY │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Menţineţi diureza cu dextroză 5% şi soluţie salină 0.45% (de ex., 2 L la ││250mL/h). În cazul micţiunilor frecvente, continuaţi administrarea lichidelor││orale în doză mare pentru 24 ore. Pacienţii trebuie reinternaţi dacă nu pot ││menţine un aport de lichide adecvat. │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Luaţi în considerare Mesna (fiecare doză trebuie să reprezinte 20% din doza ││totală de CY) intravenos sau oral la 0, 2, 4, şi 6 ore după administrarea ││CY. Mesna este în special importantă atunci când este dificil de a obţine o ││diureză susţinută sau dacă pulsul de CY este administrat în ambulatoriu │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Dacă se anticipează o diureză dificil de menţinut (de ex., sindromul nefrotic││sever) sau dificultăţi de micţionare (de ex., vezica neurogenă), inseraţi un ││cateter urinar cu trei căi, cu irigarea vezicii cu soluţie de antibiotice ││standard (de ex., 3 L) sau soluţie salină normală pentru 24 ore pentru a ││ minimiza riscul de cistită hemoragică │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Antiemetice (uzual administrate oral) │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Dexametazonă 10 mg doză unică plus │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Antagonişti ai receptorilor serotoninei: granisetron (Kytril) 1 mg împreună ││cu CY(în mod normal se va repeta doza după 12 ore); ondansetron (Zofran) ││8 mg de 3 ori pe zi pentru 1-2 zile │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Monitorizaţi balanţa lichidelor în timpul hidratării. Creşteţi diureza dacă ││pacientul dezvoltă acumulare progresivă de fluide. │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Complicaţiile puls-urilor cu CY │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Aşteptate: greaţă şi vărsături (efect central al CY) în general controlate ││prin Antagonişti ai receptorilor serotoninei; tranzitoriu subţierea firului ││de păr (rareori severă la doza de CY ≤1 g/mp) │├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Comune: predispoziţie semnificativă la infecţii în special infecţii pulmonare││cu Pneumocystis carinii de aceea post puls se recomandă profilaxie cu doze ││mici de Biseptol; dezvoltarea moderată a herpes zoster (risc foarte mic de ││diseminare); infertilitate (bărbaţi şi femei); amenoree în funcţie de vârsta ││pacientului în timpul tratamentului şi de doza cumulată de CY. La femeile cu ││risc foarte mare de amenoree persistentă, luaţi în considerare leuprolide ││3.75 mg subcutan 2 săptămâni înainte de fiecare doză de CY.La bărbaţi, ││utilizaţi testosteron 100 mg intramuscular la fiecare 2 săptămâni │└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘Administrarea iv are avantajul unei acţiuni mai rapide şi al unor efecte secundare reduse pe vezica urinară.Efectele secundare de care trebuie ţinut cont sunt:- constituţionale (slăbiciune, iritabilitate, pierdere ponderală)- gastrointestinale (anorexie, greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale)- dermatologice (alopecie, modificări unghiale)- hematologice (leucopenie, anemie aplastică- genito-urinare (cistita hemoragică, fibroză a vezicii urinare, insuficienţa gonadală)- neoplazii (carcinom vezică, cervix, vulvar)- cardiopulmonare (fibroza pulmonară, necroza miocardică)- metabolice (secreţie inadecvată de ADH) b) Azatioprina folosită de novo sau după pulsterapia cu CiclofosfamidăDozele uzuale sunt de 1-2,5mg/kg/zi, se începe cu doze de 50mg/zi care se vor creşte progresiv (cu 25-50mg/săptămână), doza maximă nedepaşind 200mg. Efectul imunosupresor se instalează în câteva săptămâni.Efectele secundare de care trebuie ţinut cont sunt:- intoleranţa digestivă- toxicitate hepatică (creşteri TGO, TGP, uneori sindrom colestatic sever)- în funcţie de terenul genetic uneori poate induce un sindrom de hipersensibilizare acută cu rash, febră, insuficienţă renală, pancreatită, hepatită- supresie medulară cu creşterea riscului de infecţii- creşterea riscului de neoplazii, mai ales limfoame c) Mycophenolatul mofetil este un inhibitor de sinteză purinică, folosit de novo sau după terapie cu Ciclofosfamidă, mai ales în tratamentul nefritei lupiceDozele variază între 1 -3 g/ziDintre efectele secundare sunt de menţionat:- toxicitatea gastrointestinală (diaree, greaţă, vărsături,stomatite)- leucopenie cu creşterea riscului de infecţii d) Ciclosporina A acţionează prin inhibarea activităţii limfocitelor T, folosită de elecţie pentru tratamentul nefritei membranoase.Dozele uzuale variază între 2,5-5mg/kg; efectul imunosupresor se instalează după 2-3 luni tratament.Efectele secundare uzuale sunt:- toxicitatea renală, hipertensiune arterială- toxicitatea hepatică- cutaneomucoase (rash, hirsutism, hiperplazie gingivală, ginecomastie)- crize epileptiforme, tremor e) Metotrexatul - poate fi folosit în cazul formelor uşoare de boală, mai ales cu afectare articularăLeflunomide- are aceleaşi indicaţii cu MTX, deşi există foarte puţine studii efectuate5.2.5. Terapii biologice - deşi de-a lungul timpului au fost încercate diverse preparate (anticorpi antiCD40, antiC5a,, antiB7, LJP394, antiCD20, anti BLYSS) până în prezent nici unul nu este validat.Cele mai promiţătoare rezultate le-au adus studiile cu Belimumab(anti BLYSS)5.2.6. Plasmafereza este folosită doar în cazuri excepţionale: alveolite hemoragice, purpura trombotică trombocitopenică, sindroame de hipervâscozitate, crioglobulinemie. Trebuie obligatoriu asociată cu Ciclofosfamida.5.2.7. Imunoglobuline iv folosite şi ele în cazuri excepţionale: trombocitopenie, anemie hemolitică refractară la corticosteroizi şi imunosupresie, afectare neurologică refractară la tratamente convenţionale, afectare cutanată severă refractară la tratamente convenţionale.5.2.8. Terapiile hormonale - deşi de-a lungul timpului au fost încercate Bromocriptina, Tamoxifen, Dehidroepiandosteron, singurul care a demonstrat ceva beneficii este danazolul folosit în prezent în cazul trombocitopeniilor refractare la celelalte metode terapeutice.5.2.9. Tratamentul anticoagulant - folosit pentru tratamentul trombozelor din cadrul sindromului antifosfolipidic.6. TRATAMENTUL AFECTĂRILOR DE ORGANA) Simptomele constituţionale - de regulă responsive la AINS şi doze mici de corticosteroizi b) Afectarea cutanată- fotoprotecţie conform recomandărilor menţionate mai sus- corticosteroizi în doze mici (de regulă nu se depăşeşte doza de 20mg/zi)- în absenţa manifestărilor sistemice se pot folosi corticosteroizi topici (pentru leziuni superficiale preparate cu potenţă mai mică - hidrocortizon, pentru leziuni profunde preparate cu potenţă medie sau mare, în special derivaţi fluorinaţi -triamcinolon, betametazonă). Pentru scalp se vor folosi: loţiuni, geluri, soluţii. Preparatele cu potenţă mare nu se vor folosi mai mult de câteva săptămâni datorită apariţiei rapide a efectelor secundare: atrofie cutanată, teleangiectazii, hipertricoză- antimalarice de sinteză- Dapsona în doza de 25-100mg/zi se foloseşte pentru tratamentul leziunilor buloase, paniculitei, dar şi în tratamentul ulceraţiilor orale, leziunile cronice şi subacute neresponsive la corticoterapie şi antimalarice de sinteza. Dintre efectele secundare sunt de menţionat anemia hemolitică şi epidermoliza toxică buloasă.- alternative terapeutice pentru manifestările cutanate refractare la cele menţionate mai sus: Mycophenolat, Ciclosporina, Imunoglobuline, retinoizi topici sau orali. c) Afectarea articulară- AINS- corticosteroizi în doze mici- antimalarice de sinteză- în cazurile refractare Metotrexat sau Leflunomide d) Afectarea cardiopulmonară- pentru serozite: AINS, corticosteroizi doze medii, antimalarice de sinteză- pneumonita lupică: corticosteroizi în doze mari şi imunosupresie cu Ciclofosfamidă pulsuri lunare minim 6 luni- hemoragia alveolară: corticosteroizi în doze mari şi imunosupresie cu Ciclofosfamidă pulsuri lunare asociate cu plasmafereză - miocardita corticosteroizi doze mari (1mg/lg) şi imunosupresie cu Ciclofosfamidă sau Azatioprină- hipertensiunea pulmonară: vasodilatatoare, anticoagulante (conform protocolului menţionat la tratamentul sclerodermiei)E) Afectarea hematologicăAnemiile beneficiază de tratament adaptat cauzei.- anemia de boală inflamatorie cronică nu necesită tratament specific, se ameliorează odată cu instituirea corticoterapiei- anemie asociată insuficienţei renale - dacă Hb,11g/dl este simptomatică pacientii pot beneficia de tratament cu eritropoietină- anemia feriprivă (hemoragii pulmonare, menstruaţii abundente, ulceraţii intestinale secundare AINS sau corticoterapiei) beneficiază de substituţie cu fier- anemia aplastică poate fi secundară tratamentelor cu Ciclofosfamidă, Ciclosporină- anemia hemolitică autoimună: corticosteroizi doze medii-mari (0,75-1mg/kg).Între 75 şi 96% dintre pacienţii răspund după 2 săptămâni de tratament, dozele vor fi menţinute timp de 4-6 săptămâni după care vor fi scăzute progresiv. Absenţa răspunsului impune însă iniţierea tratamentului cu Azatioprină sau Ciclofosfamidă. Absenţa răspunsului la terapie asociată corticosteroizi şi imunosupresoare impune splenectomie. Există studii izolate despre beneficii ale tratamentului cu Danazol 600800mg/zi, Imunoglobuline iv 0,4g/kg 5 zile consecutiv, Mycophenolat şi Rituximab.- anemia hemolitică microangiopatică din cadrul purpurei trombotice trombocitopenice: formele medii - corticosteroizi doză medie-mare, formele severe- plasmaferezăLeucopenia poate avea mecanism imun sau poate fi secundară medicamentelor, hipersplenismului, infecţiilor, disfuncţiilor leucocitare sau medulare. De regulă răspunde la doze medii de cortizon. Formele severe necesită administrare de G-CSF pentru a preveni infecţiile. Limfopenia în sine nu necesită tratament, dar dacă numărul de limfocite CD4<200. mmc se impune profilaxie pentru Pneumocystis carinii.Trombocitopenia poate avea mecanism autoimun sau poate fi secundară medicamentelor sau în cadrul purpurei trombotice trombocitopenice. Scăderea numărului de plachete sub 50.000/mmc impune corticoterapie doze mari. În absenţa răspunsului se pot asocia cu rezultate variabile în funcţie de amploarea studiului: Danazol, Azatioprină, Mycophenolat, Rituximab, splenectomie. Purpura trombotică trombocitopenică se tratează cu corticosteroizi în doze mari şi plasmafereză.F) Afectarea neurologicăGhidurile actuale specifică că manifestările neuropsihice care răspund la corticoterapie şi imunosupresie sunt: sindromul cerebral organic, neuropatii craniene şi periferice, mielita transversă, psihoza şi convulsiile. Tratamentul lupusului neuropsihiatric este însă mult mai nuanţat.Accidentele vasculare cerebrale au numeroase cauze: sindrom antifosfolipidic, ateroscleroza, infecţii, vasculita, embolii, valvulopatii, tromboze, purpura trombotică trombocitopenică, complicaţii ale hipertensiunii.Accidentele vasculare cerebrale fără factori de risc identificabili (fibrilaţie, trombi cardiaci, Ac antifosfolipide, stenoze arteriale) necesită administrare de Aspirină în doze antiagregante.Accidentele vasculare cerebrale din cadrul sindromului antifosfolipidic necesită anticoagulare orală pe termen nelimitat.Accidentele vasculare cerebrale asociate vasculitei cerebrale necesită corticoterapie în doze mari asociate cu pulsuri lunare de Ciclofosfamidă (minim 6)Dintre cauzele de convulsii putem enumera: sindrom antifosfolipidic, tulburări metabolice, complicaţii HTA, infecţii, tumori, traumatisme, AVC, vasculite, efecte secundare medicamente. Cele generale beneficiază de fenitoină şi barbiturice, cele focale de carbamazepină, clonazepam, acid valproic. Dacă sunt asociate vasculitei impun corticoterapie în doze mari.Cefaleea - 8 studii randomizate au demonstrat că prevalenţa nu diferă de cea din populaţia generală, nu are un mecanism patogen particular, nu se corelează cu activitatea bolii, cu afectarea SNC şi ca atare nu necesită tratament specific.Neuropatiile (cu confirmare EMG) vor fi tratate cu corticosteroizi în doze medii-mari (30-60mg/zi), asociate cu gabapentin (100mgX3.zi) şi doze mici de antidepresive triciclice.Tulburările de mişcare (coree, ataxie, coreoatetoză, distonii, hemibalism) semnifică afectarea cerebelului şi a ganglionilor bazali şi se corelează cu alte semne de afectare a SNC sau cu sindromul antifosfolipidic. Deşi folosirea corticosteroizilor poate fi utilă, de regulă dispar spontan după câteva săptămâni-luniNeuropatiile craniene (ptoza palpebrală, diplopie, nistagmus, defecte vizuale, nevralgie trigeminală, dizartria, vertij, hipoacuzia)impun screening pentru sindromul antifosfolipidic, dar şi diagnostic diferenţial cu o scleroză multiplă asociată. Se tratează cu doze mari de cortizon, în absenţa răspunsului se asociază pulsuri de Ciclofosfamidă (minim 6luni)Vasculita retiniană se va trata cu doze mai de corticosteroizi şi pulsuri de CiclofosfamidăMielita transversă este asociată unei vasculite a arterelor spinale sau sindromului antifosfolipidic. Trebuie excluse însă: infecţii, tumori, traumatisme, hernii de disc, fracturi, abcese epidurale, afecţiuni demielinizante. Dacă este secundară vasculitei se tratează cu Prednison 1,5mg/kg /zi, pulsuri de Ciclofosfamidă şi plasmafereză.Dacă este asociată sindromului antifosfolipidic se folosesc corticosteroizi, pulsuri de Ciclofosfamidă şi anticoagulante.Meningita impune excluderea cauzelor infecţioase şi medicamentoase (ibuprofen, aztioprina).Manifestarile psihiatrice apar de regulă în primii 2 ani, diagnosticul fiind dificil. Pot avea cauze funcţionale sau organice (cerebrita lupică, Acantineuronali, antiproteina P ribozomală, antifosfolipide, antiNMDA). În cazul celor funcţionale explorările imagistice (RMN, CT, SPECT, EEG, potenţiale evocate), imunologice, analiza LCR sunt normale. Sunt de asemenea un diagnostic de excludere: infecţii, medicamente, tulburări hidroelectrolitice şi metabolice, embolii arteriale, tulburări psihiatrice primare).Psihoza poate fi asociată corticoterapiei (caz în care se vor scădea dozele rapid) sau unor cauze organice caz în care necesită tratament cu corticosteroizi în doze mari şi/sau asocierea Ciclofosfamidei în absenţa răspunsului. |Este obligatorie asocierea cu terapie antipsihotică.Tulburările cognitive (afazie, apraxie, agnozie, tulburări de memorie, de personalitate, alterarea raţiunii, a gândirii abstracte) - cele asociate sindromului antifosfolipidic necesită anticoagulare, cele asociate Acantineuronali se tratează cu corticosteroizi în doze medii - mari. Administrarea pe termen lung a dozelor antigregante de aspirină la vârstnici a ameliorat declinul funcţiei cognitive.Demenţa (alterarea memoriei, a gândirii abstracte, a capacităţii de a efectua lucrurile simple) probabil este secundară unor accidente ischemice mici recurente la cei cu sindrom antifosfolipidic.Nu există tratament specific cu excepţia scăderii dozelor sau înlăturării medicamentelor care pot agrava manifestările (inclusiv corticosteroizi) şi suportul familial.Depresia, anxietatea, fobiile, abuzul de alcool, tulburările maniacale, paresteziile , dificultăţile de exprimare, afectarea capacităţii de concentrare sunt de regulă funcţionale.G) Afectarea renalăScopul este recunoaşterea precoce a afectării renale pentru a preveni leziunile cicatriciale, atrofiile, fibroza.Polimorfismul clinic, evolutiv şi al răspunsului la tratament e o provocare suplimentară.Afectarea renală apare de regulă în primii 2ani de evoluţie a bolii, frecvenţa scăzând semnificativ după 5ani.Evaluare clinică iniţială cuprinde:- examen clinic (edeme, HTA)- sumar urină, Addis/Stansfeld-Webb, proteinurie/24ore- funcţie renală (creatinină, rata de filtrare glomerulară, clearence creatinină)- C3,C4, CH50, AcantiADNdc, antiSm (modificări ale titrurilor mai degrabă decât prezenţa lor)- biopsia renală (valoare diagnostică, prognostică, implicaţii terapeutice) Indicaţii de biopsie renală:- evaluarea iniţială:● sindrom nefritic● hematurie glomerulară asociată cu proteinurie>0.5g/24ore● hematurie glomerulară cu proteinurie<0,5 dar cu hipocomplementemie şi AcantiADNdc +● proteinurie >1-2g/24ore mai ales dacă există hipocomplementemie şi AcantiADNdc +- repetarea biopsiei● proteinurie >2g/24 ore dacă nu există sindrom nefrotic iniţial sau creştere cu >50% dacă există● deteriorare neexplicabilă a funcţiei renale (creştere cu >30% a valorii bazale a creatininei)● recădere cu sindrom nefritic sau nefrotic● hematurie glomerulară persistentă şi proteinurie>2g/zi sau >3g/zi dacă există hipocomplementemieO serie de elemente histologice au valoare prognostică. Pe baza acestora se calculează scorurile de activitate şi cronicitate. Indicatori de activitate:1. proliferare endocapilară2. exudat leucocitar în glomeruli (PMN)3. necroza fibrinoidă (scor dublat)4. semilune celulare (scor dublat) straturi de celule epiteliale proliferate şi monocite dispuse pe capsula Bowman5. depozite hialine: material hialin PAS pozitiv în ansele capilare6. infiltrat inflamator interstiţial: infiltrat leucocitar intertubuliIndicatori de cronicitate:1. Scleroza glomerulară2. semilune fibroase straturi de ţesut fibros pe capsula Bowman3. Atrofie tubulară: îngroşarea membranei bazale tubulare, degenerarea epiteliu tubular4. Fibroza interstiţialănici un glomerul afectat=0 puncte25% glomeruli afectaţi=1 punct25-50% glomeruli afectaţi=2puncte>50%glomeruli afectaţi=3puncteScor maxim de activitate =24, de cronicitate=12Factori de prognostic prost asociaţi afectării renale:1) demografici: sex masculin, statut socioeconomic precar2) clinici: imposibilitatea atingerii remisiunii în 2 ani; asocierea sarcinii, recăderile multiple, afectarea majoră extrarenală, hipertensiunea3) laborator: sediment urinar nefritic, sindromul nefritic persistent, retenţia azotată, anemia, trombocitopenia, sindromul antifosfolipidic, microangiopatia trombotică, hipocomplementemia, titruri mari de AcantiADNdc4) histologici: clasele III şi IV de nefrită, clasa IV cu elemente de clasa III sau IV; semilune celulare, necroza fibrinoidă, index mare de activitate, index de cronicitate>3, combinaţie de leziuni active cu cele croniceOpţiuni terapeutice:- corticosteroizi doze mari, se preferă administrarea pulsterapiei pentru efectul rapid apoi administrarea cronică orală- Ciclofosfamida - dozele, protocolul de administrarea sunt cele menţionate mai susÎn prezent două scheme terapeutice acceptate pentru terapia de inducţie● Protocolul NIH - administrarea la 4săptămâni în pulsuri a unei doze de 10-15mg/kg timp de 6 luni, apoi la interval de 3 luni până la 2 ani pentru menţinere● Protocolul EUROLUPUS - administrarea de pulsuri de 500mg la 2săptămâni timp de 3luni, urmată de tratament de întreţinere de regulă cu Azatioprină- Azatioprina - de regulă folosită pentru menţinerea remisiunii; este folosită ca tratament de inducţie doar în formele uşoare de boală. Poate fi folosită în sarcină.- Mycophenolat - de asemenea folosit de regulă ca tratament de întreţinere (din considerente financiare mai rar ca Azatioprina); poate fi folosită în formele uşoare şi ca tratament de inducţie dar cu un risc mai mare de recădere.- Rituximab - există doar date izolate provenite din studiile necontrolate sau raportări de cazuri.- Ciclosporina - folosită de elecţie în sindromul nefrotic al glomerulonefritei membranoaseTratamentul trebuie ghidat în funcţie de severitatea afectării renale, opţiunea pacientului şi accesibilitate.Severitatea afectării renale:A forme proliferative:● Uşoare: tip III fără leziuni histologice severe (semilune, necroză fibrinoidă), index de cronicitate<3, proteinurie nonnefrotică, funcţie renală normală● Moderate:- forme proliferative uşoare fără răspuns/cu răspuns parţial sau întârziat (>12 luni) la tratamentul de inducţie- forme proliferative focale cu leziuni histologice severe sau creştere creatinină>30% valoare normală- forme proliferative difuze fără leziuni histologice severe● Severe- forme moderate fără răspuns la 6-12 luni de tratament- tip proliferative focale sau difuze cu alterarea funcţiei renale şi leziuni histologice severe >25% glomeruli- tipul V cu leziuni proliferative- forme proliferative cu index cronicitate >3, index de activitate >10- glomerulonefrita rapid progresivă (dublarea creatininei în 2-3 luni)b. Nefropatia membranoasă:● forme uşoare: proteinurie nonnefrotică cu funcţie renală normală● forme moderate: proteinurie nefrotică cu funcţie renală normală● forme severe: proteinurie nefrotică cu afectarea funcţiei renale (creatinină>30% faţă de valoarea normală)Scheme terapeutice:A. Forme proliferativeTerapia de inducţie:- forme uşoare:Prednison 0,5-1mg/kg 4-6săptămâni cu reducere progresivă a dozelor (până la 0,125mg/kg în terapie alternă)Pentru a permite scăderea rapidă a a corticosteroizilor se poate asocia de la debut sau pe parcurs Azatioprina 1-2mg/kg/ziDacă după 3 luni nu a fost atinsă remisiunea sau apare agravarea bolii se iniţiază Mycophenolat sau pulsterapie cu Ciclofosfamidă.- forme moderate:Dozele de cortizon sunt cele menţionate anteriorSe recomandă folosirea de la debut a MMF (mai ales la femeile care doresc copii)Dacă după 3 luni nu a fost atinsă remisiunea se recomandă iniţierea pulsterapiei cu Ciclofosfamidă.- forme severe:Dozele de cortizon sunt cele menţionate anterior.De preferat pulsterapii lunare.Imunosupresia recomandată este cea cu Ciclofosfamidă pulsuri lunare (7) sau cu MMF 1g/zi 12luni (absenţa răspunsului la 6-8săptămâni permite creşterea dozei la 3g/zi)Terapia de întreţinere:- forme uşoare şi medii: prednison 7,5-15mg la 2 zile asociate cu AZT sau MMF- forme severe: pulsuri de Ciclofosfamidă la 3 luni timp de un an de la remisiune (de regulă atinsă la 1,5-2ani); doar în cazuri selecţionate se foloseşte AZT sau MMFB. Nefropatia membranoasăTerapia de inducţie:- forme uşoare: corticosteroizi în doze mari eventual asociaţi cu AZT- forme moderat-severe: corticosteroizi doze mari (inclusiv pulsterapie lunară) asociaţi cu imunosupresie cu pulsuri de Ciclofosfamidă la 2 luni 6 pulsuri sau cu Ciclosporină 3-5mg/kg un anTerapia de întreţinere:- forme uşoare: corticosteroizi doze mici terapie alternă +/- AZT- forme medii- severe: corticosteroizi doze mici terapie alternă +/- AZT sau AZT în monoterapieScopul tratamentului este de atingere a remisiunii complete, însă nu există criterii universal definite.Cea mai acceptată definiţie a remisiunii complete este:- absenţa semnelor de activitate extrarenală - sediment urinar inactiv- proteinurie<1g/zi- nivel normal al complementului în condiţiile absenţei oricărui tratament imunosupresor, exceptând doze mici de cortizon (<10mg/zi)Remisiunea parţială este definită ca ameliorarea sedimentului urinar, funcţiei renale, proteinurie dar persistă încă modificări semnificative. Totuşi ~1/3 din formele moderat severe recad chiar după inducerea remisiunii complete.În faţa unei suspiciuni de recădere trebuie excluse alte cauze: deshidratare, medicamente, toxicitatea substanţelor de contrast , hipertensiune necontrolată. Recăderile pot fi- cu sindrom nefritic sau nefrotic- forme uşoare/moderate (creatinină normală, sediment urinar activ, proteinurie<2g/zi (forme uşoare), >2g/zi (forme moderate) sau forme severe (sediment urinar activ, creşterea creatininei >30% valoarea bazală)- se va lua în considerare oportunitatea repetării biopsiei renale (sindrom nefrotic, sindrom nefritic dacă anterior există tipul II sau V de afectare renală).Tratamentul recăderilor:- sindrom nefritic forme uşoare/moderate: corticosteroizi doze mari, în absenţa răspunsului la 8săptămâni se va trata ca recădere severă; alternativa: corticosteroizi asociaţi cu AZT sau MMF- sindrom nefritic forme severe Ciclofosfamidă pulsuri lunare sau MMF: alternativa: corticosteroizi + AZT sau MMF- proteinurie rang nonnefrotic: corticosteroizi: alternativa: AZT sau Ciclosporină- proteinurie rang nefrotic: corticosteroizi + AZT sau puls la 2 luni cu Ciclofosfamidă sau MMFTratamentul condiţiilor asociate care pot deteriora suplimentar funcţia renală● hipertensiunea (factor de prognostic independent de progresie a leziunilor renale) mentinută<130/80mmHg, chiar 110/75mmHg la cei cu proteinurie>1g/zi - de elecţie sunt inhibitorii enzimei de conversie/blocanţii receptorilor de angiotensină (monitorizare riguroasă creatinină şi kalemie)● dislipidemia- cu menţinere LDL<100mg.dl, trigliceride<150mg/dl; asocierea tratament antiagregant permanent● pacienţii cu sindrom nefrotic au risc trombotic crescutÎn ciuda tratamentului 10-20% din nefritele lupice ajung în stadii terminale de insuficienţă renală. Tratamentul acestora se va face în colaborare cu servicii de nefrologie:- supliment vitamina D3- evitarea medicamentelor nefrotoxice- menţinerea hematocritului ~30-34% cu ajutorul eritropoietinei- combaterea acidozei metabolice (regim hipoproteic, restricţie salină moderată, folosirea bicarbonatului sau a carbonatului de calciu cu rol suplimentar de chelator al fosfaţilorDe regulă activitatea bolii diminuă odată cu instalarea insuficienţei renale. În condiţiile unei creatinine>5mg/dl, sediment urinar normal, biopsie cu leziuni cicatriciale, atrofice, rinichi de dimensiuni mici nici un imunosupresor nu mai poate aduce beneficii. În stadii terminale se iniţiază dializă peritoneală (care conferă un grad de independenţă) sau hemodializa. Se preferă folosirea unor doze cât mai mici de cortizon sau imunosupresoare datorită riscului mare de infecţii.Nu există un interval clar stabilit după cât timp pacienţii se pot transplanta, de regulă se recomandă minim 3 luni de dializă.Rejetul de grefă e rar, cu excepţia celor care asociază sindrom antifosfolipidic la care se recomandă anticoagulare riguroasă.6. LUPUSUL ŞI SARCINAPacientele cu LES au risc mai mare de naştere prematură, avorturi spontane, moarte făt în uter, retard de creştere intrauterină, preeclampsie (în mod particular la cele cu sindrom antifosfolipidic, afectare renală, hipertensiune) şi lupus neonatal.Pe de altă parte sarcina poate reactiva lupusul în funcţie de activitatea bolii în momentul concepţiei (până la 90% risc la pacientele cu nefrită). Se recomandă un interval de minim 6 luni de remisiune sau activitate minimă a bolii pănă la momentul concepţiei.Recăderile sunt de regulă uşoare cu manifestări cutanate, articulare, febră, serozită; 5% fac recădere cu afectare severă de sistem nervos şi renală.Tratamentul trebuie ghidat în funcţie de clasele de risc recomandate de FDA:A. fără riscuri fetaleB. studiile pe animale nu au arătat riscuri dar pe om nu există studii controlateC. nu există studii adecvate nici la om nici la animale care să ateste prezenţa riscurilorD. risc fetal existent, dar beneficiile administrării în sarcină depăşesc riscurileX. riscurile depăşesc beneficiileAstfel- clasa B: corticosteroizi, inhibitori pompa protonică cu excepţia Omeprazol (clasa C), MetilDopa, blocante calciu- clasa C: AINS, Hidroxiclorochina, Ciclosporina, Mycophenolat, Heparina, Hidralazina, betablocante diuretice, antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonină- clasa D: Azatioprina- clasa X: Metotrexat, Leflunomide, Ciclofosfamida, IEC, anticonvulsivanteCorticosteroizii sunt inactivaţi de placentă cu excepţia Dexa şi Betametazonei care pot fi folosite în tratamentul lupusului neonatal, respectiv blocul atrioventricular.Nu sunt considerate teratogene (cazuri izolate de palatoschizis) dar pot determina complicaţii obstetricale (ruptura prematură membrane, naştere prematură, diabet gestaţional, infecţii, hipertensiune). Pot fi folosite pe perioada lactaţiei.Hidroxiclorochina nu este considerată teratogenă, dar are latenţă foarte mare în organism astfel încât fie se intrerupe cu minim 3 luni anterior concepţiei fie se continuă pe toată perioada sarcinii, în cazul recăderilor şi în perioada de lactaţie.Teratogenicitatea Ciclosporinei este discutabilă, determinând în plus complicaţii obstetricale şi hipertensiune. E contraindicată pe perioada lactaţiei.Metotrexatul, Leflunomide se întrerup la ambii parteneri cu minim3 luni anterior concepţiei.Azatioprina deşi este încadrat în categoria D poate fi folosit în tratamentul formelor severe de lupus din sarcina intrucât ficatul fîtului nu dispune de inozin fosforilază pentru conversia la metaboliţi activi, fiind oarecum protejat de efectele secundare..7. MONITORIZAREA ACTIVITĂŢII BOLIIMonitorizarea pacienţilor include:- monitorizarea activităţii bolii (criterii clinice, paraclinice, imagistice şi imunologice)- evaluarea indicilor de cronicitate- evaluarea calităţii vieţii (HAQ, SF36)- monitorizarea şi prevenirea efectelor secundare ale medicamentelorPentru monitorizarea activităţii bolii de regulă se foloseşte chestionarul SLEDAI.┌──────┬───────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐│ Scor │ │ ││SLEDAI│ Descriptor │ Definiţie │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Convulsii │Recent instalate, excludere cauze infecţioase, ││ │ │metabolice, medicamentoase │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Psihoza │Alterarea abilităţii de a desfăşura activităţi normale ││ │ │datorită unei percepţii distorsionate a realităţii ││ │ │(halucinaţii, incoerenţă, gândire ilogică,lipsită de ││ │ │consistenţă comportament catatonic, bizar sau ││ │ │dezorganizat (excludere cauze metabolice, ││ │ │medicamentoase), │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Sindrom │Alterarea statusului mental cu afectarea orientării, ││ │cerebral │intelectului, memoriei cu debut rapid, evoluţie ││ │organic │fluctuentă; reducerea capacităţii de focalizare, de a ││ │ │menţine atenţia asupra mediului şi cel puţin două din ││ │ │următoarele alterarea percepţiei, vorbire incoerentă, ││ │ │insomnie sau somnolenţă diurnă, amplificarea sau ││ │ │diminuarea activităţii psihomotorii (excluderea ││ │ │cauzelor metabolice, infecţioase, medicamentoase) │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Afectare │Modificări ale FO: corpi citoizi, hemoragii retiniene, ││ │oculară │exudate seroase sau hemoragii în coroid, nevrita optică││ │ │(excludere cauze infecţioase, medicamentoase, HTA) │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Neuropatii │Neuropatii craniană senzitivă/motorie recent instalată ││ │craniene │ │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Cefalee │Cefalee persistentă, severă, posibil migratorie, ││ │ │neresponsivă la analgezice │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Accident │AVC recent în condiţiile excluderii cauzelor ││ │vascular │aterosclerotice ││ │cerebral │ │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│8 │Vasculita │Ulceraţii, gangrenă, infarcte periunghiale sau ││ │ │hemoragii în aşchie, noduli dureroşi în pulpa ││ │ │degetelor, sau dovada bioptică/angiografică a unui ││ │ │proces de vasculită │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│4 │Artrite │≥ articulaţii cu semne inflamatorii │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│4 │Miozita │Durere/slăbiciune musculară proximală asociată cu ││ │ │creştere CK/aldolază, semne EMG şi elemente de miozită ││ │ │la biopsie │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│4 │Cilindrii │Cilindrii hematici, granuloşi sau tubulari │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│4 │Hematurie │>5hematii/câmp (excludere infecţii,, litiaza etc) │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│4 │Proteinurie │>0,5/24 ore │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│4 │Piurie │>5leucocite/câmp (excludere infecţii) │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│2 │Rash │Rash-uri de tip inflamator │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│2 │Alopecie │Alopecie difuză sau localizată │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│2 │Ulceraţii │Ulceraţii orale sau nazale ││ │mucoase │ │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│2 │Pleurezie │Durere pleurală asociată cu frecatură pleurală, ││ │ │revărsat lichidian/ pahipleurită │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│2 │Pericardita │Durere pericardică asociată cu cel puţin una dintre: ││ │ │frecatură pericardică, semne EKG sau Echo de ││ │ │pericardită │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│2 │Hipocomple │↓ C3, C4, CH50 sub limita inferioară de referinţă a ││ │mentemie │ laboratorului │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│2 │Titru │Peste valoare de referinţa laboratorului ││ │AcantiADNdc │ │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│1 │Febră │>38°, excludere cauze infecţioase │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│1 │Trombocitop │<100000/mmc(excludere cauze medicamentoase) ││ │enie │ │├──────┼───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤│1 │Leucopenie │<3000/mmc (excludere cauze medicamentoase) │└──────┴───────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┘Vor fi evaluate modificările apărute în ultimele 10 zile. Scorul maxim este 105, rareori evaluările depăşesc 40 puncte.SLICC (Systemic Lupus International Collaborating Clinics) este un chestionar de evaluare a distrucţiilor tisulare datorită bolii. Sunt evaluate modificări apărute în ultimele 6 luni la nivelul a 12 organe şi sisteme, scorul maxim este 47, rareori însă depăşeşte 12puncte. Creşterea lui în timp se corelează cu prognosticul şi mortalitatea pacienţilor.┌────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────┐│ Tip de afectare │Scor │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Ocular │ ││Antecedente de cataractă │1 ││Modificări retiniene sau atrofie optică │1 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Neuropsihiatric │ ││Tulburări cognitive (deficit memorie, concentrare │1 ││dificilă, afectarea capacităţii de a efectua │ ││calcule, afectarea limbajului scris sau vorbit, │ ││afectarea nivelului de performanţă) sau psihoză │ ││majoră │ ││Convulsii ce au necesitat tratament min 6 luni │1 ││Antecedente de AVC │1 sau 2 dacă sunt>2 ││Neuropatii craniene sau periferice (excluzând │ ││nevrita optică) │1 ││Mielita transversă │1 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Renal │ ││RFG<50% │1 ││Proteinurie>3,5g/24 ore │1 ││Boala renală terminală (incluzând dializaţi/ │ ││transplantaţi) │3 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Pulmonar │ ││HTAP │1 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│"Shrinking lung syndrome" │1 ││Fibroza pulmonară │1 ││Infarct pulmonar │1 ││Fibroza pleurală │1 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Cardiovascular │ ││Angină sau bypass coronarian │1 ││Antecedente de IMA │1 sau 2 dacă sunt >2 ││Cardiomiopatie (disfuncţie ventriculară) │1 ││Valvulopatii (suflu sistolic/diastolic>III/VI) │1 ││Pericardită>6luni sau pericardiotomie │1 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Boala vasculară periferică │ ││Claudicaţie>6luni │1 ││Pierdere minor de ţesut (ex: pulpa degetului) │1 ││Pierdere majoră de ţesut (ex: deget, membru) │1 sau 2 dacă sunt a >2 ││Tromboza venoasă │1 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Gastrointestinal │ ││Infarct sau rezecţie intestinală inferior de duoden,│1 sau 2daca sunt >2 ││ficat, splină sau vezica biliară │ ││Insuficienţa mezenterică │1 ││Peritonita cronică │1 ││Stricturi sau intervenţii chirurgicale ale tractului│ ││intestinal superior │1 ││Insuficienţa pancreatică necesitând substituţie │ ││enzimatică │ │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Musculoscheletal │ ││Atrofie sau slăbiciune musculară │1 ││Artrita deformantă sau erozivă (inclusiv cele │ ││reductibile) │1 ││Osteoporoza cu fracturi inclusiv vertebrale │ ││(exclusiv osteonecroza aseptică) │1 ││Osteonecroza aseptică │1 sau 2 dacă sunt>2 ││Osteomielita │1 │├────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────┤│Cutanat şi altele │ ││Alopecie cicatricială │1 ││Cicatrici extensive cu excepţia celor de pe scalp, │ ││pulpa degetelor │1 ││Ulceraţii cutanate (exclusiv cele secundare │ ││trombozei) │1 ││Insuficienţa gonadală precoce │1 ││Diabet zaharat │1 ││Neoplazii (exclusiv displazii) │1sau 2 dacă sunt >2 │└────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────┘Bibliografie1. Ronald J Falk, MD,Peter H Schur, MD,Gerald B Appel, MD Section Editor, Richard J Glassock, MD, MACP Deputy Editor, Alice M. Sheridan - Clinical features and treatment of systemic lupus erythematosus, www.uptodate.com/online2. M.Hochberg - Rheumatology, Mosby Elsevier, fourth edition, 2008,3. EULAR recommendations for the management of systemic lupus erythematosus.Report of a task force of the EULAR standing comitee including therapeutics Ann Rheum Dis 2008 67: 195-205, G Bertsias, J P A Ioannidis, J Boletis4. R.Ionescu - Esentialul în reumatologie, Ed.Amaltea 2008, 348-382-------