GHID din 4 decembrie 2009privind hemoragiile severe în periodul III şi IV al naşterii pe cale vaginală (Anexa nr. 10)*)
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 88 bis din 9 februarie 2010



    --------------- Notă *) Aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.524/2009 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 9 februarie 2010.Cuprins1. Introducere2. Scop3. Metodologie de elaborare3.1. Etapele procesului de elaborare3.2. Principii3.3. Data reviziei4. Structură5. Evaluare şi diagnostic6. Conduită6.1. Conduită profilactică6.1.1. Dirijarea activă a Periodului III al naşterii6.1.1.1. Conduită medicală profilactică - Administrarea demedicamente uterotonice6.1.1.2. Monitorizarea profilactică a pacientei cu factoride risc pentru hemoragie în Periodul III şi IV6.1.2. Conduită profilactică în Periodul IV6.1.2.1. Conduită obstetricală6.1.2.1.1 Examinarea placento-membranară6.1.2.1.2. Masajul uterului6.2. Conduita profilactică la pacientele cu factori de risc pentru HGP3-46.3. Conduită curativă6.3.1. Conduita precoce în HGP3-46.3.1.2. Controlul uterin6.3.2. Tratamentul cauzelor specifice ale hemoragiei din Periodul III sau IV6.3.2.1. Conduita în retenţia de placentă încarcerată6.3.2.2. Conduita în hipotonia uterină6.3.2.3. Conduita în retenţia de fragmente placentare sau membrane6.3.2.4. Conduita în cazul leziunilor traumatice ale părţilor moi materne6.3.2.5. Conduita în tulburările de coagulare secundare hemoragiei,congenitale sau câştigate6.3.2.6. Conduita în hemoragiile rezistente la tratamentul specific6.3.3. Conduita chirurgicală a HGP3-46.3.4. Conduita în hemoragia posthisterectomie (2, 6, 13)7. Urmărire şi monitorizare7.1. Monitorizarea pacientei cu hemoragie în Periodul III sau IV8. Aspecte administrative9. BibliografieAnexe9.1. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor9.2. Medicaţia menţionată în ghid9.3. Materiale necesare a se afla în sala de naştere pentru tratamentul HGP3-4PrecizăriGhidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale.Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Se aşteaptă ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflecta în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.Ghidurile clinice, spre diferenţă de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientului, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat.Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă.Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.Opiniile susţinute în această publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar opiniile Fondului ONU pentru Populaţie sau ale Agenţiei Elveţiene pentru Cooperare şi Dezvoltare.Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin Internet la adresa www.ghiduriclinice.ro.Ghidurile clinice pentru obstetrică şi ginecologie au fost realizate cu sprijinul tehnic şi financiar al UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie şi al Agenţiei Elveţiene pentru Cooperare şi Dezvoltare, în cadrul proiectului RoNeoNat.Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilorComisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii PubliceProfesor Dr. Gheorghe Peltecu, preşedinteProfesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretarComisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din RomâniaProfesor Dr. Vlad I. Tica, preşedinteSocietatea de Obstetrică şi Ginecologie din RomâniaProfesor Dr. Florin Stamatian, preşedinteCasa Naţională de Asigurări de SănătateDr. Roxana Radu, reprezentantPreşedinte - Profesor Dr. Florin StamatianCo-preşedinte - Profesor Dr. Gheorghe PeltecuSecretar - Profesor Dr. Radu VlădăreanuMembrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghiduluiCoordonatorProfesor Dr. Florin StamatianScriitorŞef de lucrări Dr. Daniel MureşanMembriŞef de lucrări Dr. Gheorghe CruciatDr. Gabriela CaracosteaDr. Tunde KovacsIntegratorDr. Alexandru EpureEvaluatori externiProfesor Dr. Radu VlădăreanuProfesor Dr. Bela SzaboAbrevieriHGP3-4 Hemoragiile genitale în periodul III şi IVi.m. Intra-musculari.v. Intra-venosml MililitrumUI Miliunităţi internaţionalep.e.v. Perfuzie endovenoasăU.I. Unităţi internaţionaleKIU Kilounităţi internaţionale1. INTRODUCEREHemoragiile legate de sarcină reprezintă cea mai importantă cauză de deces matern în România. Peste 50% din decesele materne survin în primele 24 de ore după naştere, cele mai multe fiind datorate sângerărilor masive.(1)Epidemiologie:Hemoragiile în periodul III şi IV (HGP3-4) afectează între 5-15% dintre parturiente. (2, 3)HGP3-4 pot produce decesul mamei prin şoc hipovolemic şi prin tulburări de coagulare.Definiţie- sângerare în periodul III şi IV care depăşeşte 500 ml la o naştere pe cale naturală (3)Comentarii- Evaluarea pierderii de sânge este de obicei imprecisă.- HGP3-4 se mai poate defini ca o sângerare ce determină o scădere a hematocritului cu mai mult de 10%.Este un diagnostic retrospectiv, dar nu ajută clinicianul în faţa unei hemoragii abundente. (3)- HGP3-4 se poate defini (Coombs) ca orice sângerare care necesită corecţie prin transfuzie. Există variaţii în funcţie de atitudinea medicului şi a pacientei faţă de transfuzii.- definiţia rămâne astfel clinică, subiectivă, fiind reprezentată de orice sângerare masivă în periodul III şi IV care ameninţă stabilitatea hemodinamică a femeii. (4)Etiologie (15, 4)- Periodul III- Retenţie de placentă- Decolată- Parţial decolată- Aderentă- Leziuni traumatice ale filierei pelvi-genitale- Periodul IV- Resturi placentare- Hipotonie uterină- Leziuni traumatice ale filierei pelvi-genitale- Coagulopatii congenitale sau dobânditeCoagulopatiile pot fi primitive sau pot fi secundare uneia din primele 3 cauze (orice sângerare masivă în periodul III şi IV poate determina la un moment dat şi tulburări de coagulare).Factori de riscExistă anumiţi factori care plasează gravidele în categoria cu risc crescut de hemoragie severă în periodul III şi IV.Gravidele anemice prezintă un risc crescut deoarece ele tolerează greu chiar pierderi minore de sânge. (5, 4)În funcţie de mecanismul HGP3-4 factorii de risc cei mai frecvenţi sunt: (3)- Hipotonia uterină:- Uter supradestins prin: polihidramnios, sarcini multiple, macrosomie- Scăderea rezervelor funcţionale a miometrului: travaliu precipitat,travaliu prelungit, multiparitate- Corioamniotită: febră, ruptură prematură de membrane- Anomalii funcţionale şi anatomice ale uterului: fibroame, malformaţii uterine- Anestezii de conducere- Hipotonia uterină la sarcinile anterioare- Mare multiparitate- Placenta praevia- După travaliu declanşat sau dirijat cu doze mari de oxytocinum- Retenţie de fragmente placentare:- placenta cu aderenţă anormală: accreta, increta, percreta- reţinere de lobi placentari aberanţi- chirurgie anterioară pe uter- Leziuni traumatice ale tractului genital:- leziuni ale colului, vaginului sau perineului prin: naştere precipitată saumanevre obstetricale- ruptura uterină: a uterului cicatriceal sau indemn- inversiune uterină: placentă fundică aderentă, multiparitate- Tulburări ale coagulării:Există însă numeroase cazuri în care HGP3-4 apare în lipsa oricărui factor de risc.2. SCOPScopul acestui ghid este de a standardiza metodele de diagnostic în HGP3-4, de a cuantifica riscul şi a stabili o conduită clinică adecvată.Prezentul Ghid clinic pentru conduita în HGP3-4, se adresează personalului de specialitate obstetricăginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (medicină de familie, medicină de urgenţă, ATI, neonatologie, chirurgie generală) care se confruntă cu problematica abordată.Prezentul Ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:- creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale- referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific- reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)- reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice- aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice- integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)- creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical- ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni- ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului- ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente- ghidul permite structurarea documentaţiei medicale- ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii- armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptateSe prevede că acest ghid să fie adaptat la nivel local şi regional.3. METODOLOGIE DE ELABORARE3.1. Etapele procesului de elaborareCa urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie.A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost de asemenea prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatului ghidurilor.Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.Pentru prezentul ghid au fost revizuite Cochrane Library 2006 vol. 4, bazele de date Medline şi Ovid între anii 1970-2006, precum şi ghidul în vigoare al Societăţii Britanice de Obstetrică şi Ginecologie privind HGP3-4.Cuvintele cheie utilizate au fost: hemoragie postpartum, atonie uterină.Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică - Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical.După verificarea ei din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatarea ei a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru revizia externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de recenzorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului.Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Întâlniri de Consens care a avut loc la Mamaia în perioada 11-13 mai 2007, cu sprijinul Agenţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare a Guvernului Elveţian (SDC) şi a Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Participanţii la Întâlnirea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării.Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 3994 din 20 septembrie 2007 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 7 august 2007.3.2. PrincipiiGhidul clinic pentru "Hemoragiile severe în periodul III şi IV al naşterii pe cale vaginală" a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.3.3. Data revizieiAcest ghid clinic va fi revizuit în 2009 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute.4. STRUCTURĂAcest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este structurat în 4 capitole specifice temei abordate:- Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic- Conduită (prevenţie şi tratament)- Urmărire şi monitorizare- Aspecte administrative5. EVALUARE ŞI DIAGNOSTIC
               
      StandardMedicul trebuie să:B
      - cunoască faptul ca o gravida prezintă un volum de sânge total de 75 ml./kg faţă de 60 de ml./kg la o femeie în afara sarcinii
      - precizeze diagnosticul de hemoragie în Periodul III sau IV şi să - evalueze importanţa acesteia.(1)
      ArgumentareHemoragia din Periodul III sau IV se manifestă clinic prin sângerare genitală abundentă, rapidă şi prin semnele şocului hipovolemic, manifestările acestuia fiind în corelaţie cu cantitatea de sânge pierdut, astfel:(1, 3)IIb
        - pierdere de 500-1000 ml de sânge (10-15% din masa circulantă): şocul e compensat:  
          - nu apar modificări ale tensiunii arteriale  
          - posibil palpitaţii, tahicardie  
        - pierdere de 1000-1500 ml de sânge (15-25% din masa circulantă): şoc uşor  
          - apare o scădere uşoară a TA, cu maxima de 80-100 mm Hg  
          - pacientă cu:  
            - astenie  
            - transpiraţii  
            - tahicardie  
        - pierdere de 1500-2000 ml sânge (25-35% din masa circulantă): şoc moderat:  
          - scădere accentuată a TA, cu maxima de 70-80 mm Hg  
          - pacienta este:  
            - agitată  
            - confuză  
            - palidă  
            - polipneică  
            - oligurică  
        - pierdere de 2000-3000 ml (35-45% din masa circulantă): şoc sever:  
          - scădere severă a TA, cu maxima de 50-70 mm Hg  
          - pacienta este:  
            - în colaps  
            - dispneică  
            - anurică  
      StandardMedicul trebuie să evalueze fiecare gravidă sau parturientă pentru existenţa factorilor de risc pentru HGP3-4.(2)B
      ArgumentareDacă medicul identifică factori de risc pentru HGP3-4, el trebuie să decidă măsuri suplimentare de evaluare:IIb
        - identificarea oricărei anomalii a naşterii şi a oricărei patologii asociate care ar putea influenţa evoluţia travaliului şi a delivrenţei  
        - efectuarea unui bilanţ biologic hematologic  
      StandardDacă în perioada delivrenţei apare o sângerare abundentă medicul trebuie ca simultan cu tratamentul să încerce descoperirea etiologiei hemoragiei prin:(3)B
        - determinarea imediată a cauzei sângerării prin:  
        - verificarea semnelor de decolare a placentei  
        - verificarea integrităţii părţilor moi  
        - efectuarea unui bilanţ biologic hematologic  
      ArgumentareOrice sângerare masivă în Periodul III şi IV poate determina rapid tulburări de coagulare, mai ales dacă există factori de risc.(3)IIb
      >RecomandareÎn cazurile de rupturi extensive sau profunde de părţi moi materne, se recomandă medicului obstetrician sa solicite medicului ATI să aleagă un tip de analgezie/anestezie cu acţiune rapidă.  
      >ArgumentarePentru a facilita medicului OG inspecţia amănunţită a părţilor moi materne şi rezolvarea de către acesta a eventualelor soluţii de continuitate.  
      >OpţiuneDacă nu beneficiază de prezenţa medicului ATI, medicul poate opta pentru administrarea de pethidinum i.v. lent (vezi Anexa 3), în completarea analgeziei locale.E
      >StandardMedicul trebuie să efectueze controlul uterin manual dacă există suspiciunea unei rupturi comisurale propagate.(3, 7)E
      StandardDacă în Periodul IV al naşterii apare o sângerare abundentă, medicul trebuie ca simultan cu tratamentul de reechilibrare să încerce descoperirea etiologiei hemoragiei prin evaluarea pacientei, pe masa ginecologică:(3, 4)B
        - determinarea imediată a cauzei sângerării prin:  
        - verificarea prezenţei globului de siguranţă uterin  
        - verificarea integrităţii părţilor moi  
        - verificarea vacuităţii uterine:  
        - suplimentarea investigaţiilor necesare, prin recoltarea unei probe de sânge (vezi mai sus)  
        - refacerea minuţioasă a anamnezei în scopul căutării unei deficienţe de coagulare a pacientei  
      ArgumentareDiagnosticul etiologic al HGP3-4 permite un tratament adaptat şi eficient al acesteia.(1, 2,3)IIb
      >StandardMedicul trebuie să diagnosticheze placenta parţial decolată şi încarcerată în periodul III pe baza criteriilor:(3, 5)E
        - neefectuarea delivrenţei după 30 minute după expulzie  
        - apariţia unei hemoragii importante în primele 30 de minute după expulzie  
        - uter ascensionat, relaxat  
        - prezenţa semnelor de decolare placentară (retenţie de placentă)  
      >StandardMedicul trebuie să diagnosticheze existenţă unei placente accreta când la tentativa de a efectua extracţia manuală de placentă nu se poate identifica planul de clivaj între aceasta şi peretele uterin.E
      >StandardMedicul trebuie să diagnosticheze hipotonia uterină în Periodul IV pe baza existenţei:(3)E
      - unui uter moale, neretractat şi - sângerării continue sau în valuri cu sânge roşu, fluid, coagulabil
      >StandardMedicul trebuie să diagnosticheze retenţia de fragmente placentare în Periodul IV pe baza criteriilor:(3)E
      - placenta prezintă lipsuri - şi - sângerare activă (cu sânge roşu fluid) şi - uterul prezintă faze alternative de contracţie şi de relaxare
      >StandardMedicul trebuie să efectueze inspecţia canalului de naştere pe masa ginecologică, sub o iluminare bună, utilizând valve, pentru evidenţierea optimă a fundurilor de sac vaginale şi a colului uterin pe întreaga sa circumferinţă.(5, 2, 3)B
      >ArgumentareLipsa unei examinări în condiţiile prezentate poate duce la nedescoperirea unor leziuni de părţi moi.(3, 5)IIb
      >StandardMedicul trebuie să suspecteze o tulburare de coagulare în absenţa cauzelor de sângerare menţionate anterior, dacă sângerarea continuă.(3, 5)E
      >>StandardMedicul trebuie să diagnosticheze HGP3-4, prin tulburări de coagulare pe baza:(5, 2)E
      - anamnezei
      - a antecedentelor pacientei şi a - explorării echilibrului fluidocoagulant
    6. CONDUITĂ    6.1. Conduită profilactică    6.1.1. Dirijarea activă a Periodului III al naşterii
           
      RecomandareSe recomandă ca medicul să indice la toate naşterile dirijarea activă a Periodului III.(4, 5)A
      ArgumentarePe baza studiilor efectuate, FIGO arată că dirijarea activă a perioadei a III-a a naşterii duce la scăderea frecvenţei HGP3-4, la scăderea cantităţii de sânge pierdut în această perioadă şi la scăderea necesităţii de transfuzii.(6, 7, 8, 7)Ia
        6.1.1.1. Conduită medicală profilactică - Administrarea de             medicamente uterotonice
           
      >StandardÎn situaţia când se dirijează activ Periodul III, medicul trebuie să recomande unul din protocoalele de administrare a medicamentelor uterotonice, cu eficienţă clinică în prevenirea HGP3-4.A
      >ArgumentareAtitudinea activă în Periodul III este superioară atitudinii pasive în ceea ce priveşte cantitatea de sânge pierdut şi celelalte complicaţii ale delivrenţei.(5)Ia
      >OpţiuneMedicul poate indica administrarea, în momentul degajării umărului anterior la primipare sau la degajarea capului la multipare, de:A
        - oxytocinum iv. (vezi Anexa 3)  
        sau  
        - methylergometrinum iv. (vezi Anexa 3)  
      >ArgumentareAdministrarea uterotonicelor determină contracţia bruscă a uterului cu accelerarea decolării placentei.(2, 8)Ia
      StandardMedicul nu trebuie să indice niciodată administrarea de methylergometrinum la parturiente şi lăuze cu una dintre:A
        - hipertensiune indusă de sarcină  
        - eclampsie  
        - hipertensiune preexistentă sarcinii  
        - angina pectorală  
        - boli vasculare obliterante periferice  
      ArgumentareExistă riscul accidentelor vasculare hipertensive induse de methylergometrinum la pacientele cu hipertensiune indusă de sarcină, eclampsie sau boli cardiace sau hipertensiune preexistentă sarcinii.(2, 8)Ia
        6.1.1.2. Monitorizarea profilactică a pacientei cu factori de risc             pentru hemoragie în Periodul III şi IV
           
      StandardMedicul trebuie să indice urmărirea cantităţii de sânge pierdut, a TA şi a pulsului, precum şi a semnelor de decolare a placentei la intervale de 15 minute.E
      ArgumentareSângele se colectează în recipiente (tăviţă renală) pentru a putea fii măsurat.  
        Depistarea unei afectări hemodinamice a parturientei sau lăuzei permite instituirea precoce a măsurilor terapeutice(1) deoarece:  
        - modificările valorilor TA pot fi uneori tardive  
        - apariţia unei tahicardii > 100 bătăi/minut constituie un semn de alarmă sângerarea persistentă moderată în Periodul IV poate fi la fel de periculoasă ca şi o sângerare abundentă bruscă
        6.1.2. Conduită profilactică în Periodul IV    6.1.2.1. Conduită obstetricală
           
      StandardMedicul trebuie să efectueze următoarele manopere obstetricale după delivrenţă.(9)E
        6.1.2.1.1. Examinarea placento-membranară
           
      >StandardMedicul trebuie să efectueze verificarea integrităţii placentei şi a membranelor.E
      >ArgumentareManevra orientează medicul în conduita pe care o va adopta.
        6.1.2.1.2. Masajul uterului
           
      >RecomandareSe recomandă ca medicul să indice masajul uterului,(1, 2) până acesta se contractă şi se formează globul de siguranţă, apoi în timpul primelor 2 ore post-partum.A
      >ArgumentareMasajul continuu al uterului determină menţinerea contractată a acestuia şi scade riscul de HGP3-4.(2)Ia
        6.2. Conduita profilactică la pacientele cu factori de risc pentru HGP3-4
           
      StandardMedicul trebuie să indice la pacientele cu factori de risc prezenţi pentru o HGP3-4, următoarele măsuri profilactice:(7)A
        - abordarea unei linii venoase sistematic la toate gravidele de la o dilataţie a orificiului uterin > 5 cm, prin branulă cu debit mare (16-18 G)  
        - efectuarea unui bilanţ biologic (vezi cap. Evaluare)  
        - pregătirea unei metode de anestezie/analgezie, în caz de anticipare a manoperelor chirurgicale  
        - dirijarea farmacodinamică şi/sau obstetricală a delivrenţei  
      ArgumentareExistenţa acestor măsuri profilactice permite o intervenţie mai rapidă şi mai eficientă în caz de HGP3-4.(8)Ia
        6.3. Conduită curativă    6.3.1. Conduita precoce în HGP3-4
           
      StandardDacă în Periodul III sau în Periodul IV apare o sângerare abundentă, medicul trebuie să indice iniţierea imediată a procedurilor de tratament:(11)E
        - abordul de linii intravenoase cu debit mare (dacă acest lucru nu a fost deja efectuat)  
        - recoltarea unei probe de sânge (vezi cap. Evaluare)  
        - administrarea de soluţii cristaloide pe liniile venoase: ser fiziologic, soluţie Ringer, Dextran, în ritm rapid, pentru a menţine stabilă tensiunea arterială a pacientei  
        - administrare de oxigen pe mască  
        - monitorizarea semnelor vitale (vezi cap. Monitorizare)  
      StandardMedicul trebuie să indice administrarea de soluţii perfuzabile care să înlocuiască cantitatea de sânge pierdut, astfel:E
        - până la o pierdere de 1500 ml sânge, se vor administra cristaloizi  
        - de la o pierdere mai mare de 1500 ml de sânge se vor administra cristaloizi şi sânge în raport de 3:1
        6.3.1.2. Controlul uterin
           
      >StandardMedicul trebuie să indice şi sau să efectueze control uterin (manual sau instrumental) în caz de suspiciune a unor lipsuri placentare sau de membrane.E
      >>RecomandareSe recomandă medicului să indice efectuarea controlului uterin în condiţii de analgezie/anestezie de scurtă durată.(1, 3)B
      >>ArgumentareExistenţa unei analgezie/anestezii permite:(3)IIb
        - prevenirea şocului dureros  
        - relaxarea orificiului uterin  
        - efectuarea manevrei în condiţii mai bune tehnice, cu pacienta relaxată şi oferă timpul necesar manevrei
        6.3.2. Tratamentul cauzelor specifice ale hemoragiei din Periodul III sau IV    6.3.2.1. Conduita în retenţia de placentă încarcerată
           
      StandardMedicul trebuie să indice în cazul placentei încarcerate cu hemoragie în Periodul III al naşterii:(2, 3)E
        - expresia placentară prin apăsarea fundului uterin dacă există semnele clinice ale decolării placentei  
        - extracţia manuală de placentă  
        - control uterin
        6.3.2.2. Conduita în hipotonia uterină
           
      StandardMedicul trebuie să indice tratamentul hipotoniei prin:B
      - Conduită obstetricală: masajul uterin (vezi 6.1.2.1.2.) asociat cu - Conduită medicală: administrarea de substanţe uterotonice(11, 4)
      ArgumentareRealizarea contracţiei uterine realizează hemostaza şi oprirea HGP3-4 prin hipotonie.(1,4)IIb
      >StandardMedicul trebuie să indice administrarea în caz de hipotonie de oxytocinum în p.e.v. continuă. (vezi Anexa 3)(3, 4, 6)A
      >ArgumentareAdministrarea în perfuzie permite menţinerea unui nivel seric permanent ridicat şi eficient, concomitent cu un aport volemic.(8)Ia
      >StandardÎn colaps circulator, medicul trebuie să indice administrarea de oxytocinum i.m. şi methylergometrinum i.m. (vezi Anexa 3).B
      >ArgumentareÎn colaps circulator nu poate fi abordat sistemul venos periferic.(3, 4, 6)III
      StandardMedicul trebuie să indice administrarea de methylergometrinum dacă utilizarea oxytocinului singur nu este eficientă. (vezi Anexa 3)(3, 4, 8, 5)B
      ArgumentareAdministarea asociată de methylergometrinum şi oxytocinum este mai eficientă în combaterea HGP3-4(2, 9, 7) decât administrarea lor separată.IIb
      OpţiuneMedicul poate să indice în caz de colaps vascular administrarea de methylergometrinum intracervical.(2, 6)A
      ArgumentareEvită efectele secundare sistemice şi poate fi utilizată şi în caz de colaps vascular.(3, 4, 6)Ia
      OpţiuneMedicul poate să indice administrarea de misoprostolum sublingual sau intrarectal.A
      ArgumentareSe poate utiliza în caz de HGP3-4 severe prin hipotonie uterină, pentru că în doze mari determină contracţia tetanică a uterului şi permite obţinerea unui efect rapid.(11, 9, 12) (vezi Anexa 3)Ia
        6.3.2.3. Conduita în retenţia de fragmente placentare sau membrane
               
      StandardMedicul trebuie să indice tratamentul retenţiei de fragmente placentare sau membrane prin:(3)E
        - Conduită obstetricală: evacuarea uterului prin:  
          - controlul cavităţii uterine  
            - manual  
            sau  
            - instrumental cu o chiuretă boantă (Bumm)  
            +  
          - masaj uterin  
            şi  
        - Conduită medicală: administrarea de uterotonice
        6.3.2.4. Conduita în cazul leziunilor traumatice ale părţilor moi materne
           
      StandardMedicul trebuie să efectueze sutura tuturor leziunilor identificate.(2, 1, 3)E
      >ArgumentareNedepistarea şi nerezolvarea unor soluţii de continuitate poate determina sângerări persistente în postpartum.  
      >RecomandareDacă leziunile părţilor moi sunt extinse sau sunt propagate la fundurile de sac vaginale se recomandă medicului să indice efectuarea intervenţiei în blocul operator, cu pacienta anesteziată.B
      ArgumentareLeziunile complexe necesită condiţii de expunere şi anestezie corecte pentru a putea fi rezolvate.(3, 11, 6)IIb
      StandardMedicul trebuie să încerce să efectueze sutura leziunilor vaginale începând de la unghiul superior al leziunilor şi continuând distal.(2, 3)E
      >RecomandareDacă nu poate aborda unghiul superior al leziunilor, se recomandă medicului să înceapă sutura din cel mai sus accesibil punct, urmând ca primele fire puse să servească ca fire tractoare, care să faciliteze apoi abordarea unghiului superior.E
      StandardMedicul trebuie să trateze hematoamele vaginale prin evacuare şi realizarea hemostazei chirurgicale.(2, 3, 6)B
      OpţiuneDupă efectuarea manevrelor de hemostază, medicul poate opta pentru mesaj intravaginal strâns.  
      StandardDacă se suspectează existenţa unei rupturi uterine, medicul trebuie să indice demersurile medicale şi administrative pentru efectuarea unei laparotomii de urgenţă. (vezi Ghidul "Ruptura uterină")E
      ArgumentareLipsa intervenţiei adaptate situaţiei obstetricale determină pierderea de timp preţios şi pune în pericol viaţa pacientei.
        6.3.2.5. Conduita în tulburările de coagulare secundare hemoragiei,             congenitale sau câştigate
           
      StandardMedicul trebuie să indice efectuarea în succesiune rapidă a măsurilor de tratament ale:(1, 3)E
        - hipotoniei  
        - retenţiei de fragmente placentare  
        - leziunilor de părţi moi  
        urmate de:  
        - tratamentul specific al coagulopatiei  
      RecomandareSe recomandă medicului OG şi ATI să iniţieze cât mai curând posibil consultul medicului hematolog, în scopul diagnosticării şi tratamentului coagulopatiei.  
      StandardConcomitent cu măsurile de hemostaza şi reechilibrare volemică, medicul trebuie să indice tratamentul specific al coagulopatiei în colaborare cu medicul ATI prin administrare de:E
        - factori de coagulare în funcţie de deficitul specific (dacă este posibil)  
        - şi/sau  
        - plasmă  
        - şi/sau  
        - masă eritrocitară  
        - şi/sau  
        - masă trombocitară  
      OpţiuneMedicul poate sa indice folosirea de factor VII activat (vezi Anexa 3), sau anticoagulante.
        6.3.2.6. Conduita în hemoragiile rezistente la tratamentul specific
           
      StandardMedicul trebuie să nu indice/efectueze mesajul intrauterin în scop hemostatic.E
      >>OpţiuneMedicul poate să indice în situaţia hemoragiilor rezistente la tratamentul specific, efectuarea embolizării angiografice a arterelor uterine, dacă pacienta poate fi stabilizată până la efectuarea metodei şi dacă există posibilitatea tehnică a efectuării acesteia.B
      >>ArgumentareEmbolizarea angiografică a arterelor uterine permite realizarea hemostazei şi conservarea uterului, dar necesită condiţii de dotare tehnică şi de personal complexe.(13)III
        6.3.3. Conduita chirurgicală a HGP3-4
           
      StandardDacă hemoragia nu se opreşte în ciuda efectuării corecte a tuturor intervenţiilor expuse anterior, iar pacienta prezintă afectare hemodinamică, medicul trebuie să iniţieze alte metode chirurgicale de hemostază.(13)A
      ArgumentareHemoragia din Periodul III sau IV care nu răspunde la tratament medical rămâne una din cauzele majore ale mortalităţii materne.(3)Ib
      StandardÎn prezenţa unei hemoragii severe din Periodul III sau IV, medicul trebuie să indice o atitudine şi o tehnică chirurgicală care depinde de:E
        - de posibilităţile tehnice ale unităţii medicale  
        - de experienţa chirurgicală a obstetricianului  
        - situaţia clinică particulară  
      StandardMedicul trebuie să efectueze intervenţiile chirurgicale de corectare a sângerării de cauză uterină, prin laparotomie mediană.A
      ArgumentareLaparotomia mediană asigură un câmp operator mai mare şi permite cea mai rapidă cale de soluţionare chirurgicală a hemoragiei care nu răspunde la tratament medical (una din cauzele majore ale mortalităţii materne).(9)Ia
      RecomandareÎn aceste situaţii se recomandă medicului să efectueze, în funcţie de condiţiile clinice şi în funcţie de experienţă, una sau mai multe din următoarele manopere chirurgicale de hemostază:E
        - Ligatura vaselor uterine şi utero-ovariene  
        - Ligatura arterei iliace interne  
        - Histerectomia de hemostază
        6.3.4. Conduita în hemoragia posthisterectomie (2, 6, 13)
           
      RecomandareSe recomandă medicului ca decizia de reintervenţie în scop hemostatic să fie individualizată.E
      ArgumentareDeoarece hemoragia poate continua sau reapare, după intervenţiile chirurgicale efectuate în scop hemostatic, decizia de reintervenţie în scop hemostatic reprezintă un act de maturitate profesională şi va fi adoptată în urma unui consult interdisciplinar intro unitate medicală cu posibilităţi adecvate de terapie intensivă.  
      StandardMedicul trebuie să indice în hemoragia posthisterectomie efectuarea hemostazei de tip Miculitz a pelvisului.B
      ArgumentarePoate exista o sângerare abundentă posthisterectomie prin anomalii de coagulare asociate cu sângerări din vase mici care se retractă în spaţiul retroperitoneal şi cărora nu li se poate efectua izolare şi hemostază chirurgicală (ligatură sau coagulare).(10)IIb
      OpţiuneMedicul poate utiliza pelicule hemostatice locale înainte de efectuarea hemostazei de tip Miculitz a pelvisului.  
      OpţiuneMedicul poate indica asociat metodelor chirurgicale administrarea de factor VIIa recombinat activat i.v.E
      ArgumentareAdministrarea de factor VIIa recombinant activat i.v., are o bună eficienţă în stoparea HGP3-4 posthisterectomie.
    7. URMĂRIRE ŞI MONITORIZARE     7.1. Monitorizarea pacientei cu hemoragie în Periodul III sau IV
           
      StandardMedicul trebuie să indice:E
        - monitorizarea semnelor vitale: TA, puls, respiraţii, semne de conştienţă, diureză(2)  
      OpţiuneMedicul poate să indice urmărirea stării pacientei şi prin:E
        - montarea unui pulsoximetru pentru a analiza în permanenţă saturaţia în oxigen a lăuzei  
        - utilizarea unui monitor multifuncţional de terapie intensivă: EKG, TA invazivă, presiune venoasă centrală  
      ArgumentareEvaluarea complexă, permanentă a pacientei cu HGP3-4 permite ameliorarea atitudinii terapeutice.  
      StandardPentru a urmări dinamica evoluţiei unei anomalii de coagulare, medicul trebuie să indice efectuarea rapidă a testelor de coagulare. (vezi cap. Evaluare şi diagnostic)E
      StandardDupă delivrenţă medicul trebuie să indice(1, 2) supravegherea lăuzei în sala de naştere în primele 2 ore post-partum.E
      ArgumentareRiscul apariţiei HGP3-4 este prezent în această perioadă şi necesită o urmărire atentă a lăuzei
    8. ASPECTE ADMINISTRATIVE
           
      RecomandareSe recomandă ca fiecare unitate medicală care efectuează tratamentul unei HGP3-4 să redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.E
      StandardMedicii din unităţile de nivel I care identifică gravide cu factori de risc pentru HGP3-4, trebuie să le trimită înaintea travaliului în unităţi de nivel II sau III.E
      StandardMedicul dintr-o unitate medicală care are o pacientă cu HGP3-4, care nu răspunde la tratamentul specific, trebuie să indice transferul pacientei cu ambulanţa într-o unitate de nivel III, cu anunţarea prealabilă telefonică a acesteia.E
      StandardÎn cazul hemoragiilor rezistente la tratamentul specific medicul trebuie să indice, efectuarea rapidă a următoarelor proceduri administrative:E
        - formarea unei echipe medicale interdisciplinare  
        - anunţarea medicului şef de secţie  
      StandardMedicul trebuie să scadă mortalitatea şi morbiditatea corelată cu HGP3-4, prin:(1)B
        - profilaxie  
        - diagnostic precoce  
        - intervenţie terapeutică rapidă, adecvată, sincronizată, etapizată  
      ArgumentareDeoarece HGP3-4 e responsabilă de 25-30% din mortalitatea maternă.(2)IIb
    9. BIBLIOGRAFIEIntroducere1. Christopher L. "A Textbook of Postpartum Hemorrhage", Vital statistics - an overview Dapiens Publishing, 2006, pag. 11-17, 17-35, 55-582. JOGC, November 2003, nr. 136. "Management of the third stage of labour to prevent postpartum hemorrhage", pag. 1-33. Schurmans Nan, MacKinnon Catherine "Prevention and Management of Postpartum Haemorrhage", SOGC Clinical Practice Guidelines, no. 88, April 2000, pag. 1-114. Cunningham F.G. "Cap. 35 Obstetrical Hemorrhage" Williams Obstetrics - 22nd ed., 2005, pag. 809-8555. Allan J. Jacobs "Causes and treatment of postpartum hemorrhage", 2006 UpToDate, pag. 1-13Evaluare şi diagnostic1. Schurmans Nan, MacKinnon Catherine "Prevention and Management of Postpartum Haemorrhage", SOGC Clinical Practice Guidelines, no. 88, April 2000, pag. 1-112. Christopher L. "A Textbook of Postpartum Hemorrhage", Vital statistics - an overview Dapiens Publishing, 2006, pag. 11-17, 17-35, 62-983. Cunningham F.G. "Cap. 35 Obstetrical Hemorrhage" Williams Obstetrics - 22nd ed., 2005, pag. 809-8554. JOGC December 2004, nr. 152, "FIGO/ICM Global Initiative to Prevent Post-Partum Hemorrhage", pag. 1100-11025. Allan J. Jacobs "Causes and treatment of postpartum hemorrhage", 2006 UpToDate, pag. 1-13Conduită1. Christopher L. "A Textbook of Postpartum Hemorrhage", Vital statistics - an overview Dapiens Publishing, 2006, pag. 98-156, 194-3262. Allan J. Jacobs "Causes and treatment of postpartum hemorrhage", 2006 UpToDate, pag. 1-133. Cunningham F.G. "Cap. 35 Obstetrical Hemorrhage" Williams Obstetrics - 22nd ed., 2005, pag. 809-8554. JOGC December 2004, nr. 152, " FIGO/ICM Global Initiative to Prevent Post-Partum Hemorrhage", pag. 1100-11025. Prendiville WJ, Elbourne D, McDonald S. "Active versus expectant management în the third stage of labour" Cochrane Database Syst Rev. 2000;(3):CD0000076. Schurmans Nan, MacKinnon Catherine "Prevention and Management of Postpartum Haemorrhage", SOGC Clinical Practice Guidelines, no. 88, April 2000, pag. 1-117. ACOG Practice Buletin "Clinical Management Guidelines for Obstetrician-Ginecologists - Postpartum Hemorrhage" vol. 108, no.4, oct.2006, pag 1039-10478. Elbourne DR, Prendiville WJ, Carroli G, Wood J, McDonald S "Prophylactic use of oxytocin în the third stage of labour" Cochrane Database Syst Rev. 2001;(4):CD0018089. Mousa HA, Alfirevic Z "Teatment for primary postpartum haemorrhage" Cochrane Library 2006, vol. 410. John E. Turrentine, Martin Aviles, Joseph S.Novak "Clinical Protocols în obstetrics and Gynecologt: the TAN book", The Partenon Publishing Group, 200011. Gulmezoglu AM, Forna F., Villar J. "Prostaglandins for prevention of postpartum haemorrhage, Cochrane Review Cochrane Database Syst Rev. 2004;(1):CD00049412. Hofmeyr GJ, Walraven G, Gulmezoglu AM, Maholwana B, Alfirevic Z, Villar J "Misoprostol to treat postpartum haemorrhage: a systematic review" BJOG, 2005 May;112(5):547-5313. Sergent F., Resch B., "Hemorragies graves de la delivrance: ligatures vasculaires, hysterectomie ou embolisation?" EMC -Gynecologie Obstetrique 2 (2005), pag. 125-136Urmărire şi Monitorizare1. Schurmans Nan, MacKinnon Catherine "Prevention and Management of Postpartum Haemorrhage", SOGC Clinical Practice Guidelines, no. 88, April 2000, pag. 1-112. Allan J. Jacobs "Causes and treatment of postpartum hemorrhage", 2006 UpToDate, pag. 1-13Aspecte administrative1. Cunningham F.G. "Cap. 35 Obstetrical Hemorrhage" Williams Obstetrics - 22nd ed., 2005, pag. 809-8552. Christopher L. "A Textbook of Postpartum Hemorrhage", Vital statistics - an overview Dapiens Publishing, 2006, pag. 98-156, 194-326ANEXE10.1. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor10.2. Medicaţia menţionată în ghid10.3. Materiale necesare a se afla în sala de naştere pentru tratamentul HGP3-49.1. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilorTabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare
         
      StandardStandardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.
      RecomandareRecomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat.
      OpţiuneOpţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare.
    Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare
         
      Grad ANecesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări. (nivele de dovezi Ia sau Ib)
      Grad BNecesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări. (nivele de dovezi IIa, IIb sau III)
      Grad CNecesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. (nivele de dovezi IV) Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.
      Grad ERecomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.
    Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi
         
      Nivel IaDovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate.
      Nivel IbDovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput.
      Nivel IIaDovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine conceput.
      Nivel IIbDovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare.
      Nivel IIIDovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute.
      Nivel IVDovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu.
    9.2. Medicaţia menţionată în ghid
         
      Numele medicamentuluiOxytocinum
      IndicaţiiProduce contracţii ritmice ale uterului gravid, cu efect progresiv pe măsura creşterii vârstei gestaţionale şi a apariţiei de receptori ocitocici la nivelul uterului. În doze mici determină creşterea frecvenţei şi intensităţii contracţiilor uterine; în doze mari determină contractura tetanică a uterului; vasopresor şi antidiuretic. f de 2 ml/2 UI sau 1 ml/5 UI
      DozeIniţial p.e.v. 1-2 mUI/min, se creşte cu 1-2 mUI/min la fiecare 30 min până la contractilitate uterină adecvată sau maxim 20 mUI/min (10 UI la 1000 ml soluţie cristaloidă); administrare în travaliu doar în p.e.v.!
        2 UI i.v. = doza administrată pentru dirijarea Periodului III
        2 UI i.v. = doza administrată profilactic pacientei cu antecedente de hemoragie în delivrenţă sau cu factori de risc pentru hemoragie în Periodul III sau IV sau HGP3-4, dacă se efectuează control uterin
        2 UI i.v. = doza administrată în Periodul IV
        10 UI (5 f de 2 U.I. sau 2 f de 5 U.I.) în p.e.v. 1000 ml glucoza 5% în ritm de 10-15 pic/min timp de 4 ore dacă există un risc major de hemoragie în postpartum
        10 UI în p.e.v. 500 ml ser fiziologic în ritm de 10-20 pic/min timp de 4 ore dacă există atonie uterină
        10 UI i.m. = doza în postpartum în caz de atonie uterină şi colaps circulator
      ContraindicaţiiHipersensibilitate documentată, HTAIS severă, hiperdinamică uterină, prezentaţii distocice, travalii în care naşterea pe cale vaginală trebuie evitată (neoplasm cervical, prolabare de cordon, placenta praevia totală, vase praevia).
      InteracţiuniCreşte efectul hipertensiv al simpatomimeticelor.
      Sarcină şi alăptareCategoria X - contraindicat în sarcină; precauţie în alăptare
      Atenţie!Risc de hipotensiune, aritmii, stop cardiac la injectare bolus; intoxicaţie cu apă la aport oral hidric; monitorizare fetală.
         
      Numele medicamentuluiMethylergometrinum
      IndicaţiiAlcaloid care produce contracţia tetanică a uterului; fiole de 1 ml/ 0.2 mg.
      Doza pentru adulţi0.2 ml i.v. = doza administrată pentru dirijarea Periodului III
        0.2 ml i.m. = doza administrată în primul minut în postpartum
        În hipotonia uterină: 0.2 ml i.v. lent (efectul apare în 10 secunde), repetabilă la 30 min, sau 0.2 ml diluat în 500 ml ser fiziologic şi administrat în debitul necesar efectului uterotonic, sau 0.2 ml i.m. (efectul apare în 7 min)
        0.2 ml intracervical în caz de atonie uterină şi colaps circulator
      ContraindicaţiiVezi 6.1.1.1.
      InteracţiuniNu se asociază cu vasoconstrictoarele.
      Sarcină şi alăptareCategoria X - contraindicat în sarcină şi travaliu până la degajarea umărului
      Atenţie!Efecte secundare: dozele mari pot provoca greaţă, vomă, dureri pelviene, hipertensiune arterială trecătoare; injectarea intravenoasa rapidă (în mai puţin de 1 minut) poate fi cauză de hipertensiune arterială bruscă (chiar de accidente cerebrovasculare), parestezii, ameţeli, cefalee, tinitus, palpitaţii, dureri precordiale, dispnee, sudoraţie; rareori erupţii cutanate.
         
      Numele medicamentuluiMisoprostolum
      IndicaţiiHGP3-4 severe; determina contracţia tetanica a uterului la doze mari; tablete de 200 mcg.
      Doza pentru adulţiÎn HGP3-4 severe = doze de 200 mcg p.o. şi 400 mcg sublingual, sau 800-1000 mcg intrarectal, pentru a obţine efect rapid.
        400-600 micrograme p.o. în primul minut în postpartum
      ContraindicaţiiSarcina, paciente cu intoleranţă la prostaglandine.
      InteracţiuniPoate creşte efectul oxytocinum-ului (trebuie aşteptat 6-12 ore după administrarea misoprostolulum-ului pentru a se administra oxytocinum), fără interacţiuni cu antiinflamatoriile nesteroidiene.
      Sarcină şi alăptareCategoria X - contraindicat în sarcină
      Atenţie!Determină contracţia tetanică a uterului la doze mari; efecte secundare: greţuri, vărsături, cefalee, bronhospasm, diaree, hipertermie şi hipertensiune, bradicardie.
         
      Numele medicamentuluiFactor de coagulare VIIa recombinant
      IndicaţiiTratamentul sângerărilor serioase. Prevenirea sângerărilor excesive legate de intervenţiile chirurgicale. Acţionează prin activarea sistemului de coagulare la locul sângerări determinate de dezvoltarea inhibitorilor împotriva factorilor de coagulare VIII sau IX.
      Doza pentru adulţiDupă reconstituire medicamentul trebuie injectat intravenos pe o durată de 2-5 minute (injecţie bolus).
        Doze: 3-6 KIU (60-120 mcg) per kg corp pe o singură doză. Doza iniţială este în mod obişnuit de 4,5 KIU (90 mcg) pe Kg/corp.
      ContraindicaţiiNu trebuie administrat în perfuzie sau amestecat cu soluţii perfuzabile.
      InteracţiuniCategoria C - siguranţă incertă a utilizării în sarcină
        Trebuie evitată asocierea cu produse protrombinice; experienţă limitată referitor la asocierea cu antifibrinolitice.
      Sarcină şi alăptarePrudenţă în perioada de alăptare (nu se cunoaşte dacă trece în laptele matern).
      Atenţie!Rareori se observă efecte secundare serioase. În rare ocazii pot apărea reacţii ca urticarie, prurit, febră, greaţă, cefalee, disconfort general sau modificări ale tensiunii arteriale. Au fost raportate efecte adverse majore, posibil legate de tratamentul cu
        Factor de coagulare VIIa recombinant în şapte cazuri (insuficienţa renală, ataxie, tulburări cerebro-vasculare, angină pectorală, aritmie atrială şi şoc circulator).
         
      Numele medicamentuluiPethidinum
      IndicaţiiDureri puternice în colici (asociat cu antispastice), infarct miocardic acut, cancer, dureri postoperatorii, pregătirea anesteziei generale şi a intervenţiilor chirurgicale, analgezia obstetricală (în special în prezenţa contracţiilor uterine); poate fi util în edemul pulmonar acut. Fiole 0,100 g.
      Doza pentru adulţiAnalgezic: adulţi: s.c. sau i.m. 25-100 mg sau 25-50 mg în injecţie i.v. lentă.
        Analgezie în obstetrică: 50-100 mg i.m. sau s.c. (odată cu apariţia contracţiilor uterine la intervale regulate). Această doză se poate repeta după 1-3 ore, dacă este necesar. Medicaţie preoperatorie: 50-100 mg i.m. sau s.c. cu aproximativ 1 oră înainte de operaţie; Ca adjuvant în anestezia generală IOT: 10-25 mg în injecţie i.v. lentă. Dozele recomandate sunt 100 mg pentru o dată şi 300 mg pentru 1 zi.
      ContraindicaţiiHipersensibilitate la produs sau la oricare dintre excipienţii săi.
        Insuficienţă hepatocelulară gravă.
        Traumatisme craniene şi hipertensiune intracraniană.
        Stări convulsive.
        Intoxicaţie alcoolică acută şi delirum tremens.
        Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), agonişti - antagonişti morfinici.
        Alăptare.
        Insuficienţă respiratorie.
        Sindrom abdominal acut de etiologie necunoscută.
        Conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
      InteracţiuniNu se asociază cu IMAO şi neuroleptice fenotiazinice (risc mare de reacţii toxice).
      Sarcină şi alăptareCategoria C - siguranţă incertă a utilizării în sarcină
        Nu există suficiente date pentru a evalua eventualele malformaţii fetale determinate de administrarea de pethidinum în timpul sarcinii. Deoarece străbate bariera fetoplacentară, administrarea sa în timpul travaliului determină la făt scăderea semnificativă a frecvenţei cardiace, iar la nou născut poate determina deprimare respiratorie şi dificultate la supt. În plus, metabolitul activ al pethidinum-ului (norpetidina), se acumulează la făt datorită timpului crescut de înjumătăţire plasmatică. Acumularea depinde de doza totală administrată în timpul travaliului şi de intervalul dintre administrări şi poate determina influenţarea funcţiilor neurocomportamentale ale nou-născutului.
        De aceea:
        - în primul trimestru de sarcină nu se recomandă administrarea de pethidinum 100 mg/2 ml.
        - în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină administrarea de pethidinum 100 mg/2 ml (înainte de travaliu) trebuie făcută cu prudenţă şi numai dacă potenţialul beneficiu matern depăşeşte riscul potenţial fetal.
        Pethidinum 100 mg/2 ml este contraindicat femeilor care alăptează, deoarece se elimină în laptele matern. S-au raportat cazuri de hipotonie musculară şi pauze respiratorii la sugarii alimentaţi la sân, ai căror mame au utilizat derivaţi morfinici în doze mai mari decât dozele terapeutice recomandate.
      Atenţie!Pethidinum este un stupefiant care poate determina toxicomanie: dependenţă fizică şi psihică, precum şi toleranţă în cazul administrării de doze repetate.
        Tratamentul cu pethidinum se va face sub strictă supraveghere medicală, avându-se în vedere în situaţii de urgenţă, utilizarea anticonvulsivantelor şi a unui antagonist (naloxonum).
        Pethidinum nu trebuie administrat timp îndelungat datorită toxicităţii metabolitului său activ, norpetidina.
        Întreruperea bruscă a tratamentului cu pethidinum după o administrare îndelungată, poate determina sindrom de sevraj.
        În cazul administrării subcutanate există riscul de necroză tisulară.
        Atenţie! Depăşirea dozei de 200 mg pe zi poate determina fenomene de excitaţie centrală.
    9.3. Materiale necesare a se afla în sala de naştere pentru tratamentulHGP3-4
         
      Materiale de acces/expunereValve late, pense port-tampon, port-ace lungi
      Tampoane de vată şi tifon de diferite dimensiuni
      Material de suturăFire cu ace curbe de 35-40 mm şi ace drepte
      Fire de sutură: acid poliglicocolic nr. 1, acid poliglicocolic rapid, catgut cromat 0,1,2
      Material de tamponament utero-vaginalMeşe lungi tip Mickulitz
      DiagrameDiagrame cu:
      - protocoalele de tratament
      - ligatură de uterină şi hipogastrică
      Substanţe perfuzabile- ser fiziologic, glucoză 5%, Dextran, plasmă
      - truse de perfuzie cu branule cu debit mare
      Medicamente- oxytocinum
      - methylergometrinum
      - calcii gluconas
      - pethidinum
      - misoprostolum
    ---------