STRATEGIA NAŢIONALĂ din 6 octombrie 2010privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 5 noiembrie 2010



    I. Consideraţii generaleMunca nedeclarată este cea mai importantă problemă din domeniul relaţiilor de muncă. Conceptul de muncă nedeclarată (cunoscută şi sub denumirea de muncă la negru) reprezintă acea activitate prestată de un salariat pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă.În România, ca şi în ţările membre ale Uniunii Europene, munca nedeclarată, prin natura sa, este foarte greu de stabilit cu exactitate, astfel încât dimensiunea acestui fenomen poate fi doar estimată.Munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât şi pentru societate, precum şi pentru bugetul de stat, existând o relaţie interdependentă între plata contribuţiilor şi impozitelor şi accesul la drepturile de asigurări sociale şi alte măsuri de protecţie socială.Neplata acestor obligaţii legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată şi sistemele de asigurare socială, iar pe de altă parte - şi cel mai important - , la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecţie socială prevăzute de lege.Întrucât munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilităţi de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele de pe piaţa forţei de muncă, fără protecţie socială, efectele negative pentru cei care prestează activitate nedeclarată se manifestă inclusiv în poziţia economico-socială precară în comparaţie cu salariaţii angajaţi cu forme legale.Consecinţele muncii nedeclarate se reflectă negativ şi în economie, prin distorsionarea mediului concurenţial. Astfel angajatorii care nu utilizează munca declarată au mai puţine obligaţii financiare şi deci se află în concurenţă neloială cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse şi depun eforturi reale pentru respectarea obligaţiilor legale ce le revin.Munca nedeclarată se poate manifesta doar cu implicarea celor două părţi, respectiv angajatorii şi salariaţii lor, având la bază practici neloiale care diminuează simţul responsabilităţii necesar într-o societate în care o parte importantă a resurselor este destinată protecţiei sociale.Principala cauză a perpetuării acestui fenomen îl constituie avantajul financiar imediat, obţinut atât de angajator, cât şi de salariat, generat de sustragerea de la plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale.Este nevoie ca toate formele de combatere a muncii nedeclarate să se încadreze în politicile de angajare, deoarece acest demers al statului va contribui la conjugarea eforturilor de implementare a celorlalte strategii din domeniu ale Guvernului (crearea locurilor de muncă legale, îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii muncii, consolidarea coeziunii sociale, eliminarea sărăciei, evitarea distorsiunilor pieţei).Cele mai des întâlnite forme sub care se manifestă munca nedeclarată sunt:- înţelegerea dintre angajator şi salariat în urma căreia acesta din urmă acceptă să presteze munca fără semnarea unui contract individual de muncă, fapt care îl privează de drepturile şi obligaţiile ce decurg din lege;- neîncheierea contractului individual de muncă pentru perioada de probă;- utilizarea de către persoanele fizice a unui personal casnic pentru efectuarea unor servicii şi lucrări în gospodăriile individuale, fără încheierea unui contract individual de muncă;- folosirea în mod ilegal a forţei de muncă ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.).Gravitatea consecinţelor sociale şi economice pe care le produce munca nedeclarată generează următoarele situaţii de risc:- persoana care prestează munca nu are siguranţa plăţii muncii prestate, plata făcându-se în funcţie de bunăvoinţa angajatorului şi, în realitate, este amânată zile în şir, uneori chiar luni; în această situaţie, evaziunea fiscală este săvârşită atât de persoana care prestează munca, cât şi de angajator;- persoana care prestează munca fără a avea încheiat un contract individual de muncă este lipsită de protecţie socială: nu beneficiază de prestaţii din asigurările sociale, asigurările de sănătate, asigurările de şomaj, cele pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi cele provenite din bugetul consolidat; nu i se plătesc tichete de masă, nu se bucură de protecţia legală a femeilor şi copiilor, nu exercită drepturile colective constituţionale (dreptul la asociere în sindicate şi negocierea contractului colectiv de muncă), dreptul la creditare bancară;- angajatorul este lipsit de posibilitatea legală de a-l responsabiliza pe lucrător pentru eventualele pagube produse de acesta; de asemenea, este lipsit de prerogativa disciplinară;- fondurile sociale şi bugetul de stat sunt păgubite prin sustragerea de la plata contribuţiilor sociale şi a impozitelor.Cauzele identificate ca generatoare de situaţii de muncă nedeclarată sunt diverse:- nivelul ridicat atât al impozitelor, cât şi al contribuţiilor;- mentalitatea unor angajatori, care vizează prin toate mijloacele posibile maximizarea profiturilor, precum şi mentalitatea angajaţilor care caută să îşi suplimenteze veniturile, aflate de cele mai multe ori la limita subzistenţei;- necunoaşterea prevederilor legale în vigoare care se asociază cu neconştientizarea deplină a consecinţelor ce derivă din neîncheierea contractului individual de muncă;- legislaţia deficitară în ceea ce priveşte încadrarea în muncă a unor categorii specifice (cel mai bun exemplu în acest sens sunt zilierii folosiţi cu precădere în activităţi agricole şi sezoniere);- existenţa unor categorii de lucrători care prestează muncă sub limita impusă de lege de 2 ore pe zi şi 10 ore pe săptămână;- birocraţia excesivă pentru înregistrarea actelor;- numărul redus de angajatori ofertanţi de locuri de muncă, ceea ce determină acceptarea prestării muncii nedeclarate;- lipsa armonizării legislative dintre flexibilitatea formelor de angajare şi protecţia salariatului materializată în restricţii excesive ale angajatorului cu privire la modalităţile de derulare şi încetare a raporturilor juridice de muncă.Indiferent sub ce formă s-ar manifesta, munca nedeclarată nu are doar o singură cauză, fapt care determină menţinerea acestui fenomen într-un cerc vicios al cauzelor şi din partea angajatorului şi din partea salariatului.Domeniile care înregistrează o prevalenţă a muncii nedeclarate sunt variate: construcţii, exploatarea şi industrializarea lemnului, agricultură, industria textilă, micul comerţ, micii transportatori, panificaţie, industria alimentară şi prestările de servicii, asociaţiile de proprietari.Categoriile de persoane depistate că lucrează fără forme legale de angajare sunt:- persoane cu nivel de educaţie scăzut;- persoane fără calificare profesională sau cu calificare redusă;- şomerii, care nu doresc să îşi piardă beneficiile şi ajutoarele sociale;- tinerii, care de cele mai multe ori nu au experienţa necesară şi care nu conştientizează importanţa contribuţiei la fondurile de asigurări sociale;- persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;- persoanele care doresc să îşi suplimenteze veniturile prin practicarea muncii la gri, care poate fi definită ca acea formă de prestare a activităţii în care salariatul încasează o parte a drepturilor salariale fără ca asupra acestora să se manifeste politica fiscală a statului;- pensionarii;- cetăţenii străini;- copiii, pentru care consecinţele prestării unei activităţi în afara cadrului legal pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltării fizice şi psihice ulterioare.Avându-se în vedere toate aceste aspecte, este necesară adoptarea prezentei strategii naţionale.II. Concept, obiectiv, principii1. ConceptStrategia naţională privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, denumită în continuare Strategie, reprezintă un ansamblu de acţiuni interinstituţionale prin care se urmăresc atât depistarea şi combaterea muncii nedeclarate, cât şi conştientizarea societăţii cu privire la consecinţele negative ale acesteia. Aceste acţiuni se vor desfăşura într-un cadru instituţionalizat prin colaborarea instituţiilor statului şi a societăţii civile.Strategia materializează principiile generale şi liniile directoare care stau la baza politicii statului român de diminuare a muncii nedeclarate, prin încurajarea părţilor să încheie contract individual de muncă, reglementat prin norme juridice specifice, care să asigure protecţia salariaţilor, prin mijloacele obişnuite de acţiune, inclusiv prin utilizarea măsurilor coercitive, a stimulării ocupării forţei de muncă, a diminuării impozitelor, a reformei indemnizaţiilor, în colaborare cu partenerii sociali.2. ObiectivObiectivul general al Strategiei îl reprezintă diminuarea muncii nedeclarate, încadrarea unui număr cât mai mare de angajaţi cu contracte individuale de muncă în vederea reducerii riscurilor generate de practicarea muncii nedeclarate în toate domeniile economico-sociale.Inspecţia Muncii acţionează cu precădere pentru prevenirea, depistarea şi sancţionarea muncii nedeclarate, urmărind ca prin mijloace proprii să combată şi să diminueze acest fenomen.3. Principiile pe care se întemeiază Strategia:3.1. principiul legalităţii - presupune respectarea prevederilor Constituţiei şi legislaţiei naţionale în materie, precum şi a tuturor prevederilor relevante din legislaţia muncii, bazată pe garantarea drepturilor omului;3.2. principiul acţiunii unitare - vizează atât implementarea unitară a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul identificării şi combaterii cazurilor de muncă nedeclarată, cât şi implementarea concertată la toate nivelurile şi de către toţi factorii responsabili;3.3. principiul nediscriminării - presupune implementarea prezentei strategii cu respectarea egalităţii de şanse, excluderii privilegiilor şi discriminării;3.4. principiul prevenirii conform căruia înlăturarea în timp util a premiselor de apariţie a muncii nedeclarate este imperativă şi prioritară;3.5. principiul flexibilităţii - presupune adaptarea periodică a politicii şi a măsurilor de implementare în domeniul identificării şi combaterii cazurilor de muncă nedeclarată, acordându-se consideraţia necesară realităţilor economice, sociale şi culturale, la nivel intern, regional şi internaţional;3.6. principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, după caz, consultarea partenerilor sociali cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul identificării şi combaterii cazurilor de muncă nedeclarată.III. Direcţii prioritare de acţiune1. Prevenirea cazurilor de muncă nedeclaratăPentru prevenirea cazurilor de muncă nedeclarată, Inspecţia Muncii are în vedere conştientizarea societăţii civile cu privire la consecinţele practicării muncii nedeclarate, prin următoarele mijloace:1.1. realizarea unor campanii de informare adresate angajatorilor şi angajaţilor care să aibă ca obiect evidenţierea efectelor negative ale muncii la negru;1.2. realizarea unor mese rotunde, la nivelul inspectoratelor teritoriale de muncă, în colaborare cu organizaţiile sindicale şi patronale, cu participarea unor experţi în legislaţia muncii, sociologi, economişti, psihologi, reprezentanţi ai Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Finanţelor Publice etc., pe teme ce au ca obiect relaţiile de muncă şi interferenţa lor cu celelalte relaţii sociale;1.3. conceperea şi editarea de către Inspecţia Muncii a unui ghid pentru angajaţi şi angajatori privind dezavantajele practicării muncii nedeclarate şi distribuirea gratuită în şcoli profesionale, licee, facultăţi, prin intermediul inspectoratelor teritoriale de muncă;1.4. realizarea unui contact permanent cu mass-media locală, în vederea formării unei atitudini civice corespunzătoare şi responsabile, nefavorabile muncii nedeclarate;1.5. crearea pe site-ul Inspecţiei Muncii a unei pagini web care să ofere cetăţenilor interesaţi informaţii despre încadrarea în muncă potrivit legislaţiei în vigoare;1.6. discuţii în cadrul emisiunilor radiofonice şi al emisiunilor televizate de mare audienţă, organizate la nivelul fiecărui inspectorat, privind identificarea şi combaterea muncii nedeclarate;1.7. instruirea reprezentanţilor angajatorilor privind obligaţiile acestora în raporturile de muncă cu salariaţii, cu ocazia acţiunilor de îndrumare şi control efectuate de inspectorii de muncă;1.8. implicarea activă a partenerilor sociali fie prin colaborări directe cu Inspecţia Muncii, fie prin Consiliul Economic şi Social, în sprijinirea promovării legislaţiei necesare şi a accesării unor fonduri destinate Inspecţiei Muncii pentru prevenirea muncii nedeclarate.2. Identificarea cazurilor de muncă nedeclaratăDepistarea cazurilor de muncă nedeclarată reprezintă unul dintre obiectivele principale ale Inspecţiei Muncii, având în vedere că măsurile dispuse de către inspectorii de muncă şi sancţiunile contravenţionale aplicate conduc la descurajarea practicării muncii nedeclarate. În acest sens, mijloacele de informare vor fi extinse prin:2.1. înfiinţarea liniei telefonice directe MUNCA NEDECLARATĂ;2.2. folosirea în incinta inspectoratelor a unor cutii poştale, unde persoanele interesate pot furniza informaţii privind munca nedeclarată, fără să îşi decline identitatea;2.3. controale de fond şi tip "campanii" în sectoarele de activitate cu incidenţă mare în utilizarea muncii nedeclarate;2.4. desfăşurarea de controale încrucişate, pe baza unor protocoale de colaborare cu alte instituţii "de linie" cu practici noi de control şi controale interjudeţene;2.5. mediatizarea sporită a aspectelor negative ale muncii nedeclarate, prin prezentarea rezultatelor acţiunilor de control.3. Combaterea cazurilor de muncă nedeclaratăPrincipalele căi de acţiune în vederea combaterii cazurilor de muncă nedeclarată sunt:3.1. remedierea efectului direct al practicării muncii nedeclarate, prin obligarea angajatorilor de a încheia în formă scrisă contracte individuale de muncă pentru persoanele identificate că prestează muncă nedeclarată;3.2. intensificarea controalelor la angajatorii la care au fost depistate cazuri de muncă nedeclarată;3.3. dispunerea măsurilor cu caracter obligatoriu pentru respectarea prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă şi urmărirea modului de îndeplinire a acestora la termenele stabilite;3.4. mediatizarea la nivel naţional a Strategiei prin difuzarea de spoturi publicitare prin intermediul Societăţii Române de Televiziune şi Societăţii Române de Radiodifuziune;3.5. mediatizarea pe plan local prin organizarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a unor conferinţe de presă, mese rotunde, în care se transmit mesaje adresate tuturor cetăţenilor cu privire la dezavantajele prestării muncii nedeclarate;3.6. propuneri de colaborare cu diferite posturi radio-tv în vederea realizării unor emisiuni care să permită tuturor participanţilor de pe piaţa muncii să intervină şi să abordeze problemele pe care le ridică în practică aplicarea restrictivă a legislaţiei muncii.IV. Implementare şi cooperare1. ImplementareMinisterul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale asigură coordonarea tuturor activităţilor în legătură cu implementarea Strategiei.Mijloacele de implementare practică a Strategiei vor fi cuprinse într-un plan de acţiune care va stabili activităţile concrete şi responsabilităţile ce revin tuturor factorilor implicaţi.2. Rolul Inspecţiei Muncii referitor la politica naţională privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclaratăInspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, exercită controlul aplicării legislaţiei în domeniul muncii, relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi are ca obiectiv major asigurarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos.Inspecţia Muncii a fost înfiinţată şi organizată prin Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată, în conformitate cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 81 privind inspecţia muncii din 1947, ratificată de România prin Decretul 284/1974.Obiectivele Inspecţiei Muncii, stabilite prin Legea nr. 108/1999, republicată, sunt:● controlul aplicării prevederilor legale privind relaţiile de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă, protecţia angajaţilor care lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;● informarea autorităţilor competente despre deficienţele legate de aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare;● furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii;● asistarea tehnică a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a conflictelor sociale;● iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru îmbunătăţirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu.Pentru implementarea Strategiei, Inspecţia Muncii îşi propune ca obiective:OBIECTIV: Dezvoltarea şi consolidarea continuă a capacităţii instituţionale a Inspecţiei Muncii prin:● îmbunătăţirea cadrului legislativ;● dezvoltarea sistemului informaţional al instituţiei astfel încât să faciliteze adoptarea unor decizii eficiente privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată;● mediatizarea modificărilor legislative în domeniul relaţiilor de muncă şi a cazurilor grave de încălcare a legislaţiei;● perfecţionarea profesională a inspectorilor de muncă;● creşterea numărului de inspectori de muncă;● aplicarea metodelor de inspecţie aliniate bunelor practici din statele membre ale Uniunii Europene;● perfecţionarea dinamică a metodelor de lucru şi de urmărire a eficienţei acţiunilor de control, având în vedere că, pe măsură ce acţiunile de control ale Inspecţiei Muncii se intensifică, cei care recurg la utilizarea muncii nedeclarate găsesc noi căi de a eluda legea.OBIECTIV: Prevenirea muncii nedeclarate prin organizarea unei campanii naţionale de informare şi schimbare a atitudinii faţă de muncă nedeclarată cu următoarele rezultate:● informarea permanentă a angajatorilor pe parcursul desfăşurării controalelor propriu-zise sau cu ocazia oricăror alte contacte directe cu angajatorii, cu privire la obligaţiile ce le revin în domeniul relaţiilor de muncă;● conştientizarea angajaţilor şi a angajatorilor privind consecinţele sociale pe care le au prestarea şi folosirea muncii nedeclarate;● mediatizarea campaniilor sectoriale prin strânsa colaborare cu presa centrală şi locală, în vederea formării unei atitudini civice corespunzătoare şi responsabile, nefavorabile muncii nedeclarate.OBIECTIV: Intensificarea acţiunilor de combatere a muncii nedeclarate prin organizarea acţiunilor de control tip campanie privind:● angajarea persoanelor şi executarea contractelor individuale de muncă;● munca copilului;● munca străinilor;● activităţile susceptibile utilizării frecvente a muncii nedeclarate.3. Cooperare interinstituţionalăCooperarea interinstituţională asigură o concepţie unitară de acţiune în domeniul identificării şi combaterii cazurilor de muncă nedeclarată şi buna colaborare dintre Inspecţia Muncii şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale, organizaţii neguvernamentale, cu atribuţii în domeniu.În acest sens, Inspecţia Muncii a încheiat protocoale de cooperare în vederea diminuării fenomenului muncii nedeclarate cu următoarele instituţii:- Inspectoratul General al Poliţiei Române;- Autoritatea pentru Străini;- Garda Financiară;- Inspectoratul de Stat în Construcţii;- Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;- Oficiul Român pentru Imigrări;- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;- Jandarmeria Română.Prin aceste protocoale instituţiile semnatare şi-au asumat ca responsabilitate informarea operativă cu privire la existenţa situaţiilor în care se desfăşoară muncă nedeclarată.Cooperarea între instituţii are un caracter permanent, fiind esenţială pentru implementarea eficientă a Strategiei.Cooperarea interinstituţională urmăreşte creşterea gradului de interoperabilitate şi reducerea costurilor materiale şi umane, prin utilizarea eficientă a bazelor de date existente şi schimbul de informaţii relevante, de natură să susţină luarea celor mai bune decizii sectoriale.La nivel local, inspectoratele teritoriale de muncă vor stabili relaţii directe cu alte instituţii, cum sunt:- prefecturile şi primăriile locale;- Garda Financiară;- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin unităţile sale subordonate;- inspectoratul judeţean de poliţie;- inspectoratul judeţean al jandarmeriei;- inspectoratul teritorial în construcţii;- mass-media locală.Inspecţia Muncii are intenţia de a încheia un protocol de cooperare cu partenerii sociali, protocol care va avea ca obiectiv informarea reciprocă cu privire la cazurile de muncă nedeclarată.4. Dezvoltarea cooperării cu organisme şi instituţii internaţionalePe lângă cooperarea la nivel naţional, este necesară promovarea schimbului de experienţă în domeniul de competenţă al Inspecţiei Muncii cu organisme şi instituţii internaţionale, prin:- organizarea de seminare şi conferinţe, cu participarea unor experţi din state membre ale Uniunii Europene;- iniţierea şi derularea de programe de înfrăţire instituţională privind alinierea la cele mai bune practici ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte fenomenul de muncă nedeclarată.5. Resurse umane, infrastructura şi modalităţi de finanţare5.1. Resurse umane şi perfecţionarea pregătiriiAtingerea obiectivelor Strategiei presupune, în mod obligatoriu, asigurarea resurselor umane atât din punct de vedere numeric, cât şi al pregătirii profesionale şi necesită:● asigurarea necesarului de personal de control cu atribuţii în domeniu, după efectuarea unor analize şi evaluări;● recrutarea personalului după criterii riguroase de selecţie;● elaborarea unei concepţii unitare de formare a personalului;● pregătirea inspectorilor de muncă în conformitate cu practicile europene.5.2. InfrastructuraInspecţia Muncii, instituţie abilitată să implementeze Strategia, trebuie să beneficieze de o infrastructură modernă adaptată la cerinţele unui management eficient în acest domeniu, capabil să asigure flexibilitatea actului de control.Inspectorii de muncă vor fi dotaţi cu mijloacele necesare eficientizării controlului conform Planului naţional de acţiune de implementare a Strategiei naţionale privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012.5.3. Modalităţi de finanţareResursele financiare necesare implementării Strategiei provin, în principal, din:● sume alocate de la bugetul de stat;● fonduri din partea Uniunii Europene, alocate în cadrul programelor de asistenţă financiară nerambursabilă.V. Monitorizare, evaluareInspecţia Muncii va monitoriza în permanenţă, în perioada de aplicare a Strategiei, dinamica fenomenului pe ansamblu, integrarea persoanelor în cauză în piaţa legală de forţă de muncă şi în sistemele de asigurare socială. Totodată se va urmări periodic dinamica fenomenului muncii nedeclarate prin analize sectoriale şi prin adaptarea măsurilor specifice care se impun.Pe baza rezultatelor obţinute, Inspecţia Muncii va face o evaluare, atât la nivelul fiecărui judeţ, cât şi la nivel naţional, ceea ce va conduce la stabilirea acţiunilor viitoare privind combaterea fenomenului muncii nedeclarate.Eficienţa activităţii de control desfăşurate în vederea identificării angajatorilor care folosesc munca nedeclarată se reflectă în creşterea numărului de contracte individuale de muncă înregistrate declarate şi implicit în creşterea contribuţiilor la sistemele de asigurare socială.Prin Planul naţional de acţiune de implementare a Strategiei Naţionale privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012 s-au stabilit următorii indicatori specifici de evaluare:- numărul de angajatori controlaţi;- numărul de salariaţi ai angajatorilor controlaţi;- numărul de angajatori care folosesc munca nedeclarată;- numărul de persoane depistate că prestează muncă nedeclarată;- numărul de contracte individuale de muncă încheiate şi înregistrate la inspectoratele teritoriale de muncă pentru persoanele depistate fără forme legale de angajare.____________