LEGE nr. 189 din 13 mai 2003 (*republicată*)privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 5 august 2009



    _________ Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 44/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 19 mai 2003.  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 1Obiectul reglementării (1) Asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia. (2) Autorităţile judiciare române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi instanţele judecătoreşti. (3) Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se efectuează: a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate; b) obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale; c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin; d) accesul la justiţie al străinului.  +  Articolul 2Domeniul aplicării (1) Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se efectuează potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern român. (2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va deveni parte, completând situaţiile nereglementate de acestea. (3) Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; dovada acestuia se solicită Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.  +  Capitolul II Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate  +  Secţiunea 1 Dispoziţii comune  +  Articolul 3Definiţii (1) Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţă destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant. (2) Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecată, citaţii, hotărâri, cereri privind căi de atac şi alte asemenea comunicări. (3) Actele extrajudiciare sunt cele care nu emană de la instanţele judecătoreşti, însă pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.  +  Articolul 4Comunicarea actelor de stare civilăAutorităţile competente române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, de a comunică acte de stare civilă române, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant.  +  Secţiunea a 2-a Comunicarea de acte în străinătate  +  Articolul 5Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile judiciare române efectuează comunicarea de acte în străinătate. (2) La primirea actelor de la autoritatea judiciară română, după controlul de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti le va putea trimite, după caz, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale: a) prin poştă, direct destinatarului actului; b) autorităţii centrale competente din statul solicitat; sau c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.  +  Articolul 6Conţinutul şi forma cererii (1) Cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte va cuprinde: a) denumirea autorităţii judiciare de la care emană actul ce urmează a fi transmis; b) numele şi calitatea părţilor; c) natura actului de transmis; d) adresa destinatarului; e) indicarea tuturor documentelor-anexă la actul ce se transmite; f) indicarea termenului fixat de autoritatea judiciară. (2) Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar. (3) La cerere se va anexa şi formularul de dovadă a comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni: a) denumirea autorităţii judiciare solicitante; b) actele transmise în vederea comunicării; c) numele şi domiciliul destinatarului; d) denumirea autorităţii judiciare solicitate; e) numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, rudă - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele juridice); f) semnătura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice); g) data comunicării actelor; h) motivele necomunicării (refuzul destinatarului, adresa schimbată etc.); i) semnătura agentului de procedură şi ştampila autorităţii judiciare solicitate. (4) Cererea şi documentele-anexă sunt scutite de orice supralegalizare sau altă formalitate analoagă.  +  Articolul 7Traducerea cererii şi a documentelor-anexăDacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel: a) cererea de asistenţă judiciară internaţională - prin grija Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti; b) documentele-anexă - prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plată cheltuielilor judiciare; c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.  +  Articolul 8Dovada comunicării (1) Dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel: a) la comunicarea prin poştă, direct destinatarului actului - cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexă; b) la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3). (2) În cazul în care destinatarul refuză primirea actelor sau nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se face cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile.  +  Secţiunea a 3-a Comunicarea de acte din străinătate  +  Articolul 9Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este autoritatea centrală desemnată să primească cererile pentru comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorităţi competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice române. (2) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti va trimite cererea şi documentele-anexă judecătoriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul. (3) În funcţie de calea pe care au fost primite cererile - direct de la autorităţi judiciare străine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicării va fi transmis de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti pe aceeaşi cale.  +  Articolul 10Rolul judecătoriei (1) Judecătoria română solicitată va efectua comunicarea actelor conform normelor de procedură din dreptul intern român, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. (2) Dovada comunicării se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciară solicitantă sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 6 alin. (3).  +  Articolul 11Refuzul executării cererii (1) Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către autorităţile judiciare române numai în cazul în care se apreciază că executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale. (2) În caz de refuz, autoritatea judiciară solicitantă va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.  +  Articolul 12Forma actelor de comunicat (1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română. (2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.  +  Articolul 13Cheltuieli (1) Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate. (2) În cazul în care autorităţile judiciare străine au cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislaţiei române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectivă.  +  Capitolul III Comisii rogatorii internaţionale  +  Secţiunea 1 Dispoziţii comune  +  Articolul 14Definiţie (1) Comisia rogatorie internaţională în materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat să îndeplinească, în locul şi în numele său, un act judiciar într-un caz determinat. (2) Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmează a fi realizate. (3) Comisia rogatorie poate fi cerută pentru a permite părţilor să obţină mijloace de probă care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare.  +  Articolul 15ObiectulComisia rogatorie permite: audieri de martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informaţii necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.  +  Secţiunea a 2-a Solicitarea de comisii rogatorii în străinătate  +  Articolul 16Rolul instanţei judecătoreşti (1) La cererea părţilor sau din oficiu, autorităţile judiciare române pot să solicite efectuarea unei comisii rogatorii în străinătate. (2) Autorităţile judiciare române trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.  +  Articolul 17Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este autoritatea centrală competentă să transmită în străinătate cererile de comisii rogatorii. (2) După primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti efectuează controlul de regularitate internaţională şi transmite cererea de comisie rogatorie direct autorităţii centrale competente din statul unde urmează a se efectua sau, în caz de urgenţă, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă legislaţia acestui stat o permite. (3) Nu se poate face o dublă transmitere în acelaşi timp. Alegerea modalităţii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine magistratului care o dispune. În lipsa oricărei precizări, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti va trimite cererea autorităţii centrale din statul solicitat, pentru învestirea autorităţii competente din acel stat. (4) Misiunile diplomatice sau consulare ale României în străinătate pot fi solicitate să efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetăţenia română; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apărător.  +  Articolul 18Conţinutul cererii (1) Cererea de comisie rogatorie conţine următoarele menţiuni: a) autoritatea solicitantă; b) autoritatea solicitată; c) identitatea şi adresa părţilor; d) obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor; e) obiectul comisiei rogatorii; f) numele şi adresa persoanelor care urmează a fi audiate prin comisie rogatorie; g) întrebările care urmează a fi puse sau faptele în legătură cu care vor fi puse întrebări; h) documentele de examinat; i) precizarea împrejurării dacă depoziţia se ia sub jurământ sau numai prin afirmaţii; j) alte solicitări speciale. (2) Nu este necesară nicio supralegalizare sau altă formalitate analoagă.  +  Articolul 19Traducerea cererii şi a răspunsului (1) Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitantă. (2) Traducerea oficială a cererii în limba autorităţii statului solicitat se asigură de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de misiunile diplomatice sau consulare ale României. (3) Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.  +  Articolul 20Data şi locul (1) Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în străinătate, se va solicita comunicarea datei şi a locului stabilite pentru efectuarea acesteia. (2) Cu acordul autorităţii judiciare solicitate şi cu avizul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, judecătorii români pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.  +  Articolul 21Valoarea comisiei rogatorii (1) Odată îndeplinită, comisia rogatorie este primită de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care o va transmite autorităţii judiciare române solicitante. (2) Comisia rogatorie devine probă la dosarul cauzei pentru care a fost solicitată, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de către autoritatea judiciară română competentă.  +  Secţiunea a 3-a Comisii rogatorii primite din străinătate  +  Articolul 22Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este autoritatea centrală competentă să primească cererile de comisii rogatorii prezentate de autorităţile judiciare din străinătate. (2) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti transmite cererile de comisii rogatorii judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează a se efectua actul judiciar solicitat. (3) Documentele prin care se constată îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autorităţii solicitante.  +  Articolul 23Rolul instanţei judecătoreşti (1) Autoritatea judiciară solicitată execută comisia rogatorie conform regulilor de procedură din legea română; totuşi se va lua în considerare, la cererea autorităţii judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta să nu contravină legislaţiei române. (2) Dacă comisia rogatorie este transmisă unei autorităţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autorităţii competente, notificând Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti această împrejurare. (3) Instanţa română va informa autoritatea judiciară solicitantă asupra datei şi locului efectuării comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraţilor străini.  +  Articolul 24Refuzul cererii (1) Comisia rogatorie poate fi refuzată în cazul în care: a) executarea acesteia nu intră în sfera de competenţă a puterii judecătoreşti; b) executarea acesteia este de natură să aducă atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale. (2) Comisia rogatorie nu va putea fi executată atunci când persoana care urmează a fi audiată nu poate depune mărturie datorită unor interdicţii existente în legislaţia română sau când documentele ce urmează a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate. (3) În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executată, în tot sau în parte, autoritatea solicitantă va fi informată neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutării.  +  Articolul 25CheltuieliSub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de: a) traducerea cererii şi a documentelor-anexă, atunci când nu au fost primite traduse în limba română sau în limba franceză ori engleză; b) folosirea interpreţilor; c) folosirea experţilor.  +  Articolul 26Rolul misiunilor diplomatice sau consulare străine (1) Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autorităţile statului pe care îl reprezintă numai pentru cetăţenii lor şi numai cu autorizarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi avizul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din România. (2) Când un agent diplomatic sau funcţionar consular este autorizat să treacă la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedură ale autorităţii competente din statul solicitant, cu condiţia ca acestea să nu fie interzise de legislaţia română. (3) Cetăţenii străini care vor fi audiaţi la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apărător, la cererea părţii interesate.  +  Capitolul IV Informaţii asupra dreptului străin  +  Articolul 27Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este autoritatea centrală care transmite ministerelor de justiţie din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării judiciare, pentru cazuri judiciare determinate. (2) Totodată Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este autoritatea centrală care solicită ministerelor de justiţie din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea instanţelor judecătoreşti române, pentru cazuri judiciare determinate. Cererea de informaţii asupra dreptului străin  +  Articolul 28 (1) Cererea de informaţii asupra dreptului străin emană numai de la o autoritate judiciară şi cuprinde: a) denumirea autorităţii judiciare de la care emană; b) natura şi stadiul procesului; c) problemele cu privire la care se cer informaţii din dreptul unui alt stat, făcându-se o scurtă expunere a contextului în care acestea sunt necesare. (2) La cerere vor putea fi anexate şi unele documente de natură a clarifica înţelesul cererii. (3) Când cererea nu este formulată de o autoritate judiciară, ci de părţile în litigiu, ea va fi însoţită de o încheiere de admitere a acesteia. (4) Cererea de informaţii juridice, precum şi răspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanţă sau de părţi, după caz.  +  Articolul 29Cererea de informaţii asupra dreptului român (1) Atunci când primeşte din străinătate o cerere de informaţii asupra dreptului român, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti formulează răspunsul sau o transmite unui alt organ competent să ofere răspunsurile adecvate. (2) Răspunsul, formulat în mod obiectiv şi imparţial, va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrări de doctrină. (3) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti va putea refuza să dea curs cererii de informaţii asupra dreptului român atunci când apreciază că interesele statului român sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau că răspunsul ar fi de natură să aducă atingere suveranităţii ori securităţii sale. (4) Răspunsul la o cerere de informaţii asupra dreptului român se va transmite cât mai curând posibil, ţinându-se seama de termenul menţionat de autoritatea străină solicitantă. (5) În cazul în care elaborarea răspunsului necesită un timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti va informa autoritatea solicitantă.  +  Capitolul V Accesul la justiţie al străinului  +  Articolul 30Condiţia străinului în justiţiePersoanele fizice sau juridice străine au dreptul să se adreseze liber şi nestânjenit autorităţilor judiciare române, să formuleze cereri, să introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice române.  +  Articolul 31Cautio judicatum solvi (1) Persoanele fizice sau juridice străine sunt scutite de orice cauţiune motivată de calitatea de străin ori de lipsa domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului român, sub rezerva dispoziţiilor art. 30. (2) Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul cauţiunii cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecată.  +  Articolul 32Asistenţa juridică gratuităPersoanele fizice străine vor beneficia în România de asistenţă juridică gratuită, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice române.  +  Articolul 33Aplicarea legiiDispoziţiile art. 31 şi 32 se aplică persoanelor fizice sau juridice străine aparţinând statelor cu care România are sau va avea convenţii bilaterale cu prevederi în acest sens ori faţă de care România este ţinută de convenţii multilaterale la care este sau va fi parte; pentru alte state aceste dispoziţii se aplică numai sub condiţia reciprocităţii.  +  Capitolul VI Dispoziţii privind asistenţa judiciară dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene  +  Articolul 34În aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000 privind notificarea asupra documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială în statele membre*), procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare se efectuează după cum urmează:________ Notă *) Publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 160 din 30 iunie 2000. a) instanţele române comunică actele judiciare şi extrajudiciare direct către autorităţile primitoare ale statelor membre ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă; b) notarii, executorii judecătoreşti şi alte autorităţi, în competenţa cărora intră comunicarea de acte în străinătate, efectuează transmiterea cererilor prin intermediul judecătoriilor în a căror circumscripţie îşi au sediul profesional, dispoziţiile lit. a) fiind aplicabile în mod corespunzător; c) autoritatea română primitoare a cererii de comunicare de acte judiciare şi extrajudiciare din statele membre ale Uniunii Europene este judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul destinatarul. La restituirea actelor, judecătoria informează în copie Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă.  +  Articolul 35În aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea dintre organele jurisdicţionale ale statelor membre în vederea obţinerii de probe în materie civilă sau comercială**), cererile de obţinere a probelor prin comisie rogatorie internaţională se efectuează după cum urmează:________ Notă **) Publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 174 din 27 iunie 2001. a) instanţele române transmit cererile direct către instanţele solicitate competente din statele membre ale Uniunii Europene, iar o copie a cererii de obţinere de probe se transmite Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă; b) de către judecătoria în a cărei circumscripţie urmează a se obţine proba solicitată din statele membre ale Uniunii Europene. La restituirea actelor, judecătoria trimite o copie Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pentru evidenţă.  +  Articolul 36În aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) şi b) şi ale art. 35 lit. a), pentru a obţine informaţii privind limba folosită pentru completarea formularelor, precum şi limba folosită pentru traducerea actelor anexate acestora, acceptate şi notificate Comisiei Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, autorităţile române competente accesează pagina specializată de internet a Comisiei Europene şi consultă punctele de contact ale Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială.  +  Articolul 37 (1) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este autoritate centrală română în temeiul art. 3 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000 şi al art. 3 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001. (2) Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti efectuează comunicările în legătură cu informaţiile care sunt necesare în temeiul art. 23 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000, precum şi al art. 22 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001. (3) În temeiul art. 3 alin. 3 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti îndeplineşte atribuţiile referitoare la luarea unei decizii privind cererile formulate în baza art. 17 din acelaşi regulament.  +  Capitolul VII Dispoziţii finale  +  Articolul 38Intrarea în vigoare a legii (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Actele de asistenţă judiciară internaţională îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile. (3) Actele de procedură începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la data respectivă  +  Articolul 39Aplicarea legiiMinisterul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia***), cu excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitară.________ Notă ***) În anul 2003, Ministerul Justiţiei a elaborat Metodologia de aplicare a prevederilor Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, aprobată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.888/C/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 14 octombrie 2003.----